La berea poetilor ( IV)

Poet 4 :

Hei, domnilor !
stati o clipa
Nu fugiti de “Ovidiu,”
exilatul din Gara de Nord,in timpul liber
profesor de Limba si Literatura
in orasul asta al vostru,
care nici gara nu are.
Trebuie sa spun tuturor ca :
am o iubita !
o virtuala iubita,
lipita undeva
pe o conducta a Internetului,
care se lauda ca se gandeste la mine.
I-am scris o cronica ,
maine ii dau “Send”
As vrea sa o citeasc !!

Poet 3:
Cunosti parerea mea,
seara oricum e ratata!!

Poet 1 plus Poet 2:

Hai, lasa-l , nu vezi ca e terminat!

Poet 4:

“ Cronica pe hartie galbuie” ( titlu)

“Imi place sa sriu
pe hartie galbuie,
mancata de vreme
sau de soareci,
ca untul rancezit,
mancat a doua oara.
Pe hartia asta
ironia si egoismul meu,
le pot biciui
cu batranetea mea.
Cu gandul la tine
scriu alene
pe hartia ingalbenita
sa lungesc vremea
prea bleaga,
a plictiselii.”

Poet 2:

1. Ideea cu hartia e veche.
2. Pe tipa nu o intereseaza
chestiuni de metafizica,
inghesuite intre idei vulgare.
3. Ei nu ii spui nimic,
pentru ca degeaba biciuiesti tu
egiosmul , demagogic,
cand vorbesti, falos, numai despre tine.

Poet 1:

Ai citit “Cantarea cantarilor” ? :
Daruie infinita , egoism zero.
La tine:
Egoism infinit , daruire zero!!
999999 dintre tot atatia poeti ,
plus inca unul,
nu ar vrea sa faca aceasta marunta greseala,
numai ca daruirea aceea vine de la cer,
nu se mosteneste
si nu se invata.

Tu fa –ti damblaua si da “send”.
Oricum o sa treaca neobservata,
ca o particula elementara
poezia ta,
prin literatura universala.
Si noi toti, poetii cei multi
ai veacurilor ce-au fost
si vor sa vina,
strecuram nisipul
raurilor,
cu site pentru sortat melci.
Cum a zis unul !:
ala e ursuz, ala e vesel,
ala e singur, ala e bleg,
ăla e poet.
Hai ,… mergem!
( nu va mai urma)