(Hai la Arles să bem o cafea la Van Gogh...pe datorie binețeles ;-))

Putting!
Schimbă crosele! Intrăm pe sufletul meu
Cu gazon de Stratford
Și grădinari
De nori verzi, pulsatori, semiramidici…

Golful este în fapt un sport aquatic! Deci lacrimi, lacrimi, lacuri de lacrimi!

Neophitos! Neophitos! Neophitos!
Cupole albe și albastre de Voroneț acolo
Unde încă
Limba Romană este exotică și
Neștiută.

„Precizez, >, pentru că sunt și așa destui cu două…“ Mănăstire încapsulată in maro întunecat și roșu aprins.
(Are eșarfă la gat si barbă si un tablou cu o femeie frumoasă neagră pe un perete alb)

„Ușile, ușile! Cu înțelepciune să luăm aminte!“
„Cei rămași pentru cei plecați
Domnului sa vă rugați!“
Ordinea a fost: Mihai, Veronica și sărmălosul Ion(cu poveștile lui cu tot)
Despre vii numai bine!
_________________________________________________________
Am un ceas care mă sfidează cu capacu-i din spate: „Winner Rolex24 Ad Daytona 1992“…Ironii subțiri de creier neîmbăiat în alcool…

Completare: A existat un bărbat care a cultivat cincizeci de mii si una narcise roșii…El a iubit o femeie care cultiva, desigur, numai narcise galbene…

Geografică: Ironia a fost de acolo de unde cele două campuri erau poziționate: unul către Apus și unul către Răsărit.

Imperfecțiune: Nu puteau fi văzute deodată căci oamenii nu au ochi la spate.

Zbor: Era un bulb roșu în plus. Nemisogin, vă implor, căci o iubea. Însă noaptea tot călca cineva pe bulbii cei roșii, cineva…Și de atata dragoste s-a replantat unul în plus…

Policromatic: „Nu, nu se poate așa!“. Ce-ar zice lumea să vadă o narcisă roșie într-un camp de narcise galbene? Erezie!

Propagare: Principiul narciselor galbene a fost scris. Al celor roșii nu ni s-a păstrat. Martorii oculari însă mărturisesc despre o adiere venită de undeva din spate.

„Family portret(Pinh)“: „Nu vreau două adrese. Nu vreau două randuri de haine. Nu vreau sărbători sfașiate.“ – MTV

„All the things she said“: Eu cand ascult T.A.T.U. mă gandesc la Anna Karenina și la al său Lev Tolstoi. „Run into my head!“. Astăzi există o soluție alternativă la moarte: viața.

Creație: Încercați să vă imaginați cuvintele ca niște pete de culoare sau ca niște note pe portativ, sau mai degrabă ca niște lovituri sacadate de daltă in piatră. Curg săruri sărate si uleioase de „bodypainting“(legat precum palmele pictorului pline de lumină de sanii calzi și fremătători), lacrimi schimbătoare de doimi in pătrimi si picături de vin sau de sange si mai cu seamă multa sudoare și multul praf. Durerile alternează cap, piept și mușchii brațelor pană cand un tremur ușor te străbate…În toacă se bate!

Masochism: Încă mă gandesc la ea.