Cuvintele alunecaseră
În crăpături de prin podele,
Ca bănuții risipiți
Dintr-un buzunar scotocit.
O să le găsim la primăvară,
Poate atunci ne vom dumiri
Despre ce am vorbit toată iarna asta
Cu ferestre gri
În care visele treceau pe lângă noi
Îmbrobodite în mantii de camuflaj,
De nu mai pricepeam nimic
Din mersul lumii.
Sau poate noi țineam palmele
Prea apăsate peste pleoape
Iar lumina nu ne mai găsea.
A crăpat gheața din grădină
Iar eu pândesc un fir de iarbă
Galben verzui, bolnav de timiditate.

Nu mai bate cu degetele
În tăblia mesei,
Mă umpli de nerăbdare!

25.02.2003