hai să ne încălzim
la trei cadavre
să ne sufle morții în cafea
îmi ziceai atingându–mi mănușa
acolo, în cafeneaua din spatele
cimitirului armenesc
ce nu se vroia “focușor”
aprins din oase,
se înfiripa ceva între noi:
o poveste adevărată
cu început promițător
în care puneam cruce pe–o sesiune,
pe–un examen la istoria p.c.u.s.
și pe unul la economia politică
mai vie decât toți morții
a rămas doar istoria p.c.u.s.,
dragostea
am avortat–o spontan
la poarta cimitirului