nu e târziu
să-ți spun că-mi este bine în pustiu
cu toate că
privesc cu teamă
la satele lăsate în spate,
ruinate

nu e încă târziu
să inventez un instrument optic
prin care să văd lumea
așa cum e
ciudată, inversată, lăsată
baltă

nu, nu e prea târziu
să-mi strâng ploile într-un balon
să ii agăț nacela într-un pom
laolaltă cu genele tale
curbe, transparente,
mortale
hai să mai stăm de vorbă
despre viață
hai să mai bântuim prin vise
până dimineață

uite, s-a făcut târziu
și s-ar putea să nu mai prinzi nimic
spre casă