agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-17 | |
Chemarea ei...
Dintr-o data m-a cuprins o verva sub o bolta Si-am pus mana pe un toc, cerneala, fila. Ascultati cu luare-aminte dulcea slova: In tarzia primavara pe cand zarzarii infloresc Ma gasesc cu o mandruta si-i zambesc; Eu,zambind cu foc la dansa,ma gandii Rau sa ne cunoastem nu ca ar fi... Dar constat cu mare mirare, minune: Cunostinta mea cea noua raspunde cu nerabdare La ceva din ochii mei si din inima Ramanand surprinsi si aprig infocati Ca ne placeam, eram tineri si curati. Ne-am intalnit des, mereu, mereu... Tinandu-ne de mana si vorbind... Mai inclinam eu capul, ea spre mine il ducea Si ramaneau priviri pironite, buze umede Asteptand o dulce atingere, rascolitor sarut. Am luat copila in bratele-mi vanjoase Am luat-o lin ca sa nu-i intinez fragilitatea Mi-am apropiat de a ei ureche gura I-am spus nimicuri ce-au tulburat-o greu Simtea ca a inceput prea mult sa-i pese Nu de fiinta ei, uitata in mod strain pe undeva, Ci de persoana in bratele careia statea; Facandu-si vise, aceasta devenea un idol, un zeu Care-i inundase interiorul, ii invadase totul; Inapoi nu mai putea da, dor o macina... Pe cand era in seara o adiere fina Ce o simteam prin fereastra deschisa Stand cuminte pe una, doua file Mi-aduc aminte de ochii mari, ochi de copila Ce exprimau neinfrante voluptati, dar negustate fructe. Fiind in inceput de tinerete, nu avusese timp sa-nvete Ce-i dragostea, o stim cu totii e dragostea de mama. Dar dragostea care ne inalta, ne infioara, Ne face sa facem nebunii, sa spunem mii de prostii, Sa ascultam pe fiecare cu gandul la iubirea mare Nu prea o stim, o invatam dintr-un instinct; Caci dragostea e pasiune, apoi placere, Pe urma chin si gelozie si tradare... Pe toti, cu mic cu mare, pe scara societatii Cu multa dibacie, prin fire nevazute Ne pune mereu, in zi si noapte, la incercare. Asa ca merita sa invatam si sa cunoastem Ca niste oameni dragostea, chemarea ei...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate