si se facea ca ma-ndreptam spre miine
pe-un drum cu prafu-n nouri de arid
si plin de pante , ca era intre munti ,
cind nevestit , la capul unei punti
a aparut ca din senin un zid
ce transversal unea muntii carunti
de n-aveam cum , cu pasii mei marunti ,
si obositi de drumul meu spre miine
sa-l traversez . deci ce-o sa fac
doar c-un coltuc de piine
in straita din ponosit bumbac
si zidul ce-mi parea fara de leac ...
cind deodata visul parca alt
intors a luat, de-a aparut un ciine
din cei ce inviaza pe-nserat
si-s porecliti "jigodia de ciine"
si neprimind nimic de capatat
doar prin gunoaie isi gasesc o piine
deci n-au nimic din ciini de latrat
s-un exemplar din ast un soi de ciine
pe mine m-a facut neobservat
si s-a oprit la zid , parind netormentat
de zidul meu , doar bun de-amusinat
si-abia atunci a-itors un cap patat
cu o privire calma si senina
ce m-a intilnit , parca voind sa-mi spuna
sa fiu atent ca voi vedea o treaba buna ,
si iminenta c-a inceput sa-i vina .
si eu priveam potaia fascinat
cum sub picior lejer la ridicat
ce in dotare are doar un ciine
prin jet precis pe zid s-a usurat .
si zidul transversal , tot neam de ciine ,
nesuportind jignirea , la forte diluat ,
c-un muget de invins pe-o rina s-a culcat .
iar eu , celui ramas nevatamat ,
i-am dat juma din codrul meu de piine ,
si mi l-am luat partas la drumul meu spre miine
si bucuros ca merg c-un invatat
iau lectii cum sa port picior de ciine .