Nici după ce se descolăceau
concentric
privirile nu renunțau
să se-nnoade șerpește simetric

din ram în ram,
sâmbure corupt la marele fruct,
cu ardoarea ultimului gram
de verde fecund.

Maree de arome caduce
răzbunau fiecare sărut vegetal
învinețind dulce
coapsa prunei răscoapte letal.

Supurând seva zborului, oarbă,
peste inerte legume,
comoțiile căderilor în iarbă
compromiteau recolte antume.

Nu ne vindecam de priviri
și morbul apropierii
nici când asfințeam prea subțiri
dincolo de frontierele pielii.

Mi-aduc aminte-n fiecare umăr
aripa solzilor de salamandră udă
tu, pârguitul meu de tânăr
eu, neînceputa ta de crudă…

6 iunie 2003


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București