Îmi sprijin ideile în pumn
Și-l strang ferm până la sângerare.
Nescoase de-atâtea zile la soare
Mi se preling printre degete, murdare.
Să-mi fac curaj să le adun?
Sau să le las să curgă lin?
Cine ar avea nevoie de ele,
De amărâtele idei delăsătoare?
Îmi cad în genunchi și-n rugă
Îmi cer să nu le-alung, ci să le pun
Într-un loc mic, ferit și liniștit.
„Trebuie
să fiți binecuvântate și spălate de păcate
cu apă sărată, dar nu de mare,
ci de-un ochi ce vegheaza la trădare!
Sa faceti matanii pentru indurare!
Si să țineți post:
Patruzeci de zile să trăiți
Numai lângă soare!
Iar la sfarșit, să veniți
Cu câte-o poezie, fiecare! ”