(8:35 cu dimineață spre zi, îi spun soției că mai scriu,doors – CD-ul al doilea,Laptop, Mousepad-www.ecb.int)

„(în Biserica Primară oamenii se adunau pentru Sfanta Liturgie, uneori în Catacombe, mai apoi în Circuri și, de la Constantin cel Mare, în Biserici, stăteau în genunchi și se spovedeau întregii comunități. Apoi spovedania publică a fost interzisă deși Dioclețian murise de mult și genocidele aveau să înceapă mult după...)” – din „Spovedania publica numărul doi”.

Merg cu ură la pasaj
Ca sa punem de-un masaj,
Mama ei de viață lată
Înc-o-dat și înc-o-dată!

„Salut! Ce faci tu aici?”Da ce, am față de Sfant? „Pot să stau la tine la masă?”,Binențeles. Hai! Tot frumoasă ești...Ca atunci în clasa a opta...Tu mi-ai zis la prima întalnire din viața mea: Maine să nu mai vi in pantaloni scurti, bine? „Ha,ha,ha...nu mai știu decat că eu te-am învățat să săruti...”... de, unguroaică frumoasă. „După ce a murit mama am rămas singură cu patru bărbați...Nici nu-ți poți inchipuiiiiiii”(tonalitatea acestui i lung se duce către stingere precum lumina unei lumanări spre terminate)...

Amintire Montparnasse
Mi-ai băgat un iad în oase,
Amintire de curbi fine
Iadule mă tragi spre tine...

Stăm amandoi transpirați și muiați...Îi tremură mainile și-i trebuiesc două chibrituri(sus creionul roșu ;-)) pentru o țigară:”Așa ceva n-am mai avut într-o singură noapte! Hai să stăm amandoi pe fereastră să ne uităm la geamurile alea întunecate...Oioioiiiii, într-o singură noapte!”. Are corpul acela de curvă frumoasă, șocant de frumoasă, dezlegată la vulgaritate și pășire spre iad, nebunie spălată-n senzații și bolnave imaginații...Nu te duce! Nu te duce! Strigă îngerul, zgalțaindu-mă în nebunia noastră! Curvele nu le iei de nevastă! Ba da!

Vreau minune peste lume
Bat cu inima in iad,
Vreau dreptate pentru nume
Parcă nu-s și parcă ard.

Măi Răducule, eu nu sunt tata tău. Însă, vezi tu, eu aș putea să fiu. Dacă mai faci în pat te duc noaptea, din ceas în ceas, la baie. Ok! Na c-am făcut-o! Poți să faci pe mine că tot te scol...”De ce stai numai tu cu mine si te joci? Mama e la lucru așa-i?” da puiule, la lucru...”Ce, adică ce dac-am venit la două noaptea!” Nu zbiera ca scoli copilul...Ai băut...”Na, am fost și-am stat vază! E bine!”...Hai mă Raducule că trebuie să dormim și nu se doarme sub brad. „Ce brad mare mi-ai facut mă! Eu n-am mai văzut! Tu mi-ai pus jucăriile acolo?” Cum eu ? Moș Crăciun! Păi n-am fost eu cu tine pe-afară? „Hai, îmi șoptește, hai să-ți iei cadoul tău”...Și-mi trage cu ochiul...

Casă pulbere de lană
Cu alunecare fină,
Topoganul duce-n iad
Cred ca stau pe cand mă cad...

Să mă aștepți la aeroport...Vin maine seară...Da, am bagaje și cadouri multe, multe...”Hai să o facem acum!” Păi, cu copilul în pat, Dumnezeule! „Nu ți-a fost dor de mine?” Si-am răspuns...Aveam un hol scurt și întunecat: m-am aplecat să-mi iau pantofii...Era spre seară...Intră unul îmbrăcat în ofițer(în pentru că ăsta era rolul lui de zi cu zi...Uniforma este rolul), mă evită ușor și o prinde sexos de cur. „Ea refuză...”. Și eu zic ridicandu-mă: soțul, și-i întind mana...Cred că atunci am început să mă ridic...Aveam vecini frumoși. „Þi-am pus lucrurile în sacii aștia...Nu mai pot să te mint! Te iubesc! Du-te!”...Chiar plangea...sau, ce știu eu?

Blestemată dezmierdare
Iară sunt pe coridoare,
Iar la tribunale măi,
Suferința mamii ei!


Proximă: Îsi punea ciorapi fini, fustă scurtă, se machia frumos, nu alcooliza nimic și venea la mine în birou, către seară – lucrez încă prea mult – și o făceam așa pe covoarele alea comuniste sau pe scaunul meu de șef...Apoi fuma o țigară și eu îi dădeam banii... pentru Răducu...Apoi n-am mai putut să o văd.

La școală: Radu am auzit despre tine numai lucruri bune. Mi le-a spus, stii tu cine, prietenul meu și al soțului meu...Il stiiiii? Da! A fost tăticul meu! Și mi-o făcut un brad cum n-are nimeni... Toți copii s-au uitat la el, altfel.

La internet cafe: Bă Radule, să-i zici la mă-ta să treacă pe la mine! Mă uit la om: auzi , pentru Radu plătesc eu...Mă scuzați, n-am știut. Zambesc, parcă am mai trăit asta: Eu i-am fost bărbat la mă-sa...Dom`Gheorghiță(altul cu periuțele că e internetul lui soră-mea) n-am știut. Mă iertați!

Pe stradă, umăr în umăr, șoptit rapid în trecere: „Hm, văd că-ți plac astea foarte tinere mai nou...Nu-i frumoasă!”...de sufletul ei n-avem cum să-i spun, da mi-a dat îngerul cuvintele alea vrăjite: Da, cum ai spus, e mai tanără decat tine!

La colț la „serviciul de noapte”: „Ce fac domnii? Tu?”...Mă privește foarte fardată si foarte beată...”Tu? Þi-ai mai văzut fata? O ajuți din Germania aia a ta de căcat? Bărbați – deh, lucru slab!”...I-a răspuns prietenul cu care povesteam de Dumnezeu...Frumos. Eu mă uitam numai așa la ea...De unde știa de Germania? Te pomeni că „și-a pus-o” și cu ea!

Sora mea: „Radu vorbește de te sperii!”...Las` că așa vorbesc toți azi...Și-s ditai profesorii universitari. Și toți îs doctori. De aia nu mă fac eu doctor.M-oi face eu doctor la Sorbona, ca mama! Radule! Să nu mai înjuri că nu mai intri aici! Auzi?

Remarcă: unele cuvinte sunt dure pentru că viața în sinea ei este dură, se fardează, bea pană cade sub masă și atunci cand iese din birourile domnilor profesori universitari de limbă romană(cu L și R mic desigur!) uită de academicele organe...Și se scapă te miri pe unde...Și mult mai des decat în scris!