Când nu existam încă,
umbre întâmplătoare
ne visau certitudini
pe baricade de nisip
la margini de oceane
probabile.
Când credeam că nu existăm
ne inventam
din amintiri rebele
sau din priviri seducătoare
în oglinzi excentrice.

Când speram să existăm,
soaptele neîntâmplate
sucombau în anonimat
atârnând de lobii urechilor.

Dar, în sfârșit, existăm.
Umbrele ni se ating
și se alintă pe furiș
la margini de clipe
interzise.

2 iunie 2001