agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-06 | | Înscris în bibliotecă de Mariana Cardas
Ușor ne pare-acum că este totul
În schimbător trecut irevocabil: Socrate, după ce-a băut cucuta, Vorbește liniștit despre-al său suflet, În timp ce moartea-albastră suie-ncet Din tălpile înghețate; implacabil Ajunge spada-n talger de balanță; Impune Roma hexametrul spornic Acestei marmori obstinate-a limbii Pe care, sfâșiată, o vorbim; Și Hengist cu pirații ce străbat Trăgând la rame marea înfuriată Și-ntemeiază-un viitor Imperiu; Monarh saxon norvegulu-i oferă Pământ de-ngropăciune și înainte De-apus făgăduința-nfăptuiește În bărbătească luptă; călăreții Pustiului ce-acoperă Orientul Și-amenință cupolele Rusiei; Persanul ce înșiră cea dintâi Din cele O mie una nopți și n-are Cum știi că a-nceput o carte care Va fi necontenit reluată-n veac Și nu se va îneca-n uitarea mută, Salvează Snorri, în pierduta-i Thule, În palide asfințituri lenevoase Și-n noaptea priicioasă amintirii, Povestea sacră-a zeilor germanici; Și Schopenhauer tânăr, care află Alcătuirea generală-a lumii; Și Whitman, în redacția din Brooklin, În izuri de tutun și cerneluri, ia hotărârea necuprinsă, fără Să spună nimănui, întreaga lume Să fie și o carte-a tuturor; Și Arredondo, care-n zorii zilei Pe Borda-l hăcuie-n Montevideo Și se predă spunând c-a săvârșit El singur fapta, fără ajutoare; Soldatul care moare-n Normandia, Soldatul care moare-n Galileea. S-ar fi putut ca toate-aceste lucruri Să nu fi fost. Aproape că n-au fost. Le-nchipuim într-un trecut fatal. Alt timp decât prezentul nu există : E apogeul lui va fi și-a fost, Când se prelinge firul de nisip. E iluzoriul ieri de-ncremenite Figuri de ceară vastă încăpere Ori de reminescențe literare Ce timpul le destramă în oglinzi. Eric cel roșu, Brenus, riga Carlos, Evanescent apus ce-afost al tău, Nu-n amintire-s, ci în veșnicie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate