Acum mi-e frica,
La inceput nu mi-a fost.
Prima data un ochi sigur pe sine
M-a tintuit de scaunul alb
Si mii de furtuni verzi
Inca nedescoperite de mine
Au spulberat amorteala.

Si m-am jucat cu zeii de ceara,
Scrijelind cu unghia pe aura lor
Numele tau ce l-am pierdut
In cetile aromate din mintea mea.

Am privit lumea cu dispret
Si m-am cuibarit multumita
In buzunarul tau de la piept
Simtind caldura furtunii tale,
Dar ea s-a risipit odata cu ceata,
S-a prelins lasciva prin noi,
Ne-a lasat o scena murdara si goala.

Lumea mea se face praf,
Furtunile au revenit
De data asta fine si reci.
Lumea mea se face alba,
Buzunarul tau e prea stramt.
Acum mi-e frica,
La inceput nu mi-a fost.