Sunt un pahar uscat pe marginea mesei
tanjind insetat dupa o lacrima
sau o ploaie.

Sunt o proteza de sticla,
care se framanta increzatoare
in cimitirul nevrozelor existentiale.

Sunt amprenta rectangulara lasata pe perete
de oglinda afumata care s-a spart
la cutremur.

Astept un semn izbavitor care
sa dea un sens inutilitatii mele
sau macar sa-mi transceada
amintirii.