agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2684 .



E ziua ta maicuta!
poezie [ ]
pentru tine, cea care ai plecat atat de repede....

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Decembrie ]

2004-04-01  |     | 



Cat de mult te iubesc , nu pot sa spun!
Dar, cat de mult te-am iubit imi este cu neputinta.
Tu esti olarul , ce mi-ai dat forma,
Ai plamadit in lutul galben dorinta
Cu lacrimi in nopti de nelinisti.
Mi-ai dat iubirea de viata
Si dragostea zambetului curat,
Era, doar, ... o noapte de decembrie,
Iar dincolo de timp si-ntuneric
In brate mereu m-ai purtat.

E ziua ta, maicuta!
Tu mi-ai modelat voce cu vorbele tale,
M-ai invatat sa rad o data cu tine,
Mi-ai luat dezamagirile si mi-ai lasat doar, visurile
Ca bucurandu-ma sa nu-mbatranesti niciodata.

Ai fost o mama minunata!
Ma voi ruga ingerilor
Sa te aduca in aceasta zi,
Sa-ti dau,... o sarutare.
Oricat as vrea, nu te pot uita ,, mamica mea''!












Gânduri nocturne
poezie [ ]
când timpul se scurge în toate părțile
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-05-18 | |



singură în lumea adormită
delirez pe potecile gândului
solitari în noaptea deplină
gândurile – demoni neîmblânziți
în ochi mi se cufundă chipul tău
o viață o dramă variată
pe-a mea frunte cauți un mormânt

pe luciul privirii te cunosc în adâncuri
cu pas albit de stele câteodată ne-nșeală zborul
vedem doar plutirea - magice cuvinte

simțirea-mi amorțește ceva mereu îmi scapă
port mii de regrete
cu umbra-ți mă-nvelește

mi-i frig




Mă încăpățânez să exist
poezie [ ]
doi singuri
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-05-23 | |


răsturnat în țărână orbecăind în noapte
cuvântul tăcut e ca mormântul
doar sufletul pe buze se așterne
aștept un nu știu ce
să treacă peste vârste și peste ani să zboare
noian de neguri în jur
amurguri plânse agonic
strigăte dureroase înalț spre nelegiuire
ființa mă doare
înfometată

în trupu-mi
soarele apune



Cînd voi cere să fiu cu tine
poezie [ ]
îmi ești mai mult ca oricând
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-05-27 | |



nebunia din mine
mâzgâlește pereții
a verde tainic de lumină

născocesc povești
la uși și ferestre bătute în cuie
struna inimii învârte pământul
durerea uitării arde
dinspre iernile fără soț

Mă scuturam de frunza ce-o să moară
voi avea grijă ce gândesc de acum
mâncarea lumii să nu fiu
pe jarul clipelor vestale

înflorește piatra
iubite
tu nu mai
ești



Desenează-mi chipul pe o frunză amară
poezie [ ]
pentru ziua copilului din tine
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-02 | |


mă ghemuiesc între dorințe sub geana ta

pletoasă
ca firul de praf pe pervazul inimii îmbrac o

părere

sugrumate de vremuri amintirile
fisurează trecutul
captiv în neputințele norilor negri mă-neacă

fântâni
mi-i bine

alerg drumul pe secundele ceasului să-mi fac

semnele mute
pădurea despică speranța în zbucium de gemeni
trupul înghite hăul în căderi sugrumate de tălpile

noastre
dinainte de rugăciunea nopții

lumina lunii numără secunde
cuvinte înjumătățite
pe pereți se preling mocnit
gândește-mă în rânduri nescrise
atâtea păsări au plecat din mine
pe așternul alb de așteptare

un pumn de țărână se ceartă cu cerul
noapte întinsă peste zi

salcâmul își despoaie trupul prin sita parfumului
alb
singurătatea se întinde și respiră un cerc
nu găsesc drumul ce se zvârcolește în mine
scriu rânduri pe șina de tren

doar vântul mai clatină drumurile
tristețea își poartă securea pe umărul drept
tu cobori dintr-o poză
să-mi mângâi durerea
ce umblă-n picioarele goale

copacii se miră ca o șoaptă prin păr
amurgul îmi sună deșteptarea

aprinde zăpezile în locul cuvintelor
e un doi de iunie întors cu fața spre noaptea ce

vine
însetat și flămând la colț de stradă

bătăile inimii între gând și cuvânt




învăț să număr – într-o joacă de copil!
poezie [ ]
să nu uiți că e abia începutul...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-03 | |


privesc viața prin sentimentul iubirii

distincția sufletească semnează pacte
mă pune să născocesc cocoșii
la cântatul apusului
când luceferii se prăvălesc peste somnu-ți
stând de veghe cârmuitorul nopții

te reprezint grafic pe jumătate de infinit
abstract
cifra patru de la facerea lumii
desparte lumina de întuneric
mă învață să-mi fie dor

e flexibilă grammatical
se numără 1, 2, 3 și …




oate că ...mă vei ține ancorat la mal
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-04 | |





pe întinsul tăriei cerului
apele dau peste maluri

cuprind cu mintea valoarea numerică a lui cinci
în căușul ei ființa ta se destramă ca pânza

neascultătoare
strâng degetele corabie și te plăsmuisc din nou
degetul mic încarnează puterea toreadorului
mijlociul prinde foșnetul stelelor
spre afirmarea de sine a infinitului
cel mare îmbracă haina de nuntă a ulciorului
în drumul său spre venus
arătătorul te caută printre constelații poveste
cel ce-a început să scrie dorințele pe imaginea

ta
inelar se numește

iar eu
am revenit ca o floare târzie de mai
să dăm noi sensuri ființei




Răsuflarea brizei
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-05 | |




pământul se odihnește de trudă
făptura-și împărtășește misterul
într-un concert polifonic
slobodă de dureri și griji

suntem un caleidoscop de senzații
ne-am lăsat ispitiți de cifra
șase


te-ascult biologic întrebându-mi firea
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-06 | |


mintea Creatorului este trează
în țărâna pâmântului și-a odihnit
palmele Sale
ne împlinim viața de har urmând căi misterioase
îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine
într-o naștere spirituală a mirului
ne scufundăm în numele infinitului
la jumătate

să devenim bărbat și femeie





Nu-ți fie teamă să fii altfel
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-07 | |




Terry Pratchett ne-a agățat Octarinul de colțul

inimii
ne-a trimis în peregrinările de Doi

nămolul ne-nglodează umerii
încerc să cred că muzica din adancul sufletului
se vrea reflexii de lumină
timpul se iuțește
ne aflăm între șapte și nouă
turnurile vanturilor de la răsărit spulberă
petalele de lotus ce ne acoperă poveste

a fost odată...
știi stelele erau de piatră
iar oamenii fosile
și dragostea improvizată
într-un spectacol
la teatrul umbrelor din oase



gândește-mă în rânduri nescrise
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-08 | |


triade de îngeri ne cîntă
povestea…

dacă te-aș deziluziona
n-ai mai crede în povești
feți-frumoși nu te-or mai purta
pe cai albi sau în calești

ca simbol al dragostei Dante
pune ordinea universului într-o lună nouă
ieri era optul azi tu impar
geometric ne întâlnim într-o inimă


primește-mă fără cuvinte
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-09 | |





dac-aș bate-ncet la ușa ta
vei deschide fără să privești
cum se-ntorc pe aripi din povești
visurile care le-ai uitat...

fac mâinile căuș și te sorb cuvinte

știam că scrabble e un joc în doi
desenezi cu mine puncte un jeton fără suflet
plimbându-ți cuvintele pagini de jurnal
decupaje de reacții și percepții
voluptăți retrăite în amintire
relatate în culori sobre sau țipătoare

când ai ajuns la punctaj maxim
m-ai abandonat hazardului și întâmplării



539 939
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-10 | |


am auzit poetule că micile bucurii le transformi

în intime sărbători
că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas
mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri

cu doruri simple
îți scriu acum pe-un ton ce nu mi-l mai cunoști
îmi controlez și mersul și atunci când mă opresc
mărunțișurile-mi scapă ca suspinu-n colț de

suflet
optimistă nu pentru ziua de azi ci pentru cea de

mâine
cuvintele ce-ți vor fi de vreun folos le-nchide în

pivnița minții
socoteală să-ți dea poruncindu-le îți vor vorbi

și m-am jurat pe viață astâmpăr neînțeles
nebună mă vei crede îți voi șopti în taină culori
nu-mi lua greșeala drept pedeapsă vrând să mi-o

plătești
decât să râzi de alții mai bine…
vino dar aici lângă mine ai răbdare și ascultă

ce-ți voi spune
ziua aceea nu știu de mai ții minte când toată

sfiala în vinuri am tot pus-o

sleită de puteri voi pune cuvinte născătoare
știi totul poate fi estimat mai puțin sentimentele

fascinate de necunoscut
lumea în jur prinde contururi geometrice te caut

mă caut mă întorc în zumzetul străzii
mi-ai spus cândva în spatele cuvintelor se

desfășoară o complexă viață
ne unim în zbucimul căutărilor altcevaului
țesem ca păianjenul pânze răsucite în iluzia

schimbărilor
de când mă știu am iubit deopotrivă slăbiciunile

le știu
voi îndrepta vremea ce se joacă la noroc
și poate… undeva într-un ungher al minții îți râzi
fii tu deci acuma mie aspru judecător

ochii tăi devin tot mai floare cu spini
perdea verde de deasupra apei

haide să desfacem figurile geometrice până la

nivel de dreaptă
doar acolo se plămădesc enigme și tot acolo se

dezleagă
…să ne întâlnim

în culcușul minții


Popas
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-11 | |



mi-am legat gândurile pe o insulă în largul mării
cu mâinile aproape putrezite încerc să prind

verdele
în respirație
tăcerea de fildeș a spinilor alină necuvintele
nu e decât un scurt popas
toate semețiile pământului s-au adunat

umed și pierdut ochiul tău mă privește
sufletu-mi cunoaște toate firele tainelor rupte
fie că plouă că ninge sau râzi
seamăn mereu cu mine





Vitraliu
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-12 | |




actul întâi: în patul lui Procust ne-mbrațișăm
o ploaie între noi
si-un râu de așteptare
o plută ce-o abate din drum
un vânt în larg

îndrăznesc să mă caut în mine
cu privirea îmi cuprind inima
clepsidră
și surâd

în actul doi: lumina printre pleoape
irisii spintecă picturile abstracte
sunt aruncate-n valuri
de-un matelot care picteaza pe pânza de catarg




Când noaptea își flutură veșmântul
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-13 | |


doamne mai este timp de iubit luna
în clinchetul stelelor ce-mi despoaie
gânduri

mai este timp să țes pe vânturi
Sonete

să strâng în hărmălaia cea mai de pe urmă
amurguri năpădite de culori

ne va mai da fântâna
răcoarea din adâncuri

?

oprește-ți lumina în ochii mei popas
să rotunjesc albastru
spre ceasul tainei

rădăcini



prin goana vieții
poezie [ ]
ad joc
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-14 | |


înseamnă-mă pictură în vitraliu
înfășurată într-o mie de culori
să pot păși pe alt tărâm spre tine

dorinței înseamnă-mă pe vălul clipelor de seară
ca neclintiți să stăm de vreme-ndelungată
în preajma noastră să rămână timpul
torent să ne visăm

în depărtare unde pământul începe
înseamnă-mă cuvânt
pe-această margine ce se respiră
crâmpeie de destin învăluite
prin goana vieții

un simplu trecător


țipăt de copilă în ape
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-14 | |


cu mirosul acela alb
mă încumet la drum poate îmi dai de veste
iubesc sufletul insulă
focul frânt la vreme de seară
dincolo de marginea unei nopți
există amintirile tu

zămislești un uluitor început
nisipul fierbinte încinge clepsidra
sticlește pe luciul apei umbra pescarului
amator
țipăt de copilă în ape
barcă nu avea catarge
pânzele se umflau de râsetul celui ce aruncă
mreaja

timpul pe cadran iluzoriu numără
adolescentin


în primăvara trupurilor însângerate de dragoste
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-15 | |





culcată-n spaime privesc legănate de înger

tăceri înfiorate
uriașele ape depărtează malurile – durutele

tărâmuri
ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante
amarul acesta de pe buze – orgoliu slăbiciune
încrustez pe ziduri – seninătatea gândului
aripi desfrunzite– buchete de strigăte
m-asemăn ierburilor fără floare
ce din putere și-au pierdut
sângele bate în tâmple
voi căpăta cu timpul
sensul luminii
nebună sunt
că nu pot
crede

e




Poti să mă întrebi de ce sunt atât de fericită
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-16 | |


în zorii zilei mi-am propus să visez și poate să te

visez
o nouă zi și un început de vis

chemare a inimii niciodată tristă – șoimul în zbor
rănit din pricina versurilor goale – îți faci vara

sanie
sfârc îmbobocit în roșu - ne învârtim în cerc
strugure mustind a lapte dulce – adevăr și

longevitate
atingem cu mintea muzicalitatea – copaci

înveșmântați
mărturiile stau la pânda tăcerilor – cărări de

râuri
îngerul cu aripi de argint - lume de fantasme
cu glasul privirii neștiuți de nimeni – imn al zorilor
aș fi împlinit șaptesprezece ani – număr magic

cred

desfoliere
șoimul în zbor
nici un soare nici o pasăre
nici un prieten nici o fericire
cărări și drumuri
fantasme
mască
povoara
unei
zile



De azi sunt majoră
poezie [ ]
învăț să număr – într-o joacă de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-17 | |


Cuvintele ne-au fost cifrate
Dumnezeu ne-a umbrit
cărările

grăuntele
cpntemplă eternitatea
aprinde în iubire
verdele

Rugă
poezie [ Vizuală ]
de douăzeci și câte or fi până la sfârșit...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-19 | |
Duhule rourează peste noi picăturile adevărului
în chipul limbilor de foc
nepărtinitor al darurilor sfințește-ne
mintea neîncetat să vestească lumina
inima înnoiește-o fă-o locaș al harului
văpaia patimilor să nu ne întunece auzul
plecând genunchii să călătorim
spre Ierusalimul ceresc


Astept fructul sa se coaca
poezie [ ]
învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-21 | |


de unde vin si încotro ma îndrept
trecut-au anii trecut-au clipe poate si milenii
iar eu fac spre lume cale-ntoarsa
pe lespedea unei zile aprind candela noptii
în zori fac pasi spre vremea neîmplinta înca
pânze întunecate se strecoara-n inima aceasta
gata sa amuteasca
vino si întrerupe gândul
plânsul meu e contopit cu pamântul
suflarea
închide taceri

zidesc
iubiri ce-si asteapta ceasul biruintei
hai sa ne smulgem în afara noptii viitoare
sa nu mai bâjbaim malurile
noi doi plus umbrele noastre vor face
ziua mai lunga
decât
zorii




La inceput de sanziene
poezie [ ]
învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-24 | |


rasturnata in adancuri linistea noptii toata

tu suflete prins in mreaja unui cuib ascuns
dezveleste-ti chipul mistuit de bezna
strabate-mi cantul
mireasma trupului atinga izvoare

ti s-a cimentat sangele
cifrele mele nu sunt mincinoase
vom rostui casa de piatra pe piatra
cu bucuria stransa in acest miez de noapte




Atât de nicaieri în mijlocul lor
poezie [ ]
învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-06-30 | |


stii cuvintele le-am interpretat
uneori

doar pentru tine
calea îmi masoara pasii
trupul vibreaza cu un glas înaintea mea
privirea-ti se îmbata cu albastru alteori cu verde
despui somnul sa te realcatui
sa-mi dezlegi tainele
la-ntorsatura noptii





Ne-am împotmolit în hârtoagele noptii
poezie [ ]
învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-07-01 | |


în seara asta îmi voi sapa groapa
ma înstrainez de mine

ajuta-ma Doamne sa gasesc o scurtatura pâna la

tine
poate sa sar din treapta în treapta
sa-mi iau zborul cu propriile aripi
îmi este atât de greu sa strig si sa fiu mereu

singur
îmi simti vocea nu ma lasa sa cedez
în piept totu-mi bate nebuneste
au înghetat peretii templului
ierburi moarte brazdeaza
cugetul înabusit de tine
culoarea lucrurilor odrasleste nelinistea
urca în mine o mare mâhnire
gândurile se departeaza nici un gest nu mai

lumineaza firea

din înalt cade un sarut rupând frunzele padurii


O zare poarta-n ea o alta zare
poezie [ ]
învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de

copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-07-04 | |


tu aminteste-ti când inima-ti simteam în mugurii

proaspeti
când gândurile faceau tumbe pe obrajii aprinsi
trupul crud chircit la lumina lunii îsi face culcus
în dupa-amiaza te-am prins prunc si barbat
tainic cercetam fiinta în miez si în strafunduri

singuratati amare plutesc spre norduri
priveste-ma pâna la istovirea timpului în

penumbra
ca într-o dezordine a nasterii

universul sta agatat în lumina orizonala a mintii
sa ne pierdem târziu departe mereu
deznoada-mi prisosinta amintirilor la ceas de

noapte spre cinci
calatoriile sunt deja încheiate
ca într-o alba hora strigatele toate delir pârguit
ascunde albastru râului ce ne desparte


în tara coiotilor ce nu se pot hrani cu dragoste
poezie [ ]
învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-07-05 | |



poezia mea se scalda într-o respiratie de copil si

rafalele plânsetelor înabusite sub masca
între nelinistea complicata metafizic de frigul

adânc al singuratatii
vrea sa se înalte în revarsatul zorilor din golul

launtric

haituita de tipatul pasarilor te hranesti din

nostalgia cerurilor ascunse sub riduri
zvâcnesti uneori în aduceri aminte raspândita

prin nevoile lesurilor putrezite
alteori te ascunzi prin smârcurile mocirloase de

teama voluptoasa ce se scurge prin vene
ma chemi printre lucruri ireale drumuri ratacite

printre morti
ca o fiara nimicind ritmuri dezgustata cu sufletul

pribeag îti cauti numele
în fiecare anotim îti schimbi masca în functie de

renuntari si dezechilibru
cu parfumuri fierbinti despletesti legendele

desarte cântec de nebuni
duhoare oribila împrastii uneori din trupul

însângerat de istovirea mâinilor calau
adu-ti aminte ca nu te poti depasi pe tine însati

când din rana mea vrei sa-ti faci balsam / altar
otrava cuvântului vrei sa para miere
gura-ti este plina de mormântul minciunii mânjind

zorii
dupa gâlceava vrei sa-mi arati prietenie cuminte

melancolica
transformând visurile în pasari sinistre

poezie
tu nu esti decât o lectie de groaza ca vei ajunge

curând batrâna?

NU

te doresc goala de toate acestea
nud desavârsit sa ma poti binecuvânta

doar tu poezie
stii sa-mi primesti capul în mâinile tale



Cuminte ca un miel în ziua de Pasti
poezie [ ]
învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-07-20 | |


disputele publice nu sunt pentru iesirea din

marea singuratate
amintirile le-am pecetluit în labirinturi de piatra
navigam fara cârma pe-un petic de cer
eu sunt femeia pe care trebuie s-o stii nu s-o

cauti
nici macar nu trebuie sa-mi dai un nume
tacerea îmi pedepseste privirea pe reversul

sufletului

doar jocuri de cuvinte

dragostea ratacea pe degetele femeilor osândite
ochiul strapunge norii cersind
o raza de lumina

tu

iubirea unui vis neîntrerupt
ma cresti si ma ucizi în poezie
în vitrina de sub perna ti-ai asezat
somnul linistitor
cu miscari repetate spre palma caus ma

ademenesti
într-un stravechi gest ritual-religios

suntem rezultatul unui experiment despatimit de

pacat
numitorul comun
cincizecime



Diagrama cu doi de cinci
poezie [ ]
învat sa numar sa-mi numar zilele într-o joaca

de copil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-07-26 | |



poemul meu o ploaie cu gust de cianura
peste mine prapastie
gînduri nenuntite în negru
într-o dialectica a vietii si a mortii
lupta demult era pierduta
doar moartea trasneste în josnicia ei
pateaza sângele în albul gradat
de halucinatii vizuale

aude culori si vede sunete

pasii ti-i porti pe ruinele pântecelui
ce ti-a construit cercul nemarginirii
angoasa a iubirii maternale
început de zi si miez de noapte
pas coborând spre adâncuri
ai nevoie mereu de plânsetul meu pâna la refuz
cavaler al mortii cu exponent rational

nici cuvântul nu te mai dovedeste
îti despui chipul
unica bucurie
ca…
m-ai învins
contopit cu pamântul



Vise între ziduri
poezie [ ]
ce vrei sa-ti spun?... te ascult ... vorbeste,

vorbeste, eu nu am niciodata nimic de spus...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-08-08 | |


coardele rupte ale timpului deapana
speranta copacului ca va ajunge padure
peste inima-mi zdrobita
mirare

noaptea îmi umple absenta ta cu umbre

mincinoase
ruginit soarele îsi întinde poalele
zdreantuite de amintire

ce-ti pasa de lacrimile norilor
îmbratisez doar o absenta
te-am asteptat te-am asteptat
convulsii ma pravalesc în infern
esti demonul buimac si trist al noptilor mele
cerul zideste neîncredere
încerc sa te iert pentru tacere
te vei mira ca mâine
pe buza întunecata
timpul îsi prelinge dulce
gol peste culmi
destinul


Pe potecile nevegheate cea care vii esti tu
poezie [ ]
memorez zilele chiar daca am uitat jocul
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-08-18 | |



Motto: Anii nostri s-au socotit ca pânza unui

paianjen; zilele anilor nostri sunt saptezeci de

ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, si ce

este mai mult decât acestia, osteneala si

durere; ca trece viata noastra si ne vom duce

(Psalmul 89)


ea umbla în haine de lumina se lungeste peste

trup
în chipul celor ce se boteaza
nu sufla nici o vorba ci doar zâmbeste
sta cu zilele sa-l astepte
n-o doare suspinul
vrea chiar sa odrasleasca
e mireasa noptii
cuprinde cu somnul greu întunericul rece inert
doar îngerii plâng în altar

venim pe lume fara sa stim de ce
plecam fara sa stim unde
ma dau erou îmi spun sa nu-mi fie frica
dintii zâmbesc zgribulind cu lacrimi
sa fie intensitatea suferintei o taina
l-am uitat pe Dumnezeu?
din când în când ma retrag în adâncurile mintii
ascund o boala rara sau poate femeie
de ochii ce ar izbucni în râs
anulez anii pe rolul ingrat al neîntelesului
dezolarea în spatiul ruinat al dorintei
vreau oare odihna vesnica?

lumina lumânarilor îmbraca cerul în stele
gest la margine de speranta
mai mult decât era firesc sa sufere un mort
decupez urletul mut în batiste negre
numar bocetul padurii
sa fi fost doar vreo treizeci si ceva de radacini

ce n-as da sa fie doar un poem în doliu
dincolo de marginile amintirilor
rasucind strigatele sa le pravalesc în ruina

sufletului

ochii mei îti vorbesc
eternitatea contempla acele ceasornicului
un nou început


Culcat în spaime
poezie [ ]
doar pentru tine azi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-08-22 | |


ca o fiara prihanindu-ti stelele
pe fruntea cerului cuvântul desfasoara norii
înfloresc cuvintele obrajii trandafirii
e vremea secerisului în iubire
îmi prelungesc sângele prin anotimpuri
asez durerea în rama

pe buzele sterpe
se vor despleti valurile când vântul o sa umfle

marea
opreste-ti pasul
nu-mi cere cât de mult sa te iubesc
îti vad chipul sângerat de lacrimi
traiesc ascultând vântul cum trece

te-ai împiedicat în vârste

hai sa stergem cu gesturi cerul risipit în

constelatii
te astept si acum ca si atunci în pragul usilor

deschise de seara
mâinile fecioarei aduna spicele în pâinea vietii
dezleaga firele albe
poate într-un infinit de septembrie bratele se

vor iubi
doar prin împreunarea palmelor
prinde-ma în causul lor
si soarbe-ma izvor


Suntem vii
poezie [ ]
învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-08-24 | |


prezentul acesta devine trecut
cuvintele mor când trebuie sa vorbesti
colbul vremii va adaposti zilele
pasul meu pasul tau îsi vor pierde zborul
învat cu îndârjire numarul zilelor
caut raspunsuri
la întrebarea ascunsa sub pleoape
verzuiul ochilor pastreaza fragezimea misterului
împletind siragul gândurilor abandonate
vrerea mea este limpede fara vârsta

doar copilul din mine îmi rareste frunzele inimii

hai sa închidem verdele si capruiul si buimaciti sa

lasam
vremea sa ne adoarma
cu lumina ei




Lumina lina
poezie [ Vizuala ]
un posibil raspuns pentru Serban
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-08-26 | |

oriunde-as fi lumina mi se prelinge lacrimi
si vrând-nevrând ma urmareste într-una
e clipa ce chipul ti-l descrie
pe marginea tristetii- melancolie

tu ma opresti la frângerea pâinii
e trupul viu-lumina
învaluind în stropi chemarea catre Tine

cu sufletul încovaiat în noapte
în hausul stralucitor te cauta

orbul din mine

Timpul numerelor
poezie [ ]
învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca

de... matur
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-08-29 | |



genunchii tai apasa pielea pamântului
îsi revarsa greutatea în mâinile împreunate de

câte ori ziua se roteste cu noaptea
inimile noastre pot modela miscarea planetelor
glasul înabusa singuratatea în chemari
buzele primesc conturul firestilor lacrimi

tu
cersetor al cuvintelor tintuite pe cruce
nu vezi
nimeni nu-si întoarce ochii spre tine
nu-mi esti nici barbat nici fiu nici iubit
ci doar eternitatea luând chipul dupa asemanarea

noastra
gesturile se agata unul de altul
linistea cerului ne asteapta

strecurata printre gene
departare




Anunt în ziarul din zori
poezie [ ]
pierdut ziua cu numarul o suta ?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-09-07 | |


vânturile îsi rasfrâng gemetele în buzunarul inimii

lumina se strecoara ca o sclipire racoroasa
am pierdut aurul rumenit între veghe si somn

într-o lume bidimensionala
oglinzile ametite descopera doar verbele-s desen

animat
pe coridoarele amintirilor
suntem singuri cu gândurile si temerile noastre în

tara unde mergem vom primi imediat green card
timpul face fuioare de nelinisti calatoare pe

clapele unui pian fermecat de degetele
rasucind vârtejuri de nebunie pacate ce uneori

se cer împlinite
sa ne înnodam inimile pe acoperisul viitoarelor

toamne în armonii voluptoase
sub umbra salcâmului unda fluviului încearca sa

ne daruiasca din povestile lumii
nu te arunca în valuri
nu stiu sa
înot

cineva se desteapta înainte de sfârsitul zilei

ecouri cioplind în piatra chipuri la o raspântie de

inima în trei dimensiuni
ciopleste materialul dur modelându-si enigma o

mângâie doar asa o poate simti aproape priveste
deapana neadevaruri sub cele sapte rastimpuri

apoi
cauta cheia cântecului agatata pe ultima treapta
scârtâie
mersul parului despletit ca spicul de grâu
peste catifeaua palmelor desfacute boboc

mi-aduc aminte era ieri
înconjurat de priviri ciupeai acorduri de chitara
strecurându-mi vorbe am mutat noaptea dupa

zabrele
iubeam privirea domoala si umbra vocii care te

ruga sa ramâi
lânga radacinile mele aproape uscate
câti ani pierduti spulberati sub chiciura stâncilor

a unui timp ce nu mai e al nostru
sângele din venele pietrei contureaza sufletul
cu ochi obositi aprinzi amurgul

dincolo de miezul noptii ne asteptam
te voi recunoaste dupa deschizatura pleoapelor
dogorind a cuvinte asezate pe umerii goi
la umbra copacului ce se crede padure
acolo unde demult nu mai exista dragoste

hai sa schimbam amintirile în zori
pe absente trecatoare
disperarea pe nadejde
cuvântul sa-l închidem
în spatele usilor ziduri






Poem neterminat
poezie [ ]
raspuns la scrisoare…
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-09-13 | |


privirea ta despoaie si sfâsie furtuna
sorbim destinul cu pasul sigur o împietrise-n

cântec
noaptea muiata în albul de lacrimi
înfasurata în hohote de vise
umblam desculta
eram departe - amintire

stiinta pamântului împrastiata în izvoare
te invita de cu seara la gesturi simple
modelate în sfere
îngenunchind cuvinte
le dai chipuri la voia-ntâmplarii
e placut sa fii pe jumatate orb

ademenita sa ma simt de tainele ascunse
de cerul ce ne umple de lumina
noaptea mi te-am legat adânc în suflet

eu ma tu
tu niciodata eu

vom sfârsi prin a ne iubi


Când eu ma tu…
poezie [ ]
Daruind vei dobândi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-09-19 | |


în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire
ma înfasor cu voi în sufletul pliat arome
de crin de albastru si mult galben
fundal de curcubeie diafane

si v-am prelins în suflet în cântecul viorii
când negura noptii uimita
cioplea din vreascuri
un chip uitat de vreme

si am pornit la drumul cel de cu seara
sa va descopar doar oameni
nu zei ce tainuie izvoare
flamânzi de nemurie
…………………..


am sângerat pe dinauntru
o doina se prelinge în murmur de caval
ochii vorbeau - lumina
petale de rosu
a trandafir a crin a verde ce nu moare
cuprinse în manunchi
sa ma îmbracati mireasa

în mâinile voastre eu m-am simtit copil
în taina cea ascunsa
cu sufletul mirare
si noaptea era alba
si ochii tai lumina
si inima ei - cer


în palmele-mi aride
Dumnezeu plângea…




Drumul pasarilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-10-09 | |


clipele se împleteau în vârful scarilor – melancolie
strajerii noptii picurau din lumânari fuioare de

lumina
înainte de sfârsitul zilei
pe coridoare nelinistitii calatori
purtau din vesnicie atâtea strigate
din ecouri în ecouri
urcam pe scara memoriei
aducerile aminte
eram Noi
apoi eu
si
numai tu


dincolo de ferestrele larg deschise cerul sângera
în hora nemuririi
goala se despletise noaptea
mi-am încetinit pasul la colt de raspântie
în revarsat de zori când suna desteptarea
cu sufletul pereche în germen de vapaie
eu te gasesc femeie
era el
apoi eu
si numai NOI

pe drumul pasarilor
te voi recunoaste dupa miresme
si soare

va astept în bataia vântului
pârguindu-mi-se inima
va rodi




Stare hermeneutica
poezie [ ]
unasutapatruzecidezilesinoptisi...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-10-17 | |


***Ziua

pline de remuscari zorile se retrag pulsând

cuvintele pe altarul necredintei
demult a cântat cocosul ziua se da în leagan

prevestind candoarea
trupul îsi plânge rastimpul noptii în zigzagul

pasiunilor neîmplinite
argumente ale absurdului într-un paradis demult

pierdut

instinctiv lumina straluceste desenînd pe fruntea

doamnei cununa de ploaie
inima ei adaposteste exilul atâtor generatii
peste durerile demult purtate de somnul lumii
mereu la sfat
ne potolim tacerea sfârtecând
zidurile fiintei

ma strabati pâna la tipete



***Noaptea

tainic îsi deschide portile cautatorilor de vise pe

perete
secundele alearga una câte una pentru fiecare

noapte tu eu eu tu ne
rasuflarea padurii scârtâie peste acoperisul

înaltimilor
undeva se sfârseste eternitatea
cu inima depanata ghem ratacesti prin jungla

trupului meu
durerea îsi îmbraca ranile cu radacinile înabusite

de toamna

pe-o lespede
semnul timpului meu



***Pamântul

ploile au zdrentuit vesmintele spre adâncuri
cerul îsi razbuna framântarile îmbracând haine

de roua
e vremea lui Noe
blesteme pravalite peste tot ce este viu
genunchii sângereaza înrosesc pamântul a

rugaciune
mâna domnului cuprinde lanurile de grâu

nu se mai stie
acolo e pâinea vietii

ne asezam la marginea apei deslusind chipuri

printre crengile moarte
mereu vor veghea sentimentele
dragostea tresalta încovoind cuvintele
învinetind totul în noi



***Cerul

cerul îsi deschide altarul mirosind a tamâie si

lumânari
clopotul cel mare trimite semnale de bronz spre

o parte a lumii
cel mijlociu memoreaza notele acute cântate de

degete feciorelnice
se-ntredeschid boltile de lumina în duiosia unei

raze ranite
soarele (singur si gol în straie de vis) ametit îsi

uita locul în imensitate
arunca asupra lumii durerea mistuita
zugravind valatuci de bucurie printre
fantasmele ce ne macina gândurile



***Vântul

negru îsi face loc la raspântii
cu glasul la jumatate îngroapa tipatul padurii
sfâsie vesmintele



***Noi

hai sa vorbim încet
absenta sa ne tina loc de rasuflare
sa scriem cât mai departe de noi

tu nu trebuie decât sa visezi ca ziua de mâine e

azi
ca sufletul zvâcneste în împartasirea clipelor


Te port în buzunarul stâng pâna la iarna
poezie [ ]
o lume plina de verdele copt al cireselor
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-10-27 | |


rationez simtirea pleoapelor
rasfrânse în bobul de roua
îndoiala celui ce încearca urcusul boltilor de azur
ratacesc contur de neguri calatoare mocnite în

iubire
caut izvoade vâslind printre veacuri
îmi pregatesc caderea sub adieri de vânturi
fragment de univers
pe la rascruci de strigat

de-mi esti cetate azvârle-mi în dar sunet si

lumina
si-mi arde fruntea
cu lespezi de sarut
din radacini prefa-ma doar gradina
de zarzari pruni caisi ciresi
doar marul sa-l ascunzi
ca un preludiu de gesturi verzi si dulci arome

preschimba cupa în lacrimi tremurate în oglinda
pe fruntea toamnei – doar simtire
trimite-mi gând de pace si iasomie
parfum de crin sub negrele umbrare
si vântul sa-si reverse din boarea lui profana
patându-mi ranile acelei nopti
doar cu putin

pelin



Cerc perpetuu
poezie [ ]
plânsul rotilor de tren
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-10-29 | |


ma ajung din urma cuvintele
pipaindu-mi cu mâini de orb causul sânului
dinspre cer
doar plânset
si totul pentru o îmbratisare

ploaia mângâie
scheletele cazute
mormane de cioburi nenascute privelisti
pe altare înschise sub ziduri

iarta-ma
traiesc în numele celor
ce si-au pus drept steag de izbânda
sufletul meu





Dorinta de iubit
poezie [ ]
pentru Mihaela
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-11-08 | |




un gând cazut aiurea pe vrejul uscat al gurii
plesneste noaptea sub obrajii aprinsi
degetele îti dezmiearda inima sovaielnica a cine a

mai fost
mi-am asezat astazi gândurile în poala
sunt pline de litere ce se cer sacrificate
pe noptile bântuite cu pasi lini cu frica zvâcnind

a nu mai fi
în lumina oglinzii ti se dezlina trupul firav ca

într-o noapte fara stele
sângele trist zburda freamata ca un dus întors
noaptea si-a întins bratele e doar noaptea el
undeva dincolo de orizonturi

a trecut vârsta minunilor
lacrimile violete au doar gustul mirarilor
o data la sapte ani
îmi suflec sentimentele pâna dincolo de inima
crizantemele îsi rasfata risipa în culori
as vrea sa te stiu toamna aruncându-ti roadele
în cuibul unui piept dezgolit a iubire
muzica doar tu o auzi
când cerul molatec
te aseamana doar priviri
când buzele spera doar un surâs
când inima asteapta vorbe ciudate
când daruiesti celuilalt iubirea ce daruie în tine
când dragostea se spala pe mâini de fiecare

data

crezi în speranta vietii regasite
iubesti fiindca nu te poate iubi

doar în vise

asa
trec
zilele



Sovaielnic rememorez clipe din scoarta oglinzii

întoarse
poezie [ ]
pentru Mihai
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-11-08 | |


în zorii acestia locuieste o noapte
………………………………..

se prelinge în soapta pe ziduri si porti
uitându-se verde
în verdele ierbii
camuflata în ceata
jucând inimi la sorti
si-atingând cu tunet de purpura
cerbii

în zorii acestei zile înfloresc cuvintele cu parfum

de mosc
le stropisem de aseara în verde smaltuit cu pasi

marunti
inimile sovaielnic cauta de-a pururi înserarile

târzii
atingând cu tunet de purpura slovele m-as

întoarce fara vesti
doar zâmbetul firav melancolic a bunica
deschide spre rasarit
aripi

de la o vreme
am început sa-mi sterg de praf
sentimentele
cu regularitate
uneori le dau alt nume
sau le renumerotez cu grija pentru a le putea

gasi mai usor
peste o viata sau doua

de la o vreme sentimentele poarta mirosul

gutuilor rosiatice
alteori se poarta levantica la rever
cu bratele ma vei prinde cerc pasind peste

imagini un gând cazut de aiurea
m-am lipit de trupul unui nume de ceata
sovaielnic rememorez clipe din scoarta oglinzii

întoarse
o lacrima mare de aur
staluceste în noapte icoana din raft
ne vom întâlni poate
peste alte doua vieti

beat de oboseala fiecarei zile
ma târasc prin secunde ravasite
melc nebun proiectând viteza
pe un ecran panoramic

mi-e rau de bine
de tine

mi-e rau de bine
ma cobor acum în ierburile verzi
în ochii mirati cerul se rasfrânge
a fost odata când adunam nisipul în clepsidre
strabatând mirata… cât a trecut?
cu buze fierbinti am cântat soarelui
frunzele nerabdatoare danseaza a ecouri de

toamna
cuvintele oarbe se dezlina
primenind rândurile
ma trezesc mereu cu umbra prelungindu-se pe un

tarm
construind din clepsidre
castele de nisip

ai inchis cuvântul în bratele tale

n-am sa-ti scriu despre toamna
n-am sa-ti scriu nici macar
despre mine
am sa tac doar putin despre tot ce ne doare
si am sa ma-ntorc dinspre azi catre mâine
tinând-mi inim-n palme apoi



O voce se desprinde de mine
poezie [ ]
NOI(De)(zece)EMBRIE
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-11-10 | |


ma învatai pe de rost adunata într-un manunchi

de gânduri
nelinistea timpului mai poarta înca
amprenta sarutului în palme
floarea alba de cais îsi lasa visarea într-un

faurar
când mâinile aveau dezlegare la dragoste
trecuse demult nasterea din cuvinte care-ti

vorbeau pentru prima oara
ma joc poate daruiesc un motiv de gândire

Spui ca tu erai
tulburele fior
din roua nesecata
a diminetilor ce plâng
în roua ochilor
cei întristati de viata?

Erai primavara
din crezul meu,
suflarea ta de gheata
arzându-mi sub calcâie
curatul
Nu?
Înca mai caut…

m-am prins zdravan de mâna întinsa a vietii da
tu erai acolo: Eu sunt aici, te voi citi cu drag si

ma voi bucura de fiecare realizare de-a ta

picaturi tremurânde de lumina strabat de

departe prin vamile vazduhului
fa o rugaciune în linistea noptii ce zace în mine
lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de tine de mine

de...
mereu e noapte si uneori e frig
si…te retragi la început de…

Toate au venit si vin aici încet.
Inima mea stie aceasta si murmura:

ziua nu-i rosie bruma nu-i rosie
râul nu-i rosu, drumul nu-i rosu
Dar toate se duc si se duc
spre ultima noapte
tacuta si rosie.

las în coltul buzelor lacrima cursa în visele lumii

balsam si binecuvântare
ghearele descatusate în curgerea timpului

armonizându-ma în verde
cuvinte

“Au...!” zicea… si –si înrosea degetul si-l ducea

la rana, iar rana se vindeca vazând cu ochii. Ce

bun ar fi fost daca ar fi ramas si ar fi trecut

cu degetul sau miraculos printre noi! Te-ar fi

vazut, … si ar fi spus « Au ! » si ar fi alergat

dupa tine. L-ai vazut pe …? … Era un spiridus

dintr-o alta lume, o moaca nu alta, si zicea

într-una : »hom, hom... »La plecare i-a zis lui …

: « hai » iar acesta : » ramâi », »Doare inima !

», « Si pe mine » !, « Ramân ...aici » si i-a pus

degetul pe frunte. Cred ca este important sa

ramâi undeva. Daca esti prea departe razbate

Brahms. Iar daca esti si mai departe, te

cheama sarutul.

Daruri lasate pe praguri de seara mângâiate de

rugaciunile lui august, când ciresele coapte si-au

pierdut mirosul, când zborul verde a ruginit a

toamna, ne vom pierde în timp…într-o seara

departe de lume cautând acel undeva si sensul

misterios al cuvintelor, lacrima mea de bucurie,

ajunge la tine tristete pentru ca te duci singur

la vânatoarea de lei…

Ai vrea
Sa ma ucizi cu senzatia toamnei târzii
frunzele sa-mi acopere sufletul cu moartea lor
Sa m- adapostesti între viata si vis
Si sa-mi arati cât poti rezista suferintei

Te mai astept un vis pitulata în zâmbetul ochilor
si tip s-aprind scânteia sperantelor pierdute
golul pustiului din tine
steaua noastra
sa nu stinga

Ai vrea
Stiu
Dar nu poti

Am vrea
Stim




Raspuns la o scrisoare nescrisa - tu nu iubesti un

om, ci... Absolutul. Poate vrei orizontul ce

nicicând nu se poate atinge, oricât te-apropii de

el se-ndeparteaza odata cu tine…. cuvinte vrei?

poftim cuvinte! Ma întreb daca nu sunt eu cel

strigat? Nu se poate, fiindca eu te-am

descoperit strigând deja dupa cineva… Mi-ar fi

placut sa ma laud... poate criticilor mei si sa le

spun asa fara nici un dram de politete: baaaaaa,

stiti cine sunt eu? pe mine ma iubeste o

printesa, baaaaa... Printesa Cuvântului!"



Zi de noiembrie
poezie [ ]
învat sa numar într-o joaca de... matur
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-11-15 | |


ne-am închis în somnul târziu al toamnei
stateam fiecare în pragul inimii
ne azvârleam mâniosi nisip în ochi
memoria de la castele la flori
o îngramadisem într-un singur pahar

am pus la încercare cerul flamând de raze
sentimente ce trebuiau sa cada dezlegate
cu fiecare zi dezolam cuvintele
strabateam în adieri destinul
legam o noua priteneie





Lasa-ma sa te ridic sa te port pe brate
poezie [ ]
zile si nopti închinate scorpionului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-11-28 | |


starea de nebunie e prelungita într-un om

sanatos
soarele nu se mai complace în variatiile cosmice
socialul perturbeaza iubirea si legea morala din

noi
se diminueaza constiinta la cumpana dintre ani
razbunare pe clipa ce urma sa vie

Dumnezeu moare cu orice secunda fara sens în

împaratia fantastica a misterelor
vrei eternitatea dincolo de darul acesta numit

viata
cetatea sfânta a ierusalimului nu mai coboara din

cer
sensul calatoriei tale devine o înfiorare un fum

numaratoarea începe de la doi
pe malul celalalt ochiul icoanei ramâne blând

Eu sunt lumina lumii
Cine vine dupa Mine
Nu va umbla în întuneric

pictural asezi într-un pahar tristeti izolare si

teama de moarte
sa-ti sculptezi interiorul pestera ca într-un lichid

te topesti plutire
crezi ca merita sa te interiorizezi ca lemnul de

santal în noaptea umbrita de duhuri
somnul lumii nu e pentru vârsta aceasta

tot în aceasta zi ti-am colorat sufletul cu

lacrimile rastignite ale inimii
ce dorinta ti-ai pus atunci când iubirea purta

numele noastre
al ei al lui al meu nu mai exista demult pentru

tine…

de ce din nou plâng ma sugruma lent privirea-ti

de gheata
o noua întâmplare ti-ai decorat suflarea doar cu

spasme
pupilele privesc albastru spre un timp care nu mai

este al tau
cineva te îndeamna hai bea bea bea tot respira

si ultima picatura

nu-ti mai apartii


La tâmpla unei nopti
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-12-14 | |


mai muritoare decât acum inima mea nu s-a

simtit niciodata
din noaptea noastra mi-am cladit departarea
pe linia vietii mi-am asternut un punct în

întuneric
era masura jumatatii dintre tu si eu
voi aseza lumina dintre mine si tine sa pot uita
calea înapoi
visul curcubeului mi-a posedat convingerile
nevinovat e totul
noi reînodam într-un fel vesnicia
traiesc viziunea iubirii aflate dincolo de

neîntelesul din mine
umbrele coboara ca în noaptea Sf. Andrei
sa te pot avea macar într-o singura imagine
te voi prinde printre degete vom saruta împreuna
talpile norilor

de câte ori nu am rasturnat pamântul spre cer

nu te teme
reinventeaza-mi zborul






Numai cu gândul te ating
poezie [ ]
Râsul tau seamana cu lacrima unui val în fata

oceanului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2005-12-15 | |


nu vreau sa te vad în noaptea asta asteptând

scâncetul unei nasteri
doar basmele se pot revarsa asupra coplariei la

ceasul ce bate noaptea jumatate
e o poveste într-o lume reala cu mânecile

suflecate pâna la inima
ma gândesc din când în când sa-ti sterg praful

de pe suflet si sa-ti spun
hei nu vii mâine la mine la masa sa adunam

dârele de lumina
sa putem împodobi bradutul cu globuri nebanuite

ca timpul sa se întoarca

nu îti voi vorbi astazi despre tristete nici de

plecarile din mine ci doar talmacesc viitorul
pe raza de lumina cazuta piezis pe semnul

ostenelilor noastre
azi am ascuns realitatea palpabila
hai sa iscam o sacra betie

tu astazi pui zenitul la încercare sa lege taina cu

sapte peceti cu doua jocuri si cu ragazul dintre

ele
uita-te la tine
zarea este spre rasarit iar strugurii dau sensul

vietii atunci când se jertfesc în pocale
e anotimpului sagetatorului ce acopera cu pletele

jumatati de suflet
îti voi zidi un labirint iar printre goluri voi scrie

temple cu coloane infinite
usile se vor deschide ca la un semn la strigatul

mamei între cele doua lumi
te zbati cu mâinile prinse de cordonul vietii
ce lunga a fost noaptea mama
în noaptea asta esti arhitect porti un nume

ti-ai irosit timpul în jocuri
hai sa punem în cumpana tot ce-a fost sa

nimicim toamna sub pasii omatului
din vale se aude zvon amagiri dintr-o clipa si alta

clipa întrezarita
mi-am pus sarutul pe linia vietii
la vârsta mea la ceasul acesta tinerii cântareti

întorc ulciorul pe roata de stele
îsi numara notele le aduna le înmultesc cu

temerile si târziu pe cealalta zare
în zi de miercuri spre joi prin sunet si cuvânt

la margine de lume si dincolo de noi nu mai este

decât-povestea


Ispit? temporal?
poezie [ ]
scris? împreun? cu N.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-01-12 | |


plutesc printre frunze fo?nind a toamn?
?i a cântec strivit sub copite de cerbi
îndemnându-m? s? fiu mai aproape de cer
cu amurgul dansându-mi pe frunte
noaptea m? cre?te a neg?sire
în scorburi de nesomn s?-mi ascund? privirea

str?in? de arbori m? caut în întuneric
scriindu-mi pe retin? lumina din zori
?i purtând pe umeri povara de stele
ochiul cel singur tresare arzând
a nelini?te oarb? între zodii lunare

tu aluneci ?i m-ascul?i doar un timp
prin gr?dini ?erpuind a ispit?




Testament pentru iubire
poezie [ ]
se împreuneaz? anii spre infinit
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-01-18 | |


undeva într-un loc anume oamenii m? uimesc îmi

al?tur pa?ii de pa?ii lor
fiecare cuvânt r?sun? sub clopot când se face

noapte ascult
uneori singuratic? înv?? bucuriile pe de rost
dorurile îmi strâmteaz? inima z?mislind vise
din zboruri prelungi nu se moare a?a de u?or
te aseam?n privirilor omene?ti cu vorbe ciudate

c? eu sunt un tu
corbii î?i las? le?urile prin smîrcuri ciugulindu-mi

albul ochilor
când voi fi departe s? nu m? cau?i decît în prima

îmbr??i?are
vei g?si umbra

Visarea cumplit? a dragostei noastre,
se-nal?? spre culmi de p?dure
ro?', verzi ?i albastre...

te voi privi adânc când soarele dormitând r?sare

?i-am s? m? fac rou?
s? mor pe buzele tale cu ochii mira?i - can? de

lut
cît a trecut întreba-m?-vei doar cîntecul

p?mântului ?optindu-?i plecau
pe fruntea amurgului n?scu?ii din p?mînt

Ochi magic ce-ntreab?, ?i-arunc? r?spunsuri

de-o via??,
t?cere himeric?-n noaptea cu cea??,
hipnotic?-i raza, cea care în fa??,
i?i cade cu puteri zdrobitoare,
?i sfar?m? trupul în mii de gr?un?e...

s? te s?de?ti îmi vei spune între zi ?i noapte
î?i voi zîmbi în culori tremurate
sclipiri luminoase vor str?punge ecoul pe genele

nop?ii
dincolo de timp voi întineri voi spune în treac?t

un te iubesc
mi-am preg?tit îndelung acest festin s? m?

trezesc mereu ca umbra nocturn?
mai aproape de sufletul t?u

Tu umbr? palid? pe cer
nu vreau s? pieri
cu-n astfel de destin m?runt,
stingher,
de soare ?i de ler...

pe-a câmpului plete prin toate col?urile se strîng

somnurile nop?ilor nedormite
m? apropii de tine din mâinile tale îmi iau hrana

?i?nind dintr-un izvor curat
singur?tatea mea î?i va pierde r?bdarea iar

sufletul t?u se va trezi în noaptea timpurilor
eu m-am n?scut f?r? tocmeal? îmi vei zice

într-o copil?rie stropit? de s?ruturi ca un strig?t

într-o diminea??
e aniversare ast?zi… ?opte?te gândul

Vorbe?ti cu el în ?oapt?,
te aud ce spui...dar cine

e cel ce …

se mir? p?s?rile tulburînd lini?tea ?i nu în?eleg

cum poate fi atîta nemi?care
doar inima nevolnic? se-a?eaz? cup?
hai vino bea aici doar gândul î?i cânt? simfonia

dincolo de vise speran?e
?i-mi sfredeleaz? mintea – cale spre îndreptare
?i noi visam fil? cu fil?
tu azi te sim?i puternic nimic nu te fr?mânt?
cumplitele furtuni sub ar?i?a veri se vor strivi

nu crezi în anotimpurile reci,
?i a?tep?i s?rutul meu fierbinte s? te ating?...
...imagine...vis...dor
...oglind?

duios î?i aminte?ti de crengile t?iate
cu viers de lacrimi vînturi fantastice lumini
?i-ai modelat conturul înfl?c?rat de gânduri
în dezmierdarea trupului adormit de scliprea

rozelor parfumul ploilor
prin v?zduh furtuna amestec? norii
tot cerul e plin de mirosul anotimpului ruginiu
îmi voi zidi casa în inima ta vom sorbi din cupele

pline de vânt
e zi de n?scociri a unei na?teri ?opte?te vântul…

Dragostea exista numai prin prisme,
ale ro?ului incandescent..

gândurile bune sfioase amintiri uitate prin

cuiburile rândunicilor a?teapt? prim?vara
ve?tile cad de-a dura î?i pip?i trupul ca de

cea?? lic?rire de alb
din fiecare umbr? o calea?c? dorul c?lare pe

curcubeu de flori
e vârsta minunilor e vârsta adev?rurilor spuse

încet
nes?turate zilele se desfoliaz? zbor spre tine
e zi de s?rb?toare

Tr?ie?te prin adev?r omule,
c?ci numai astfel vei d?inui!
Timpul începe s? înregistreze...
iubire!

mi-am lungit bra?ele dinspre nord spre sud
poate aceasta e clipa când toate orele se opresc

la num?rul optsprezece
?i…te reg?sesc în starea de mugur clipocind a

prim?var? îndep?rtat?
mi-am scrumuit inima azi diminea??
cînd degetele ner?bd?toare î?i b?teau în geam
vreau s? te r?sf?? în culori

Arunc?-mi cristale,
din infinitul vorbelor nerostite!

ai avut pentru o clip? curiozitatea s? m?sori

distan?a dintre inimi
ai sim?it în palmele tale însetate cum se poate

bea cerul
ai cuprins cu privirea visele pierdute f?r? noim?
ai înv??at jocul de-a omul
f?r? dragoste greu se poate s?pa la r?d?cina

cuvintelor
te primesc în insula sufletului

Mi-e dor, floare de cîmp, de tine !
Ah...timpuri, locuri, fapte...

Toate s-au dus...
Da!Toate...

azi diminea?? când m-am trezit a? fi vrut s?

r?sar copac
s? po?i privi cum cresc ?i a?a în plin? iarn?

s?-nfloresc
în crengile mele s?–?i prinzi cercei de stele
s? te ca??ri dincolo de marginile vie?ii
se z?misle?te un uluitor început
a unui num?r de trizeci?i?apte de ori

Privesc-napoi spre tot ce-a fost,
?i nu-i nimic uitat de mine...
Cum a trecut?...nu ?tiu prea bine

încerc s? fac parte din timpul acesta
trupul mi se lunge?te imponderabil cad
lumina m? ame?e?te

?i noaptea alb? parc? n-o resimt
Cînd eu m? tu… tu niciodat? eu!

încerc s? fac parte din lumea ta când clipa

întinere?te
când umeri-mi robi?i de vreme î?i leag?n? timpul
strâns ca un m?nunchi cu sufletul de alb? lumin?
cu trupul cald ?i lini?tit în lini?tea singur?t??ii
din fereastra-mi înghe?at? rup v?lul timpului

Am s? r?mîn toat? via?a,
cu nostalgia buburuzei a?ezate în palm?,
cu bucuria lini?tii ?i-a p?cii,
cu sinceritatea c?ldurii suflete?ti...

voi umple golul acesta cu toat? inima mea
nu uita calea e plin? de ghimpi ?i de flori
fiecare zare ascunde o alt? zare
e timpul când voci nep?mântene î?i vor asculta

cântul
î?i vor însemna zborul

C?ci via?a ce e dat?, a fost un drum - c?rare,
?i ceea ce r?mâne... r?mâne ceva oare?
Un vis...
o bucurie...
sau poate o sup?rare...
?i totu?i... to?i avem un suflet...
?i o iubire mare!


Mereu spre...alt? zi
poezie [ ]
s? m? cau?i odat? cu timpul
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-03-09 | |


Pe undeva, printre copaci, de-asear? a nins cu

poeme
?i peste blocuri, care, î?i sting luminile mute.
Cineva m? caut? prin vreme
Erau parc? ochii t?i adânci.

Pe undeva, doar ploaia mai scrie câte-un cuvânt
Cu negura str?in? a somnului de mâine,
Vreau s? renasc, m?car ?oapt? s?-?i fiu
Sau poate un început de cânt.

Pe undeva, doar lacrimile se preling printre

cuvinte,
Ca tânguirea ce fierbe în adânc.
E doar un scurt popas, la margine de vis,
Când anii prind aripi de-a lungul umbrei tale.

|




Simbol
poezie [ ]
ai fi putut s? fii...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-03-13 | |


De-ai fi aici, m-ai mângâia - privire,
Din suflet mi s-ar risipi minciuna,
Copacii goi ar înfrunzi p?durea
Dac? ai fi!

De m-ai privi, mi s-ar topi tot gerul
Cu binecuvântarea-n mâini de ghea??.
Iar glasul meu cuptor topit în fa??
Dac? ai fi!

De te-ai gândi la mine totdeauna,
Din alte timpuri anii mi s-ar ?terge,
L?sând în cânt cuvântul s? ne-alerge
Dac? ai fi!


Noaptea nesomnului din mine
poezie [ ]
timpul e prea scurt s? te a?tepte
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-03-16 | |


O stânc? alb? îmi str?punge gândul
?oapte dau anii strân?i sub povar?;
Te na?ti cuvânt
?i m? biciui cu privirea-?i oarb?.

T?cerea mi-o împar?i în dou?, egal,
Ca o sabie a miezului de noapte.
Aprind o lumânare a timpului trecut,
S? po?i trece, leg?nat peste r?scruci.

Un munte cât minunile lumii
Apas? sufletu-mi închis,
Când, întrupat din gesturi ?i cuvinte,
Tu m? iube?ti cu ochii ?i fruntea albit? de dor.

Sunt floare târzie neatins? femeie,
Nepovestit? de mâini, amenin?at? s? piar?,
Sunt doar…o t?cere, dulce – amar?!

Cum oare, s? te cuprind? poemul acesta?



Te-a? întreba ce zici str?ine
poezie [ ]
...e?ti tu r?sfrângere-n oglind??
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-03-20 | |


Motto: într-o zi ai s? pleci f?r? mine
?i am s? adorm în via?? f?r? s? tr?iesc

dac? ar fi s? plec
voi lua cu mine toate nop?ile în care m? luminai
?i-a? d?rui doar sim?irea în via?a asta

schimb?toare
s?-mi spui atunci cum ai iubit femeia
cu firea ta mereu trec?toare

dac? ar fi s? plec
îmi vei scrie pe suflet doar o poezie
vei a?eza zilele r?mase-n neclintire
s? pot întinde mâna vedenie-n iubire
când dureros suspin? în glastr? orhideea
ce-ar vrea ca s?-?i vorbeasc? din timpul ce-a

trecut
ca o r?sfrângere-n oglind?
pe ape ve?nic tulburi

dac? ar fi s? plec
te-oi îmbr?ca cu mine
?uvi?ele pe frunte î?i vor c?dea rebele
?i poate o clip? te voi iubi-n ne?tire
pe drumuri unde doar iarba suspin? dureros a

tine

dac? ar fi s? plec
ramuri cu miros de fân
în clipocit de ape floare de tei
ne vom scutura în mâine ?i poate doar azi
încet încet s? nu ne prind? umbra
inimii cer?ind cuvânt

dac? ar fi s? plec
nu-mi pas? c? vei a?terne t?cerea

te-a? întreba ce zici str?ine
ia spune cum ai nimerit
nu e?ti cumva…

ce se dilueaza-n noapte


S? nu r?t?cim unul de altul
poezie [ ]
...iubirea palmelor
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-03-21 | |




parc? a fost mai ieri într-un vis întâlnindu-ne
ne scurgem via?a în clipe – nem?rginit? zare
între maree respira?ie tulbur?toare

mi-am pus e?arf? ro?ie

între un ieri ?i-un azi suntem noi
nu pretindem nici poman?
ci darul a?ezat c?u?
în palm?

mîinile noastre într-un alt vis se vor întâlni
în?l?a-vom turn pân?-n miezul cerului
dintr-o singur? inim? ridicându-se-n amurg
cu glasul lui tremur?tor
dorul

hai s? oprim noaptea întreag?
alergând spre chem?ri
nu e nevoie
nici de ferestre
nici de lan?uri
nici jertfa adusa drept obol
s? m? cuprinzi în bra?e

...ci darul a?ezat c?u?
în palm?

Ie?irea din anotimpuri
poezie [ ]
doar buze priviri ?i o pace adunat? în palme
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-03-24 | |



nici lumea nici infinitul nu mai poate visa

singur?tatea ne absoarbe-ntr-însa
doar vorbe ciudate ?i-o hain? îmbrac? un suflet

z?vorât în trup
m? la?i mereu pentru alte timpuri în noaptea

brazilor cerni?i de alb
doar buze priviri ?i o pace adunat? în palme -

nelini?ti precare
fiecare cuvânt clocot de uimire ascuns în lumini

risipite - minciun?
din care doar eu refac r?m??i?ele unui vis -

dezam?gire blestem
?tiu lumina obscur? cade din stele – pove?ti

enigmatice
deasupra noastr? doar cântecul ce-l port ca

semn de îngropare
cerul murmur? oniric – când nu mai ai timp totul

e zadarnic
gândul meu nebun la marginea anotimpurilor

limpeze?te clipa
în r?suflarea nop?ilor fo?nirea dimine?ii – spirale

de abis deschise
dincolo de noi destinul n?uc de disperare ne

fâ?âie prin vene limbi despicate
f?r? regrete f?r? plâns în ritm domol ca un

îmblâzitor de ?erpi – m? strângi la piept
minciuni cuvinte r?suflare scotocesc m?runtaiele

copilului din mine
lupii înh?ita?ii m?-mping sub t?i?ul coasei

f?cându-mi din prezent amurg
e greu s? schimbi cuvântul în inima ce piere

r?sfrângerea în ape nu doare
rostiri însângerate – eu nu am arme
soarele r?sare ?i peste buni ?i peste r?i
aminte?te-?i când vei privi pumnul acesta de

??rân?
c? nu demult
?i s-a a?ezat
c?u? în palme

Doamne în umbra Ta
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-04-03 | |


aveam nervii decupa?i în batiste – lacrimi
a? fi preferat patul acela s? r?mân? alb f?r?

conturul t?u
ne-am fi ad?postit prin scorburi s? fim

culeg?tori de flori
ne-am fi ridicat încet încet pe stânci în calea

timpului apus
pe timp nu-l doare suferin?a – ne-a prins în

capcan?
privirea a?terne amintiri precum rufele la soare
tu fiu al p?rin?ilor t?i undeva e prim?var? tu

chiar n-o vezi
liliacul pocne?te în ciorchine goliciunea cuvântului
tinere?ea st? în cale cu co?ul plin de clipe

nemuritoare
î?i caut? urmele

moartea ciule?te urechile înfuriat?
îi stric planul pizma? – m? iube?te cerul
crucea e pentru cei albi?i de vreme
for?a din mine se zbate fixez privirea spre Tine
întind palmele s? te cuprind – milostivire
timpanele îmi sunt zguduite de prelugirea

sim?urilor
rânje?te vesel? a?teapt? - dama în negru face

apelul
s? nu spui – prezent
într-o rafal? de s?ge?i îngerii te poart? pe

bra?e
întrerupe fugitiv neputin?a



Dinspre logosul f?pturii
poezie [ ]
descântec în oglind?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-04-04 | |




poate c? exist? clipa când chipul ?i se r?sfrânge

în oglind? - era ieri
când celulele trag s? moar? înc? din mugure

spaima de a nu fi surprinse iubind
e timpul când scrisorile vin ?i pleac? uneori f?r?

r?spuns – vremi c?runte
prin sufletul ud cuvintele î?i înro?esc fa?a a roz

neatins de surâs
e chipul acela pierdut printre cire?ii în floare

m?surând z?d?rnicia încremenit?
e umbra p?r?sit? prea des cu sfial? ?i fric? de

soarele coborând spre ziua urm?toare

îmi despletesc gândurile – oglind? de-a

curmezi?ul vreau o b?utur?
poate cu ceva arome de mosc s? urc spre

nem?rginite ceruri
prin zidurile pustii timpul urc? s?turat de povoara

aceasta stingher? - via?a
s? m? întorci ca rodul sub brazd? printre undele

despletind goliciuni cuget?toare
ninge uneori molatec peste sufletul ag??at

cuvânt puzderie de veninuri
e doar o noapte r?stignit? pentru bucuria zorilor

ce o s? vin?
pe coarde de chitar? cântec leg?nat de fecioare

pe spinarea albastr? a de?ert?ciunii

ca o dulce bunic? întorc anii în culcu?ul de alge

pe aceea?i pagin? cre?te o întrebare
unde e bunicul a plecat demult pe c?ile profunde

– timp
îi surâde moartea pe chip
nu-?i mai bea tacticos cafeaua întorcând foaie

dup? foaie… cu gesturi senine
hai s? ne a?ez?m în fa?a sobei ?i s?-?i

povestesc despre mine!

Ninge!

cele mai frumoase pove?ti se spun iarna ca ni?te

restituiri de amintire
hai spune?i voi cei care purta?i timpul pe umerii

cum se moare într-o und? aurie
în pâlpâiri albastre printre lungi gene ale norilor
cu hainele zdren?uite de m?r?cini?

m? adun ca o legend? a veacului ce apune –

sufletul tresare
buze nestr?b?tute de c?l?tor
printre umbre r?t?cite
m? st?pâne?te un necunoscut fior – mi-e dor

sub inima ta



Prive?te o clip? spre nord ?i est
poezie [ ]
ne-am întâlnit într-un infinit de nou? spre zece

a lui aprilie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-04-11 | |


m-ai cules dintr-un stop cadru
ai încercat s? une?ti punctele
pentru a face poduri peste ape
ne strecuram sufletele fotografii alb negru
ploua când îmbr?ca?i în negru ne apropiam
delirând alte timpuri

îmi spuneai
am îmb?trânit cu un secol de nop?i ?i zile fripte
nu mai conjug verbe eu tu el ea noi voi ei ele

acum în?eleg unde se scurg rândurile de mijloc
în mâinile ce s-au reg?sit
îmbr??i?are

hai s? dezgrop?m talantul
s? ne rug?m Domnului
s? nu mai treaca zilele frumoase pe langa noi

tu semnul exclam?rii într-un col? de zi
eu
a?tept s? se umple luna
pe cele dou? maluri de amurg

ce spui c?
am pierdut cuvintele în mun?i de t?cere
ne vom lua infinitul petrecere de-o noapte
de sub plapuma zorilor p?s?rile ne vor cânta

simfonia


e de ajuns s? ne intâlnim undeva lânga amurg
Iubire

|



Era o diminea?? alb? de prim?var? ambigu?
poezie [ ]
libertatea cuvântului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-05-03 | |


mi-adun în palme zilele de când nu ne-am v?zut
le a?ez de-a dreapta ?i de-a stânga inimii
apoi fiecare cuvânt ?i nea?teptatele speran?e
te a?tept devenind silab? în necuvinte

hai s? ne juc?m pe arcul timpului
tu îmi vei picura roua ochilor pe buzele însetate

de dor
eu da eu î?i voi d?rui sufletul înf??urat în

e?arfa cea ro?ie
m?car a?a s? ne reg?sim
eu stânc? tulburat? de fiorul c?ut?rilor tale
tu aproape real vei rosti dezlegarea la f?ga?ul

apelor

ne vom aduce aminte de noaptea nesfâr?it? cea

dintâi
cu cântec la ferestre
doar t?cerea r?mâne fidel? între noi

nici nu-?i închipui cîte motive a? avea pentru

poezia aceasta
î?i voi lua dreptul la singur?tate
voi s?di în ea tulpini ce-?i vor c?uta sâmburele
te a?tept s? m? treze?ti în zori s? z?mislim în

palme
întoarcerea la tine

hai m?car azi s? ne iubim într-un decor de

cea??
figuran?i s? ne fie doar iarba ?i florile

rostogolite sub trupuri
de pe un mal pe altul





S? spargem zidul care ne desparte
poezie [ ]
...?i vom rena?te undeva spre var?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-05 | |


am încercat toate cuvintele s? v?d care ?i se

potrivesc
?i le-am a?ezat în poeme în proz? iar apoi pe

buze
erau de celalalt? parte de tine doar semne

tip?rite indescifrabil
vreau s? te pot schimba s?-?i arcuiesc privirea

pe râsul meu de copil
s?-?i împart gândurile s? le pot desena pe

degete în acorduri de stele c?z?toare
?i poate p?rului s?-i întind grijile a?a cum îmi

place mie s? merg descul??
m? plimb desigur f?r? tine aud sunete ciudate
m? alint cu gândul aiurea c? cineva acum aproape

de nori
m?car o clip? îmi cuprinde inima s? pot sclipi în

privirea cameleonului
triste?ea cerului se revars? peste norii care î?i

st?pânesc plânsul
spun vorbe dar nu le aud a? vrea s? ?ip dar m?

scap? o voce
azi doarme cerul...?i orele se deap?n? pe gheme

u?or de?irabile
e ciudat c? ieri e ca ?i ast?zi sîngele î?i caut?

f?ga?ul îmi face semne de nelini?te
drumurile sunt ca un mister unde pa?ii caut?

transfigurarea aripilor
e-n plin? zi dar visele ca ni?te himere pustiesc

cununile crescute peste noapte
m? voi alinta la noapte poate în lumina infinit? a

mîng?ierilor
si miraculoas? cu ro?ul descojit niciodat?

întîmpl?toare se va vântura deasupra noastr?
speran?a care se d?ruie f?r? s?-?i arate

goliciunea

întoarcem anotimpurile spre alte sensuri s?

plângem de întreaga bucurie
vom mai p?stra lacrimi pentru o nou?

transfigurare



La margine de drum îmbr?cat? în negru inima î?i

cânt? durerea
poezie [ ]
a fost sear? ?i apoi...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-12 | |


nu mai a?tept nimic mi-ai sugrumat pân? ?i

t?cerile nu mai pot pleca
ma plimb pe holurile labirintului cu traume pe

sufletul dezl?n?uit în imagini
cine m? mai poate vindeca de aceast? boal?

numit? curv?
nu mai pulseaz? în mine dec?t a?teptarea

r?stignirii
oare sunt eu cea care-a tr?dat?
parcurg acum cu încetinitorul filele acestei zile

m-am oprit la ultima
e ora n?lucirilor când fantomele poart? cununi de

lauri
printre verdele copacilor ?i se prelinge umbra în

c?utarea celui ce nu va mai fi
nici m?car zefirul dup? ploaie nu mai roureaz? cu

mirosul noaptea
de ce trebuie s? ucizi în tine toate direc?iile de

ce firul lamei s? dispere gândurile
mai bine spintec? disperarea ?i o a?eaz? sub

talpa nep?s?rii
speran?a salv?rii agonizeaz? las? timpul s? se

nasc? odat? cu tine
pe scena vie?ii suntem doar actori mai tresare

din când în când o inim?
se mai deschide undeva o poart? - preludiu a

unei noi zile
zorii ridic? în fiecare zi cortina - jocul ne

apar?ine
dincolo de noi o coloan? a infinitului iar mai jos o

poart? a s?rutului
hai s? c?l?torim prin noi de-a lungul ?i de-a latul

?i s? ne oprim la margine de suflet
s? îngrop?m disperarea ?i s? l?sam cuvintele s?

ne vorbeasc? altfel de cum ?tim noi
ca s? nu ne sfâ?iim de vii mai bine condamn?m

moartea la col? de strad?
s? p?c?leasc? doar ropotul cailor nebuni

e doar prima cotitur? a vie?ii



Frântur? de suflet
poezie [ ]
darul meu la trecerea spre o nou? zi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-14 | |


am adunat toate cele din urm? ?i cele de azi ?i

cele de lep?dare
mi le-am pus în c?mara inimii s? vii tu Doamne –

spore?te-mi credin?a
deschide-mi larg bra?ele s? v?d lumina cea

d?t?toare de via??
îmbr??i?eaz?-m? ca pe fiul r?t?citor – am gre?it

la cer ?i înaintea ta
a murit inima mea întru a?teptare - piatr? de

poticnire
întâmpl?ri rânduite ?i potrivite anume strânse

m?nunchi pentru mine
te iubeam întru ascuns Doamne – m? înt?rea

dorul întru Tine
mi-ai dat s? aleg cuvântul ?i i-am dat alte

în?elesuri
m? dest?inuiam vântului f?când pauze printre

gânduri
lini?tea ?i frumosul îmi erau m?sur? – ?oapte ce

abia le rostesc
r?st?lm?cind adev?rul




Medita?ie
poezie [ ]
pentru sufletul t?u
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-17 | |




cheam?-m? întru loca?urile tale Doamne
acolo unde p?s?rile ?i-au f?cut cuib z?mislind

alte vie?i
dep?rteaz?-m? de valea plângerii ca

binecuvântare a mîinilor tale
d?ruie?te-mi via?? s? m? pot veseli întru

graiurile gurii Tale
s?rut?-m? cu pacea drept??ii spre adev?r ?i

bun?tate
pleac? urechea Ta c?tre inima mea din necazul

meu m? scoate
Tu Cel ce faci minuni vesele?te-mi privirea cu

mângâierea palmelor Tale
ru?ineaz?-mi nep?sarea f? semne spre al

nou?lea cer – în?elepciune
zide?te-mi nemurirea ca o cump?na a drept??ii –

Crucea Ta!

|


A? vrea s? ies din cuvinte
poezie [ ]
...?i în miezul zilei doar pentru tine
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-18 | |


îndurare pune pe chipul meu dis – de - diminea??

în rodul bun ?i deplin
cristal de ape s?-mi fie inima Doamne – mut?-mi

mintea la cer
râuri de pace s? veseleasc? plânsul meu ca o

dulce povar?
bucurie din sânul mângâierilor tale voi sorbi ca o

tain?
scoate-m? din timpul acesta în?el?tor

lumineaz?-m?
împac?-m? cu jertfa crucii – dorul de tine

aproape s-a stins
îmi aplec genunchii s? te po?i rev?rsa în mine cu

numele meu
sub umbra Ta Doamne eu îmi g?sesc odihna –

cunun? a înfrân?rii
ca o tor?? coasta Ta va lumina în noapte – mi-a

pl?cut întotdeauna zborul



Imagina?ie delirant?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-21 | |


mi-e sufletul prea alb pentru iubirea aceasta

zidit? în vânt pe la r?scruci de vremuri
rostogolindu-se pe templul trupului îngenuncheat

minciuna caut? lumina
cer n?ruit printre degete pe e?afodul gândurilor

rebele
sub zidul întunecat drumurile se risipesc

disperate
glasurile de dincolo veneau în rotocoale pomenind

un nume
înd?r?tul inimii era doar o gur? întredeschis? ce

ascundea jivinile întunericului
moarte-s cuvintele ?i amintirea clipoce?te în ape

str?vezii
muntele ?i-a ridicat dep?rtarea drept steag de

pav?z?

eu

doar o umbr? pe potecile unor sensuri str?ine


Pri-Veghere
poezie [ ]
Ionu? & Maria nisipindu-se-n adâncuri
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-06-28 | |


Bun este Domnul cu cei ce inima-?i revars? Dar
cugetul nedrept??ii nisipit în adâncuri

frâng?-se-n oase de sânge
dezleag?-mi întru cele nevinovate mâini s? te

înlemnesc în icoan?
str?bate cu limba mea p?mântul ca un murmur

de izvoare
prime?te întru slav? gândul îndrept?rii
cu strai de cur??ie s? poposesc sub clopotul

vecerniei
dezmiard?-m? întru n?dejdea credin?ei
de mi s-or toci genunchii vor r?mâne r?d?cinile

înfipte
sub lemnul crucii Tale


De azi m? îmbrac în albastru
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-08-02 | |


ne-am trezit dintr-o frumoas? poveste înl?n?ui?i

la r?scrucea timpului
furtuni de cuvinte nemângâiate presimt nebunia

palmelor
nu mai este timp de r?t?cit dincolo de mun?i
mânjim cu buzele un s?rut firav ca floarea

prim?verii
r?v??ite degetele caut? c?r?ri ghemuite sub

inim?
albastrul dezmiard? umerii curgând alene peste

iubirea mea întreag?
c?l?re?ii timpului ard noaptea la culesul roadelor
ma la?i s? ?erpuiesc singur? drumul iubirii
te g?sesc izvor ce susur? dorin?i în noapte
însetat? beau cerul ochilor t?i umplându-mi inima

de sfiiciune
deschidem împreun? c?i tainice spre fructul

mu?cat între timp de altul
vers pierdut în golul t?cerii peste necuvintele

trupului
e noaptea labirintului e noaptea luminii
nu sunt Ariadna s? te c?l?uzesc c?tre cruzimea

clipelor ce zboar?
ci mai curând o Penelopa ce a?eaz? într-un co?

doar poame coapte
fantomatice orele se colorau în albastru
din când în când ca o clipire m?tasea dezgole?te

zigzaguri indecente
gândurile prind zbuciumul de miaz?-noapte

colorându-l tot albastru
întind mâna s? rânduiesc zorii timpului trecut
cu îndep?rtatele apropieri ale orbului descoperind

culori
se na?te o nou? zi pe pânza de p?ianjen
ochii t?i r?mân larg deschi?i tulburând adâncurile
pierdu?i în z?pu?eal? vrem s? în?elegem rostul
s? î?i po?i pierde propria identitate pentru a te

rena?te din nou b?rbat
imaginea ta reflectat? în oglind? m? prive?te ca

o gravur? medieval?
chemându-m? prin propozi?ii simple
tavanul ?i el albastru ne vegheaz? discret
sunt eu sau doar un alter-ego proiectat? dincolo

de gânduri femeia-copil
poate femeia din noaptea timpurilor sau poate o

form? simbolic?
retr?im actul crea?iei
tu exi?ti sau te-am alc?tuit din întreb?ri înc?

nespuse?

m? adormi alergând de-a curmezi?ul zorilor
la cap?tul unei lumi f?r? anotimpuri



Pentru mine e?ti asem?narea noastr?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-08-02 | |


sunt tot la fel cum tu m-ai cunoscut – explozie

de vânt ?i pâine frânt?
doar poate cu o clip? mai matur? în hohote

mirate n?praznice talazuri
iar alteori adun triste?i neostoite aidoma timpului

ce îl petrec
de-ntorci o fila dep?rtându-?i pasul descoperi

melodii ciudate
ce vin ca plânsete în calde suveniruri
e amintirea oarb? ?ip?t ce nu uit?
al inimii ghem ce sfâ?ie poeme scurte
durerea mi-a deschis ceasornicul ce bate-n noi
zboruri de aripi rupte la temelia nim?nui

hai sa ascult?m adâncul ce-n suflet înfrunze?te
chemarea mea ce cânt? pentru noi
cu-nfrigurare retr?iesc fiori de foc de ghea?? –

drumuri pierdute
de vei voi spre r?d?cini s? mergi cu ochiul auriu

tu m? prive?te
eu nu mai pot s? fiu când nu mai sunt
s?-nal? sub pa?ii ve?niciei o rug? s?-nviorez tot

cerul
s? mirui clipa ce pârguie albastru de dincolo de

nori

mai lasa-mi timp sa-ndes în inimi nemurirea
izvor de ap? vie cuvântul ce-l transcriu



* pentru cea mai bun? prieten? - SirolF


Bucur?-te Marie !
poezie [ ]
rug? de ziua Fecioarei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-08-15 | |


auzi-m? Doamne întru rug?ciunea mea din

adâncuri necunoscute
spal?-m? întru dreptatea ta
noaptea asta toat? scruteaz? nelini?tea dorului
adu-mi aminte de faptele mâinilor tale în

rev?rsatul zorilor
tinde-mi mila ta spre inima-mi încremenit?

dincolo de obloanele trase
d?ruie?te-mi bun?tatea cuvîntului ca da s? fie

da ?i nu nu
îndreapt?-mi privirea spre icoana numelui meu
printre frunzele ro?cate ale amurgului


sloboze?te-mi Fecioar? puterea ta întru nevoi
s? uit labirinturile
în stihuri te voi cânta o Maic? a Cuvântului
în anotimpuri de cle?tar d?ruie?te-mi lini?tea

Fiului T?u
cu taine bine rânduite ca r?suflare a nop?ilor

mele
pricina bun?t??ilor izvorâ?te în sufletul meu

Maica lui Dumnezeu
revars?-?i privirea peste noianul dezn?dejdiilor

ne?tiute de nimeni
vindec?-m? de mâhnirea întrist?rilor prin care

alearg? timpul
cântarea Aliluia s? p?trund? ca o sabie în

sufletul meu

înfiaz?-m? tu maic? ?i f?-m? p?rta? crucii



Glasul celui care strig? în pustiu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-08-29 | |



prooroc zugr?vit înainte-merg?tor
mai presus de cei n?scu?i din femeie
cel ce a s?ltat în pântece la vederea Fiului

dumnezeiesc
bucur?-te cel ce cu în?elepciune ai locuit în

pustiuri
cel ce ai trecut peste hotarele firii botezând pe

Hristos
preg?tind în semn de cur??ie la apa Iordanului
c?r?rile neumblate pentru dreptate

bucur?-te b?rbat sfânt ?i drept ce cu putere ai

mustrat pe Irod
împ?ratul desf?t?rilor rob al patimilor batjocor?

a sângelui
capul pe tipsie fiindu-?i pus a fost darul

voluptoasei Salomeea
trofeu înc? sângerând primit de bra?ele

desfrânatei Irodiada
la osp??ul ucig?tor în zi aniversar?

r?spânde?te tu ast?zi harul miraculos s?-mi auzi

suspinul
s? pot fi p?rta? al cur??iei inimii înecând vorbele

r?ut?cioase
înva??-m? chipul nevinov??iei îngere?ti din râsul

copiilor
bolile suflete?ti izb?ve?tele cu sabia bun?t??ii

tale

s? tresalte de bucurie mâinile a rug?ciune




Undeva între lumi
poezie [ ]
se dedic?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-09-03 | |





Trecere prin preajma zilei
poezie [ ]
omedeto gozaimas Lucia!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-09-07 | |


nu sufla?i o vorb? vreau ca fiin?a s? zâmbeasc?
s? odr?sleasc? mireasma vie?ii dincolo de

Hokkaido Kyushu ?i Shikoku
ca iarba în plin? prim?var? acolo pe dealurile

Repedei

buzele tale au strâns rozele gr?dinilor japoneze
parfum slobozit în cupele de vânt
mâinile ca o org? în templul p?cii eterne
deschid fereastra cu mirosul ei alb

dincolo de marginile vie?ii – z?misle?ti amintiri pe

cerul proasp?t
legate cu fire nev?zute de ora?ul celor ?apte

coline
uneori stele cad pe cre?tetu-?i precum

cântecele poe?ilor
leg?mânt în ?ara soarelui r?sare

î?i cânt? azi cu mii de strune: ai?hiteru!



Bucur?-te stâlpul fecioriei
poezie [ ]
La Na?terea Maicii Domnului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-09-08 | |


Ioachim din neam împ?r?tesc cu daruri îndoite

desf??urându-?i inima
împodobind cu lacrimi Altarul c?tre Dumnezeu

cerea rod pântecelui Anei
z?log din darurile sale PreaÎnaltul i-a d?ruit-o

pe Maria

bucur?-te care de proorocii ai fost vestit?

fecioar? - Isaia Ezechiel Ieremia…
împ?r?teas? e numele t?u îmbr?cat? în hain?

înfrumuse?at?
N?sc?toare de Dumnezeu – minune tulburat? de

glasul arhanghelului
Bucur?-te!

ca pruncii f?r? r?utate s?-mi fie inima

neîntinat?
cadelni?? de r?bdare blânde?e iubire ?i mil?
u?a milostivirii deschide-mi-o s?-?i cânt cântare

Aliluia!
puterea duhului s-a pogorât peste tine Ev?
cur??it? de p?catul neascult?rii în?l?ându-te ai

acoperit zorile
pântecele t?u a ?esut trupul Cuvântului Nen?scut

– t?ria pizma?ului
ca deschiz?toare a dumnezeie?tei împ?r??ii ia

aminte spre noi
revars? mai presus de fire maic? ce ai împletit

bucuria cu sabia
izvor purt?tor de iubire peste toate marginile

lumii

dar al vindec?rilor nesecat? piatr? ce dai via??

celor înseta?i
cea ce umpli de bucurie inimile noastre

pricinuitoare a bun?t??ilor
Fecioar? de Dumnezeu aleas? mai presus decât

heruvimii ?i serafimii
Bucur?-te!



De vrei s?-?i alunec în bra?e
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-09-20 | |


timpul mi te împarte undeva spre centrul ??rii
acolo unde poate doar Sfântul Gheorghe
închenuncheaz? peste cuvinte într-un cântec de

râs în doi
aceast? noapte a purit??ii tainice o deschidem

împreun?
deasupra dimine?ii albastre din care va ie?i

lumina
hai s? strivim ploaia în mii de f?râme ?i s-o

a?ez?m
în mirosul fructelor coapte

vei vrea s? dai visului form? s? m? implore cu

priviri de b?rbat
în seara aceasta s?l??luiesc în mine z?pezile unui

anotimp
hoin?re?ti peste obrajii mei ?i te opre?ti undeva

în col?ul gurii
iar cerul meu e mult prea albastru e ca o t?cere

în tain?

m? pot d?rui
ca într-o rug?ciune

Împ?r?teas? a toate ocrote?te-ne!
poezie [ ]
icosul zilei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-10-01 | |


în biserica din Vlaherne f?ptura cerului ?i a

p?mântului
ridic? neîncetat? rug?ciune bucur?-te!
heruvimii ?i serafimii te prosl?vesc Împ?r?teas?
apostolii te pream?resc cu imnuri de veselie -

Aliluia!

fii pov??uitoare întru potolirea mâniei
d?ruie?te-mi oglinda drept??ii ?i minte

des?vâr?it?
lumineaz?-ne cu lumina cea neînserat?
adumbre?te veselia cerului în inima noastr?
izgone?te patimile din sufletele zdruncinate de

griji
aprinde dragostea s? rodeasc? în cele ce nu sunt
pogoar? roua binefacerilor tale Fecioar?

bucur?-te ceea ce ne umbre?ti cu cinstitul

acoper?mânt
goli?i fiind de faptele cele bune!


Izvorâtorului de mir
poezie [ ]
fil? de acatist
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-10-26 | |



Maximian împ?ratul l-a chemat întru voievodatul

Tesalonicului
mare i-a fost surprinderea c? mo?tenitorul de

averi
î?i petrecea timpul în slava lui Hristos pe

arhangheli luminând
izvorâtorului de mir slav?!

înfrico??tor al demonilor gravitând o alt? lume
osta? viteaz al cetelor cere?ti cheam?-m? pe

nume
împ?r?itor de bucurii reînviaz?-mi aripile trudite
înc?lzindu-mi gîndul la realit??ile vie?ii
bucur?-te c?mar? luminoas? întru Hristos!

cel ce l-ai îndemnat pe Nestor cu semnul

biruin?ei
întru moarte pedepsindu-i mândria lui Lie
alinat de cântarea Aliluia
vesele?te-te întru dragostea lui Hristos!

str?puns? fiindu-?i coasta întru patima

Mântuitorului
cunun? îngereasc? ai primit
t?m?duind cu sângele t?u bolile trupe?ti
bucur?-te întru izvorârea de mir
fericite!




Ce spuneai c?-?i sunt?
poezie [ ]
nimic din ceea ce spui
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-11-01 | |


M? caut în mine sih?strind cuvinte
?i m? prefac c?-mi sângereaz? a inimii durere
Pe drumuri r?t?cesc pierdut? spre niciunde
În noaptea dinainte reînv??ând s? tac

M? caut în mine sfredelind trecutul
?i îmi prefac în lacrimi o zi o noapte…
E costul nerostirii iubirii ce o sim?i
Închis? de-a pururi în inim? str?in?

M? caut în mine reînv??ând s? fiu
Hieratic semn pe-al timpului mi?care
?i poate-ntr-un târziu în lutul f?r? chip
S? m? g?se?ti cuvânt a?a cum a? fi vrut s?-?i

fiu

M? caut în mine redefinindu-?i ochii
?i zâmbetul perfid schi?at de linii
S? nu m?-npiedic de propria-?i fiin??
?i s? te uit precum amurgul a zilei str?lucire

M? caut în mine cu noi retr?ind timid
Pluralul r?t?cirilor în doi
La margine de via?? s? nu ui?i a scrie
C? m-ai uitat cu mult înainte

De când spuneai c?-?i sunt




Te cunosc femeie dincolo de obsesia iubirii!
poezie [ ]
petrecere-n trei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-11-02 | |


te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar

dac?
ziua aceasta s-a cr?pat la col?uri într-un azur

de singur?tate
tu trebuie s? ?tii cum îmi picur? în cre?tet

ecourile toamnei târzii
din pântecul ei pe pere?i mi se scurg amintirile

unui noiembrie n?scut în plin? var?
am rostogolit ro?ile silabelor s? te pot g?si

printre cuvinte altfel de cum vrei s? pari
înainte s? se fac? lumin? am a?ezat poemele

tale în tablouri discrete mimând ??rmurile

mediteranei
e toam? târzie undeva o p?dure de fagi îmi

spunea c? te la?i uneori prad? viselor sub perna

zilelor
te ademenea ruginiu chipul ho?ilor de slove s? te

a?eze cuvânt între dou? coper?i
cu cre?tetul în nori ?i pasul sigur r?stigneai în

fiecare toamn? frunzele în geamurile casei
s? fi fost tu femeia p?durilor de pe colinele

mun?ilor ce-?i rev?rsa iubirea în pletele

b?rba?ilor
sau poate strig?tul ne?tiutor peste prag ce

înmugurea drumuri spre sud ferecat în versuri

înc? nescrise
femeia exaltat? în iubiri obsesive se desface din

noapte unduioas? senin? ca un cire?ar
nu nu e?ti tu femeia aceea chipul t?u cuminte se

ascunde în propria-?i umbr? sub cerul cald de

var?
e?ti poate femeia pictat? în falduri de

primadon? unde soarele î?i culca obrazul

desenându-?i sub pleoape valurile sparte
cineva îmi spunea s? te caut în mirosul de iarb?

acolo îmbe?i vraja ispitelor
tu mi-ai spus întinde mâna ?i am întins mâna

s?-?i cutreier gândul sub r?d?cini de cântec
îmi spuneai sunt o femeie lunatic? cu fruntea de

var cu criv??ul pe pleoape
sau poate o stânc? ro?ie ars? de soare ce

ademene?te cu s?ruturi cocorii spre înalturi
te cunosc femeie peste mijlocul t?u ?i-au prins

pesc?ru?ii aripile mimându-?i ?oldurile ca într-un

dans
e?ti prins? definitiv în valurile toamnei

înf??urat? în m?t?suri viclene zburdalnici te

s?rut? fiorii unui alt anotimp

plutesc în aer arome de toamn? târzie un pas ?i

cu altul fac dou? zile de via?? într-una
te cunosc femeie cum nici nu-?i închipuie luna

zâmbe?ti la fereastr?

vineri mama î?i dormea somn întreg între perne
r?spundea la întreb?ri l?sând durerea s?-i

decupeze
în trup fluturi de purpur? eu scânceam
mi-era foame de carnea tuturor cuvintelor
ce ma r?sturnaser? în lume

La marginea zilei
poezie [ ]
pentru numele t?u - Carmen Mihaela
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-11-08 | |


înainte de toate
zorii î?i deseneaz? chipul în lumina difuz? a zilei
curcubeu de culori se reflect? peste ve?mintele

de s?rb?toare
a?ternute peste sim?urile f?pturii
cu ro?u e surpriza ce se înghesuie
sub buzunarul de la piept
strecurat? în trupul firav
în fiecare diminea??
mîinile tale pierd ?irul zilelor ?i danseaz?
peste privirile întreb?toare
pe o muzic? difuzat? în surdin?
prea des peste fântânile f?r? fund
dragostea te caut? în urma l?sat? peste albul

cear?afurilor
ochii t?i privesc doar spre efemerul
de dincolo de cuvinte
construie?ti ziduri de aburi
pietrelor le dai trup comun
înve?mântându-le în poeme
tocmai acum î?i place s? prive?ti
r?sucind mereu chipul necunoscutului luminat pe

jum?tate
orice lucru te respir?
buzele mereu însetate de în?elesul sângelui
î?i doresc o fâ?ie de realitate



Au r?mas doar mâinile care se strâng ?i se

mângâie
poezie [ ]
în glasul ro?ilor de tren
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-11-10 | |


via?a î?i urmeaz? cursul firesc
miezul nop?ii poate îl voi reg?si mâine
?ip?tul inimii îndr?gostite trece peste miracolul
grani?elor dintre ani
mi-am pierdut umbra
**
dragostea învinge de fiecare dat? ra?iunea
chiar dac? neîncetat î?i schimb? culorile
indiferent de mi?carea filozofic? a timpului
nu trebuie s? cerni nisip în b?taia vântului
visele zvâcnesc doar la rev?rsatul zorilor
**
teama c? într-o zi te voi pierde mi se p?rea

bizar?
via?a ne va r?scump?ra clipele undeva spre

amurg
mereu vie mereu proasp?t?
m? voi c???ra pe zidul nevolnic
voi p?stra cu for?? lumina realit??ii
**
universul întreg se pr?bu?e?te
voi distruge semnele voi descuia tainele
palmele noastre goale vor sim?i prezen?a

arz?toare
a mâinilor reunite declarându-?i iubirea
între dou? drumuri
**
a? fi vrut s? plâng ore în ?ir dar nu g?seam

motiva?ia
sufletul sfâ?iat în mii de f?râme
gone?te tânguirea preamultelor lovituri
nu c?uta s?-mi descifrez privirea
numai eu pot plânge f?r? lacrimi
***
via?a î?i urmeaz? cursul firesc
dragostea învinge de fiecare dat? ra?iunea
teama c? într-o zi te voi pierde mi se p?rea

bizar?
universul întreg se pr?bu?e?te
a? fi vrut s? plâng ore în ?ir dar nu g?seam

motiva?ia
nu voi nega niciodat? iubirea
te voi iubi chiar ?i atunci când nu m? voi gândi

Iar când odat? vei citi
poezie [ ]
pentru Nicole
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-11-17 | |


frunzele se-arat? la margine de cale
în str?lucirea clipei dinspre ziu?
tu e?ti senin? ?i clar? în privire
precum luna plin? pe cer r?sare

?i te cunosc femeie mereu copil la suflet
?i-au închinat b?rba?ii puzderie de versuri
în noaptea ce parfumul ?i-l revars?

?i totu?i azi... vreau s?-?i las pe-o fil?
un vers împletit din flori de iasomie
s? ?i-l a?ez ca semn al pre?uirii
în templu sfânt al nemuririi

Bucura-te plinirea rânduielii Ziditorului
poezie [ ]
fil? de acatist
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-11-21 | |


bincuvântând trupul cel f?r? de rod al Anei
St?pânul firii a împlinit rug?ciunea dreptului

Ioachim
trimi?ând prin prunca Maria înnoirea adamului

c?zut
drept mul?umire darul cel f?r? de pre? a fost

încredin?at
spre s?l??luire în Sfânta Sfintelor

bucur?-ne pe noi cu darul vasului sfin?it
izvorâtoare de miruri porumbi?? neîntinat?
d?ruie?te-ne Fecioar? visteria în?elepciunii
cort neînc?p?tor înconjurat de îngeri
împac?-ne Fecioar? cu bucuria rodului des?vâr?it
cadelni?? sfin?it? în mâna Împ?ratului

pecetluit? cu Duhul ai primit în c?mara bucuriei

pe Hristos
înmiresmând luceaf?rul dimine?ii cu cântarea

Aliluia
stric? tu Împ?r?teas? întunericul min?ii
îmbr?când trupul nostru cu iubirea întru veselia

sufletului
s? î?i cânt?m cu bucurie pururea Fecioar?

bucur?-te!


Bucur?-te apostolul românilor!
poezie [ ]
fil? de acatist
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-12-01 | |


cel ce cu dragoste ai fost întâiul chemat întru

patima lui Hristos
cur??e?te vasul în care s?l??luie?te sufletul meu
pentru a-?i aduce cântare Aliluia

strângând mrejele ai devenit cet??ean al Duhului

Sfânt
ca un cerb la izvoarele apelor ai vânat

adâncimea cuvintelor
propov?duind noianul în?elepciunii pe în?elesul

tuturor
f?-te punte c?tre Dumnezeu s?-?i cânt?m
bucur?-te vestitorul tainelor lui Hristos

îndreapt?-mi calea spre paharul mântuirii
lumineaz?-mi mintea s? pot înota în apele vie?ii
tu m?rg?ritar luminos
fii împreun? c?l?tor cu cetele îngere?ti
s?-?i cânt?m cântare de bucurie Andreie

apostole



La sfat cu pas?rea din tâmple
poezie [ ]
Caut urgent, lumin?!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-12-04 | |




pe ochelarii t?i se întind n?valnic semne
degetele fine de-a pururi clandestine
într-o neînceput? stare de dor
se irosesc într-un neterminat
poem de iubire

r?mâi mereu între dou? alunec?ri mai ales
c? toat? via?a ai fost un înot?tor atipic
te risipe?ti în catedrale de gânduri
respirând experien?a c?derii

t?cerile-?i rostesc sentin?e
doar în decembrie când vei avea
interdic?ie la alb

asemeni apei curg?toare te tulburi
în ordinea invers? a lini?tii

e ceva patologic în felul cum m? prive?ti prin

lentile
m? por?i în suflet ca pe-o serenad? cu acorduri

pe lira universal?
mi se pare simplu s?-?i transformi dep?rt?rile
în iubiri aleatorii

ne potrivim unul altuia
în triluri de mierle pe acela?i drum aceea?i via??

a?tept s?-nfloreasc? gândul s? m? îng?dui
lacrima ce-?i plânge
întâia vorb?
cu suflet de balad?


Tu f?-te c? m?-ascul?i întâia dat?
poezie [ ]
Ochii mei privesc dincolo de orizont
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2006-12-21 | |


Motto: ghemul are o lume a lui
te înf??ori m? desf??or


zadarnic firul caut? a ghemului menire
dac? ecoul lui se pierde-n noapte
s?rutul buzelor pe-a sufletului umbr?
e-o broderie complicat? de silabe

de dragul meu
te înf??ori în visuri policrome
vestind mereu neînchipuit sfâr?itul
e doar de-o clip? n?lucire
cu palide fantome
din oasele care-?i pierd trupul

de dragul t?u
sc?ldat? de-ntuneric
înve?mântat? într-un verde satinat feeric
mi-a? apleca genunchii
firul ierbii s? mi se imprime
a semn de binecuvântare

de dragul nostru
tumultosul cer în palmele întinse
?i s-ar pr?v?li
ca un izvor cu ap? vie
din care doar eu ne?tiuta ne?tiutelor
m? voi putea împ?rt??i


Reflec?ii de-o clip?
poezie [ ]
pentru Daniel Bratu în prima zi a anului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-01-02 | |


în diminea?a aceasta soarele cade vertical
cînd ro?u când galben pe oglinzile ce alearg? a

ne?tire
din firele nop?ii trecute adun secundele
ca pe o apropiere ?i p?strez lini?tea ochilor t?i

mi-i sufletul plin de puterea cuvântului rev?rsat

în mine
de asear? am r?sturnat clepsidra ca o reflexie a

nordului
stau rezemat? de prevazul inimii
sorbind tacticos din timpul ce uneori trece mai

aproape de tine

î?i privesc chipul reflectat în imagini alb – negru
adâncit în sonete
alerg cu bra?ele întinse s?-?i cuprind gândul
nimic din tine nu m? mai recunoa?te

poate îmi sim?i doar umbra aplecat?
peste un vers de poezie

Am început s? înnoptez
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-01-09 | |


am început num?r?toarea invers?
de la Creator spre mâna aceasta de lut
mi s-a oprit timpul la ziua mea de na?tere
spunea cineva c? e o na?tere ca oricare alta
o adiere îmi s?rut? obrazul ca o simfonie

neterminat?
încep s? multiplic realitatea impar
visele nu mai c?l?toresc dincolo de noapte
se împiedic? în am?r?ciune

m? întreb ce pot s? fac cu lacrimile
le-a? putea duce în singur?tatea p?durii
aidoma unor copaci dezgoloi?i de toamn?
prim?vara i-ar îmbr?ca în fo?netul de verde

catifelat
vântu ar rispi pa?ii frunzelor lovind cerul în

cre?tet

prin asfin?itul anotimpului m? trezesc alergând

descul??
m? prefac c? te a?tept s? vii
pân? atunci...
îmi voi cl?di mormântul
dincolo de umbra ferestrei

In zori, vin ploile
poezie [ ]
Cântec de femeie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-01-12 | |


Motto:
în prea adânc de mine
un curcubeu în suflet
a?teapt? s?-l deschizi


înaintea amurgului zilei împart ecou dup? ecou
?i aprind nop?ile celui ce-a?teapt?
cântecul acesta de femeie
amintind c? orice
?oapt? moare

în zori

doar ploile târzii
picur? visele mele descul?e
?i m? însenineaz? cu ultimul cuvânt
acolo unde privirea e lacrim? de zâmbet
la margine de suflet
îmi împietresc îmbr??i?arile ?i ??rile calde
dup? o noapte lung? pân?-n r?s?rit
te apropii ca o fantasm?
de oriunde ai fi
s?-mi fii
eu

R?t?cesc prin ani
poezie [ ]
Fresca mântuirii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-01-17 | |



plutesc în deriv? în h?ul dintre dou? secunde
triste?ele se încâlcesc ca umbrele p?s?rilor
ce f?râmi?eaz? timpul
ziduri cresc în juru-mi ca un peisaj
condensat în culori aprinse
oferindu-mi ultimele treizeci de trepte ale vie?ii
s? urc cu r?bdare din adâncuri de ape

chipurile sfin?ilor dau glas acatistelor
însufle?ind cu marea lor credin??
arborele vie?ii transfigurându-l în oameni

privesc irealitatea concret? a frescei
nu poate fi adev?rat sunt doar visele mele
dintr-o copil?rie a culorilor
în nuan?e posibile de albastru

impresionat de jocul culorilor
spiritul îmbr??i?eaz? cu privirea liniile usc??ive
trase peste lumina din ochii martirilor de un

verde intens
peisajul se transform? într-un spectru vast de

culori
ca într-o figura?ie m?runt? pe transparen?a

spa?iilor exterioare
dizolvând limitele

ochiul caut? sâmburele liturgic ?i
percepe ce nu se poate exprima
adâncimea netrupeasc? exprimat?
prin desen
?i culoare

Amurgul cuvintelor
poezie [ ]
aduceri aminte
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-01-23 | |




timpul
toate se vor duce
dar ?tiu c? îmi voi p?stra sufletul acesta rotund

împrejmuit de ape
?i mai ?tiu c? iubirile nu pot muri peste noapte

po?i gusta din fructele coapte

voi pleca spre iarn? s? m?-nf??oar în alb
?i ce dac? inima-mi va plânge ?i ce dac? silabele

se vor cuvinte

copiii vor alerga cumin?i vor face oameni de

z?pad?
?i le vor da nume de voievozi

tu
poate vei întinde mâna c?u? s? po?i cuprinde

inima
mirat vei descoperi în palm? doar o lacrim?

î?i va r?mâne pe degete semnul zilei de azi

Bucura?i-v? ale?ii Sfintei Treimi flori

mirositoare
poezie [ ]
Biserica Trei Ierarhi - Ia?i
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-01-30 | |


cu fruntea ridicat? închin?ciune
Vasile Lupu ridic? în inima Moldovei broderie în

piatr?
înnobilând istoria cu ramuri renascentiste
patina timpului d? str?lucire vârstei
lupt?torii bisericii î?i leag? dogmele aureola?i de

tradi?ia locului
Cantemir ?i Cuza stau la umbra candelabrelor în

lumina lin? a sfintei slavei
scrijelind mormântul cu ruga lor

din iconostas bog??ie neîmpu?inat? gust?m cu

cetele de heruvimi
bucur?-te al Treimii ap?r?torule Vasile cânt?m

ast?zi
trâmbi?? de aur sun?toare gur? de miere

izvorâtoare
prealuminate înv???torule a toat? lumea

bucur?-te Gur? de Aur
minte str?lucitoare spulberând neghina eresurilor
teologule Grigorie bucur?-te


Sloboze?te-m? pe mine robul Tau
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-02 | |


pe Cel ce ?ine cerul ?i p?mântul numai cu voia Sa
Ierusalimul p?mântesc îl întâmpin? azi
spre salva tuturor neamurilor
departe de robia p?catului ?i tirania celui r?u
dup? cuvântul Lui în pace

Prunc dumnezeiesc îmbr?cat în trup omenesc
s-a l?sat vederii în bra?ele sl?b?nogite de vreme
îngenunchem în v?zul cerului lâng? b?trânul

Simeon
cântând cântare de pream?rire

acum sloboze?te pe robul T?u
dup? cuvântul T?u
în pace
c? v?zur? ochii mei…


Prizonierul cuvintelor de-a v-a?i povestelea
poezie [ ]
e zi de februarie ?apte
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-07 | |


dimine?ile c?prui las? deasupra zilei nop?ile în

care uit?m s? vis?m
cufunda?i în jocurile noastre ne?tiu?i de nimeni

ca într-o imens? priveli?te
ne l?s?m n?p?di?i de privirea zilelor ce se

învolbureaz? apoi…
a venit ziua

atins? de întâmplare te caut uneori pe dunele

l?sate de rev?rsatul prutului
zvâcnesc din când în când cuvintele ce nu

reu?esc nici s? mai plâng?
pe mal de ape î?i scrii poemele le faci b?rcu?e ?i

le trimi?i
f?r? ancore s? r?t?ceasc? nep?s?toare în

dep?rtarea f?r? nume

ne adun?m din când în când sub poarta s?rutului
pitula?i în umbra cuvântului dârdâim de dragoste
de fiecare dat? ne desp?r?im f?r? am?r?ciune
l?s?m potecile ca semn al umbrelor
stelele aninate deasupra apelor
paharele cu gura în jos s? oprim timpul
mânjim pere?i în albastru s? avem doar cerul

nostru
pict?m discret în violet gândurile
drept ?int? inima
din întâmplare deschizi o îmbr??i?are
mototolit? de nop?ile nedormite în zori

m? joc cu mine
de-a v-a?i ascunselea
acesta e jocul primordial

unde s? m? ascund

unde s? te ascunzi

jocul în doi e deja o poveste


ochii nedefini?i ai unui început de februarie
poezie [ ]
îngerului numit Ioana
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-10 | |


e ziua când stelele trec dincolo de r?s?ritul altei

zile
pe drumuri anotimuprile se a?tern r?va?
bobocii stau gata s? pocneasc? sub clipocitul

soarelui
toate au un anumit pre?
optsprezece

misterul iernii se pierde în zorn?itul inimii
s?ruturile se aga?? de cuvintele gata de plecare
ca o atingere catifelat?
în zi de
zece

dezv?luit? lumii sub cerul deschis
azi toate lucrurile i?i vorbesc pe nume
buzele cuprind universul nop?ilor de a?teptare
ochiul împr??tie lumin? peste singur?tatea

gândului
vibreaz? poemele pe ciorchine
nu nu e var? e doar un început de
februarie


Am stat un timp cu ochii închi?i
poezie [ ]
...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-16 | |


norii î?i scutur? nehot?râ?i b?rbile peste

punctele cardinale
din când în când î?i încre?esc frun?ile atingând

p?mântul
fulgii dezorienta?i î?i caut? culcu?ul
str?ini de lume se las? u?or purta?i de vânt
înc?run?ind oamenii cu burni?e ce se preling pe

tâmple

cum s? înve?mântezi noaptea cu singur?tatea din

tine
perdele tot mai dese mic?oreaz? lumina ca

într-o pace adânc?
unii se strâng nelini?ti?i în bra?e la marginea

drumului
cineva danseaz? pe melodia ploii altul
arunc? scrum peste cuvinte
chiar acum se scrie nebunia
clonând amintirile

eu port între umeri moartea
târându-m?
prin adâncurile
iernii

S? prive?ti durerea care se ascunde
poezie [ ]
m?run?i?urile existen?ei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-19 | |


din când în când str?inul acela vorbe?te de

lumin?

sub poduri aurolacii s?rb?toresc iluzia vie?ii
la intrarea ?i ie?irea din ora? se practic?

pornografia
într-o performan?? sexual? dement? ?i

degeneratoare
zarururile sunt aruncate spa?iul se mistuie
în revela?ia unei lumi nev?zute
în cârciumile de cartier legile se fac sub aburi

de alcool
spuma l?ptoas? le încheag? min?ile
demnitatea se despoaie în articula?ii neîn?elese
obosi?i de zile cu vie?ile netr?ite plini de

lehamite
îmb?trânesc pe marginea pr?pastiei
urineaz? precum câini pe la garduri
se împreuneaz? improvizând fericirea
picteaz? zidurile cu propria vom?
nu-?i mai recunosc demen?a în propria imagine

din oglind?
v?zu?i din afar? par ni?te târâtoare ni?te învin?i
sunt doar copiii con?tiin?ei lipsite de dragoste

în parcul de al?turi copiii lor se joac? de-a

p?rin?ii



Întâmpl?ri în tain?
poezie [ ]
pân? la un punct?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-23 | |



de la o vreme simt c? trebuie s? m? schimb
vreau

s? uit

înso?it? de himere
pip?indu-mi cuvintele
inventez
mersul descul?
câte lucruri netr?ite

a?tept

tu
eu
tu
un punct
prin via?a-mi imaginar?
în rest schimb?m amintirile

de aceea imit îmbr??i?area

Doamne
în cea?a amurgului
deseneaz?-ne Tu
punct cu punct

Tablouri suprapuse V
poezie [ ]
mai z?bovesc un anotimp
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-02-26 | |


sfâr?it de februarie
iarna î?i arunc? n?p?dit? de emo?ii ultimele

straie
orele m?soar? umbrele nop?ii rostogolite f?r?

voie în
lini?tea zorilor mereu m? întorc la început de

rând gândesc
zilele acordându-mi strunele timpului pe ani ?i

zodii prelucrez
partiturile unui vis cu senza?ii de flash-uri

zâmbe?ti adolescentin
trecem o strad? apoi alta îmbulzeal? în

elegan?a negrului cercetez
castaniul pe frunte î?i cade u?or un fulg ne-am

împreunat palmele jur?mânt
în fa?a moa?telor nu trebuie s? faci nimic doar

s? crezi Dumnezeu ne va auzi
spovedania o parte din tine r?mâne se bâlbâie

ro?e?te cealalt? parte
evadeaz? spa?iul se-ngusteaz? avalan?e de

gânduri

smintit? ca o n?luc? cu degetele î?i ating

nesigur?
linia vie?ii a?ezat? în palm?
n-au mai r?mas decât amintirile atârnând
de brazii podobi?i cu fluturi albi

hai s? z?mislim în palme întoarcerea

apa se zb?te de maluri înghesuind cuvintele ninge
din când în când în februarie vremelnic la miezul

nop?ii
credincio?ii î?i pleac? genunchii în rug?ciune

zidind în inimi
catedrale to?i cânt? la unison pe str?zi

întunecoase arde cîte
un bec din loc în loc singurul zgomot e doar al

inimii ce tic?ie
ca un ceas de?tept?tor c?utând ?i ultimul dram

de fericire

poart?-m? pe t?râm de poveste prin col?uri de

fiin??
cocorii ne-nva?? zborul orice sunet ne poate

arunca în h?u
e poate vremea îndep?rt?rilor din noi nu mai

ninge demult în decembrie
te ridici din cea?? pribegind prin în?elesuri

r?zvr?tite
via?a ?i soarta ne perind? prin dureri precise
ne vom trezi b?trâni dovad? a trecutului pl?tit
t?cerea se cuib?re?te neîn?eleas?
nici o potec? spre tine

fiecare anotimp e ca tic-tac-ul timpului las

mereu u?a
întredeschis? nu m? mai îmbrac în negru port

culoarea cerului
?i de cele mai multe ori în ro?u m? las iubit?

pân? la reuno?tin??
de cel în al c?rui nume m-am botezat

treze?te-te din be?ia aceasta
ridic? v?lul neputin?ei ?i te lupt? cu timpul

acesta rupe-l în fâ?ii
?i a?eaz?-le pe calea lactee

Exist?m pe furi?
poezie [ ]
''azi timpul mocne?te ?i tace''
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-03-02 | |




am str?b?tut timpul mocnind

un vis trecut
melancolia nop?ilor se-ntoarce
cu ochii mari pip?i linia vie?ii
scurte jeluiri departe de mine
tr?iesc – stânc? în b?taia soarelui
sar peste praguri de frica r?nilor

azi

refuz strig?tul sinelui
culege-m? rod
împodobe?te-?i
masa de duminic?

între zidurile iubirii

m? lupt cu mine prin tine


P?s?ri f?r? aripi
poezie [ ]
degete - contururi aproape transparente
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-03-05 | |




contururi transparente
pe un altar închipuit
înmugurind
gustul poamelor

bune
sunt pas?rile oarbe ale nop?ii
înd?r?tul ferestrei
modeleaz? cu degetele
chipul orbului
pip?ind lumina


Tu, cu vântule de sear?
poezie [ ]
insomniile zilei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-03-06 | |



în aceast? zi se înal?? sufletul a necuvinte
în mine odr?slesc poeme f?r? rim?
întind palmele în n?scociri de aripi
desfac în simboluri iubirea

trezesc visele adormite s? te poat? cuprinde
rispesc privirile ?tiute a te reg?si drumurilor
îmi conduc pa?ii spre ochiul zilei
ascund limpezimea vârstei
poate vei fi tu
vântul cel de sear?!



Cumin?enia zilei de azi
poezie [ ]
printre anotimpuri
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-03-07 | |





Ca într-un dans via?a î?i reia caden?a
poezie [ ]
doar inima ?tie a spune
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-04-30 | |




umbrele s-au a?ternut peste paturile golite de

suflet
totul se învârte în jur f?r? fric? f?r? suspine

f?r? plâns
pasiunile plutesc nep?s?toare peste brutalitatea

con?tiin?ei
e noaptea când negustorii au ie?it la vântoarea

de fluturi
via?a se agit? în pic?tura ce se prelinge prin

vene
ochii c?prui umbri?i de paloarea halatelor

a?teapt? m?sura nop?ii
des?vâr?indu-se într-o nou? na?tere în

pântecele h?ului
leg?turile carnale î?i arunc? zdren?ele pentru o

nou? via??

pe holuri se aud mar??luind stegarii durerii
ochii injecta?i de moarte privesc cu nesa?
?i-au prins peste ve?minte vie?ile atâtor

neprih?ni?i
unul î?i toarn? ?ampanie
altul prinde speran?a în ace
decor de prevestire a mor?ii în desfrâu

..................................

departe visul prinde aripi

Roua ochilor balsamul buzelor însetate de dor
poezie [ ]
3 mai 2007
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-05-04 | |




în diminea?a ambigu? de prim?var?
goi pân? la suflet ne adunam zilele în palme
ne întâlnim în t?ceri a?ezându-le de-a dreapta

?i de-a stânga inimii
dincolo de orice îndoial? fiecare cuvânt na?te o

speran??
ref?ceam din cioburi anii de ?apte ori câte cinci
devenind silabe plus necuvintele-n doi

hai s? ne juc?m pe arcul timpului
în sunetul de trâmbi?? al necuvintelor
reg?sindu-ne sufletele înf??urate în e?arfa cea

ro?ie
parcurgem dramele separat pe f?ga?ul apelor
întâlnindu-ne în noaptea nesfâr?it?

între noi doar t?cerea r?mâne fidel?
z?mislind în palme întoarcerea în doi

cine sunt eu cine e?ti tu

figuran?ii unei iubiri în decor de cea??



Iluzii pe un petic de cer
poezie [ ]
2 iunie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-06-04 | |


mai ?ii minte când dorin?ele se-nghesuiau sub

geana zilei
secundele alergau mute îmbr?când p?reri
le a?ezam de fiecare dat? pe pervazul inimii
captivând t?cerile sub talpa norilor
descul?? indescifrabil p??eam peste iubirile unui

anotimp
în acorduri de stele c?z?toare
plimb?ri printre gânduri peste cuvintele

înjum?t??ite
te a?teptam în rânduri nescrise

ne a?ezam din când în când sub salcâmul în

floare
triste?ile se dep?nau ca ni?te himere în

goliciunea transfigurat? mocnit
te recunosc dup? aburul pâinii frânte
în zile de iunie cu cire?e la urechi

mi-ai pus sufletul obol în pragul unei rug?ciuni de

sear?
credin?a se na?te zidit? pe la r?scruci de

vremuri
îngerul se apleac? peste um?rul stâng
risipind distan?ele dintre bra?e

umbra infinitului se perinda peste privirea-?i

juc?u??
între lumin? ?i întuneric
doar potecile vl?guite de sensuri
r?mân suspendate de marginea cerului

încremenit? ziua î?i caut? buimac? gemenii
jucând haotic ro?ul tresare arzând între zodii
chipul feciorelnic al nop?ii
e vremea

s? ne c?ut?m


Undeva sub Carul Mare
poezie [ ]
9 iunie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-06-11 | |




am adunat în cuvinte tot timpul din lume s? te

fac chimval r?sun?tor
lumina p?trunde agale chemându-te
de cele mai multe ori curcubeul se a?eaz? în

bra?ele tale
în c?utarea timpului pierdut

mângâi f?r? s? vreau privirea ce-?i zvâcne?te

într-un c?prui de abanos
la cap?tul ferestrei se scrie o nou? poveste
un ve?nic început
a?ezat între coper?ile unui poem

vâsle?ti pe acela?i ??rm
înv?luit? în misterul parfumului de ambr?
înc?tu?ezi fiecare diminea?? cu zâmbetul de

copil
l?sând nop?ii gândurile pref?cute în stele

c?z?toare
clipele se pierd când luna se rostogole?te
într-un joc de treizeci ?i ceva pe un s?rut

universul î?i reflect? culoarea printre pletele

lungi
mângâindu-?i alene umerii ca într-o revela?ie
silabele se amestec? indescifrabil
peste palmele modelate de vise

las?-?i amintirile doar azi
s? te pot privi cuib?rit?
în respira?ia timpului


Departe de mine
poezie [ ]
visuri
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-07-26 | |



culori aruncate peste alte lumi

la Porte Maillot îmi dezbr?c zdren?ele trecutului
ora?ului îi rodesc sânii r?zvr?ti?i pe fundal alb

negru
stelele se desfrunzesc în aventurile sufletului
castanii î?i topesc în ne?tire mirosul
sub privirile atâtor neamuri

chipul t?u apare mereu la r?scruce de gânduri

speran?ele fluturi de noapte
destine aruncate în ochiuri concentrice mimând

dep?rtarea
apropii cerul s? te pot sim?i precum valurile

marea
m? îmb?t în nebunia zorilor cu roua florilor de nu

m? uita
nici somnul nu-mi cumin?e?te iubirea
la malul marii castelele se risipesc în clepsidre
mimând trecerea timpului
te a?ez în poemul acesta albastru s? te reg?sesc
sunet prelung printre rânduri

destram?-m? doar azi în ?oapte
s? parcurgem împreun? drumurile
s? ne îmbr?c?m în umbrele noastre
?i s? te la?i iubit
doar

o
via??



Amprentele unui timp
poezie [ ]
la taifas cu inima
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-07-26 | |


noaptea se stinge între noi punând z?brele luminii
tr?im ?i murim din interior spre lume
ne în?ir?m gândurile scriind pe lespezi de piatr?
ne lovim aripile în zborul înfometat de elan
n?scut?-n cump?n? respir puternic galbenul

grânelor divizibile în doi
nici un s?rut nu poate topi orizontul s? mi te simt

aproape
încearc? s? furi clipele chiar dac? suntem doi

str?ini
timpul î?i opre?te tic?itul în strângerea unui

suspin
privirile te alearg? ucigând amintirile
în a dou?zeci?i?asea zi a lui cuptor

gândeam c? dac? voi scrie câte o maxim? pe zi

nu voi
reu?i s? îmb?trânesc niciodat?...unii oameni v?d

bine numai
aproape: ei tr?iesc doar pentru prezent. al?ii

v?d bine departe,
dincolo de ziua de azi. m? dor ochii de nez?pad?

?i în inim? îmi simt
str?mo?ii ucigându-mi speran?a de a avea un

înger în bra?e.

prieten de be?ie ?i-a? fi sau rim? veche într-o

poezie
sau de ce nu un spirit pr?fuit n?scut din

prelungirea unui punct
mimând primul scâncet pe acorduri de vioar?
îmi vei strânge la piept mâinile acestea

încerc?nate de vreme
îngenunchind cuvintele ca într-un ritual de

desp?r?ire

în col?urile inimii se vor îngr?mâdi aromele de

mai
poate ?i decembrie plin de ?urturi î?i va l?sa

lacrimile
strivite sub t?lpile unui iulie necru??tor

v ia?a este ca ?i înghe?ata. bucur?-te de ea

pân? nu se tope?te.
atâta timp cât mai rezi?ti înc? pu?in, nu vei fi

niciodat? învins.
în via?? întâlne?ti câteva persoane care au rolul

de a te iubi...
întâlne?ti câteva persoane pe care le vei iubi ?i

întâlne?ti câteva
persoane care î?i vor fi al?turi orice ai face,

oricând ?i oricum...

la icoana vie?ii vom depune ghirlandele edenului

de la Giverny
ne vom uni mâinile sub s?rutul degetelor
si… ne vom aminti de primul zbor


pe foaia aceasta n?scut? din s?mân?? au fost

copaci ce-au retr?it s?ruturi
pe foaia aceasta î?i a?tern inima ca atunci când

vom cre?te s? ne întâlnim



Lumina taboric?
poezie [ ]
„Bine este nou? s? fim aici”
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-08-06 | |


Taborul izvor de contempla?ie
munte al cur??irii de patimi
urcu? profetic întru sl?va lui Dumnezeu Tat?l
lumin? nematerial? îndumenzeind natura întru

neputin?a min?ii
anticipând scularea din mor?ii ca tain? negr?it?
s? r?spândeasc? peste ve?mintele mele
schimbarea orbului
metamorfozându-m? v?z?tor
întru rena?terea Ierusalimului
ca o f?clie ve?nic?

bulversa?i de harul dumnezeiesc
Petru Ioan ?i Iacov
vor s? prind? lumin? neînc?p?toare sub cele trei

colibe
f?cându-le rai în inimile lor

cu fe?ele la pâmânt
primesc binecuvântarea glasului din cer

Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am

binevoit; pe Acesta asculta?i-L!

Mai presus de orice fire
poezie [ ]
...întru adormire lumea nu ai p?r?sit...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-08-15 | |


întru adormire cerurile preasl?vesc numele t?u
izgonind întâmpl?rile mor?ii cu înainte vestire
mutare c?tre cele înalte

de la marginile lumii norii devin c?i tainice
înflorind trandafirii în vas ales
la icoana adormirii

apostolii purta?i prin v?zduh
primesc adeverirea cuvântului
din mâini preasfinte

inima-mi se îndrepteaz? spre izvorul harurilor
împ?r?teas? a cerurilor
acoper?-mi neputin?a
s? pream?resc
numele t?u
fecioar?


Desprinde-te spre zboruri
poezie [ ]
21 august- ziua cuvintelor nen?scute înc?...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-08-21 | |


rapsod al sufletului ce cânt? ca pas?rea în vânt
a tainelor visare din tremurul lumii mu?când
durerea întemni?ând-o în vecii vecilor amin
iar nordica lumin? ating?-?i frumuse?ea
cu farmecul rostirii ce-mpr??tie-n lume
p?mântul reînvierii în palmele-?i ude

în jur e doar uitarea dar cui îi mai pas?
când cea?a lunii pe frunte se a?eaz?
vântul hai-hui prin frunze fredoneaz?
iar umbra veninoas? în gânduri tot p?trunde

cu palmele cuprind a ochilor privire
cerul în ape limpezi în suflet s?-?i preling
în iarna vie?ii s?-?i r?s?desc un crin
e poate cea din urm? ?ans? a timpului ce vine
în dimine?i suave cu lic?r de lumin?
la cap?t de furtun? iubirea mai a?teapt?
sau e doar visul ce-?i mângîie surâsul
din mun?i rostogolit spre valea seac?

te pot privi în voie sub cerul aprins de stele
hai s?-mpletim cunun? din doruri ?i r?spântii
s? înverzim p?durea din nou a iasomie

nimic nu te atinge nici lic?rul din ochi
nici roua dimine?ii ce peste câmp se-a?eaz?
plute?ti mereu în vremuri trecute

mai bate câte-o clip? vestind un început
e doar jocul luminii ce-n ape se-oglinde?te
nu mai t?ia prin trupu-?i s?-?i construie?ti

himere
prive?te larg nu-?i sfâ?ia adâncul spre-o nou?

remu?care
iubirea-i ve?nicie de-a pururi va r?mâne
n-o terfeli cu tr?snet în zvâcnet de durere

hai s? oprim a timpului menire
din vinul ro?u a? vrea acum s? gu?ti
s?-?i îndulce?ti prezentul ?i
clipa
ce-o s? vin?


Margini de zori
poezie [ ]
în zi de august dou?zeci?itrei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-08-23 | |


departe de oameni trepte spre infinit urci
mereu te-atrage nerostitul în efemerul

amintirilor
dep?rtarea e ca o profe?ie a ne?tiutului de

mâine
întrebi de fiecare dat? nep?trunderea visului
ascuns? cântec dup? draperiile nop?ii

p?timind sub picurii argintii ai toamnei
de cele mai multe ori rupi cu din?ii potecile
mângâind cu t?lpile într-o îmbr??i?are podoaba

p?durii

las?-te femeie în dansul p?tima? al vântului
noaptea din adâncul p?mântului
s? ?i se ca??re pe la tâmple aduceri aminte
ca fulgerile r?zvr?tite de iubirea norilor

minunat? este ziua când florile mângâiate de

timp
î?i vars? din tulpini parfumul ca smirna în pragul

serii
las?-te îmbr??i?at? de zorii zilei ce destram?
luceferi fistichii a umbrelor lumin?
pe-a cerului spinare ce arde f?r? ocoli?uri luna

ai devenit cuvânt ?i fream?t de destin
te joci cu lutul vremii în tainic? lumin?
tu suflet de femeie!

Merg?torului înainte pream?rire
poezie [ ]
29 august
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-08-29 | |


tres?rindu-i inima la bucuria vederii Maicii lui

Hristos
st?pânitor al pornirilor trupe?ti
martor al descoperirii Sfintei Treimi
netulburat de gijile lumii contempleaz?
Iordanul ca avon al mântuirii

glasul celui care strig? în pustiu
a?terne pe locuri neumblate calea Domnului
stâncile col?uroase se ?lefuiesc la auzul

cuvintelor

bucurie ai fost sfinte osteni?ilor de p?cat
amestec?torilor de sânge urgie
hrana la prânzul slavei de?arte
însîngerând tipsia desfrânatei Salomeea

la malul Iordanului ai ar?tat lumii
Iata mielul lui Dumnezeu...!



Noaptea nop?ilor cu Dana ?tefan
poezie [ ]
în loc de La mul?i ani!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-09-23 | |


în oglinda timpului chipul t?u femeie poart?

diverse culori
prim?verile au cerul cu nuan?e de verde
verile mereu la pas cu ruginiul de rod
nimic nu este întâmpl?tor
totul se a?eaz? în mireasma potrivit? legendelor
în care î?i a?terni numele printre rânduri

poemul acesta nu poate s? te scrie
cuvintele nu-?i g?sesc menirea
de undeva de prin mine
amintirile încep s?-?i dezlege sensurile
doar noaptea te picteaz? adulmecându-?i urmele
tu respiri în culoare nuan?e de oameni
copaci ce devin prunci

nisipul se cerne sub murmurul femeii
ai copt în pântec rodul feminit??ii
legând anotimpurile sub semnul balan?ei
mâzgâlind-?i palmele cu cerul din privire
brodeazi în poeme iubiri nemuritoare
ca un în?eles al zilei

poate în poemul de m?tas? ?i-ar ?ade cel mai

bine
vei de?ira cuvintele s?-?i faci salb?
la început de toamn? adunând anotimupurile
într-un samovar

umbrele se vor pr?v?li în rubiniul din pahare
piatra râlui gâdil? urmele calde
?i plânsetul ierbii în galben
timpul în mrejele lui
face ghem din zile
a?ezându-le
sub talpa
anilor




Ne vom întâlni cândva
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-10-17 | |


sunt clipe când pe poteci neumblate
timpul r?scole?te frunzele
în c?utarea unui surâs de fecioar?

te petreci meru în albastru
noaptea ?i se slobod? trupul în himere
s? ?tii c? nimic nu este întâmpl?tor
doar neîntâmplarea descoper? lumi

fur în fiecare zi din amintiri
sorb cu nesa? ropotul de stele
gr?dinile caut? urmele pa?ilor
în dimine?i pr?fuite de mirosul de ambr?

a?tept mereu o scrisoare
s?-mi însenineze miezul nop?ii

s? fi uitat vremurile
când cerul respira adânc îndr?gostit
?tiu ai s?-mi spui c? t?cerea e timpul amintirilor
c? sufletul t?u ?treng?re?te î?i caut? cuvântul
c? de fiecare dat? te treze?ti pe celalat? parte

a patului

plopii si-au dezgolit rugina
tu cu palmele pline de frunze cu buzele ro?ii
relaxat? picior peste picor vei întreba
ce cau?i femeie în timpul meu în fumul meu de

?igar?

m? simt? tr?it? în fiecare poem î?i voi spune
vinovat? de triste?e desenez chipuri s? te

descop?r
degetele albe mângâie conturul privirii
orele bat îngerii au plecat

da prea multe desp?r?iri s-au adunat
încerc s?-?i spun adev?ruri despre lumi

interioare
niciodat? nu g?sesc cuvintele potrivite
poate doar un vis de toamn? târzie
speriat de amurgul zilei
va silabisi la întâmplare numele t?u

în?bu? pornirile din mine
oamenii devin p?s?ri
norii înverzesc
în umbra inimii reci
ce te încuie strâns spre asfin?it

literele mi se a?eaz? în toate limbile
vreau s? în?eleg neîn?elesul
eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte
voi fi mereu cu tine în timpul ce se scurge


Prime?te-m? ca pe o poezie înc? nescris?
poezie [ ]
am intrat deja în poem
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2007-11-19 | |



a?eaz?-m?-n poemul t?u
cu ochii deschi?i spre cercul multiplelor variante
?i umple-?i inima cu ziua ce a trecut fulger?tor

peste tine
sim?i–vei gustul trupului strivit în desf?tare
purtând numele t?u
iubire Dumnezeu
eu

amintirile coboar? în lini?tea fumului ce zvone?te
întoarcerea
clipa se repede hoinar?
peste limba ceasornicului
oprind timpul cu capul a?ezat peste înserarea

tâmplelor

p?mântescul acestei zile
poart? culoarea muzicii
m? las pictat? de mâinile tale
de la sâni pân? la c?derea genunchilor spulberând
r?nile lacrimile ce zvâcnesc sub dep?rtare

spune-mi
m-ai închide în semnul întreb?rii
îmi vei ?ine umbra pe genunchi
printre cuvinte stând de veghe despicându-mi
harul cu mâinile pline de sim?ire?

sau

oboseala ochiului
î?i va prelungi degetele c?tre coapse
s? m? dezvle?ti pân? la straja nop?ii
ciutur??


poveste de m?r?i?or
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-03-01 | |


te voi a?eza în fiecare poem ca pe o utlim?

pic?tur? de via??
mirosul trupului ca p?mântul reav?n de prim?var?
va încol?i noi ?i noi muguri pe sânii altor femei
nu mai este loc nici mac?r de amintiri
culorile se amestec? la nimereal? în zbuciumul

nop?ii
dep?rtarea e doar o înv?lm??eal? de cuvinte
conjugate mereu la timpul trecut

uite c? azi te caut ?i ?i-am g?sit inima a?ezat?

pe un ?tergar
î?i v?d ochiul împu?inat de culoare c?utând

iubirea necuprins?
poate mult prea vis?tor poate mult prea

întunecat de valurile oceanului
de fiecare dat? î?i acoperi goliciunea cuvintelor

cu alte cuvinte

?i-am c?utat sufletul la margine de ape alergând

prin nelini?tea nisipurilor
tu a?ezat cu tâmpla pe genunchii ??rmului ascul?i

zbuciumul apelor ca pe o lini?te
visezi la prin?ese ce-?i despletesc trupul sub

privirea lunii
le acoperi coapsele cu palmele s? le po?i sim?i

mirosul sub cearc?nele nop?ii

doar ast?zi
cuvintele mele te vor cuprinde nu mint
poart? în ele mireasma gleznelor ce-?i duc dorul

descul?e
s?lb?ticite uneori pe drumuri unde via?a ne

poart? ve?mintele

nu mai apuci s? visezi decât singur?tatea
sau poate urcu?ul celor patruzeci ?i opt de

trepte
e timpul s? te d?rui pân? când via?a nu se

clatin?
e timpul s? auzi un strig?t de bucurie nu ultimul
mai ales acum e timpul s? visezi la nuduri de

fecioar?
s? prive?ti cum prin lanurile de maci iubirea se

prelinge în umbre
?i se spiraleaz? în alb ?i ro?u
ca un inel de cununie
pe fruntea feciorelnic?
a prim?verii



Cu ochii deschi?i spre prim?var?
poezie [ ]
floare de cire?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-04-03 | |


lumina alunec? erotic peste livezile înc?rcate de

floare
parfum plin de culoare ag??at între cer ?i

p?mânt
chipul ?i se r?sfrânge peste anotimpuri
iar prim?vara s-a golit cu totul în tine
umbletul las? urme în nisipul ce îmbrac? faleza în

gânduri
a?teptarea e doar un mâine hoin?rind prin lume
r?t?cindu-?i firea trimis? haotic în exil

negrul e culoarea ce d? nuan?e fr?mânt?rilor
iar m?tasea mângâie trupul precum olarul lutul
cuvintele se leag? în noduri ?i semne
migrând spre ferestre deschise de un verde crud
nop?ile de aprilie sunt biciuite de albul florilor de

cire?
ca o broderie amintirile stau pitite prin iarba

acestui poem

zilele sunt trec?toare
însereaz? tâmplele rev?rsând bun?tatea
închis? sub arcada frun?ii
privirea-?i adun? frumuse?ea
îmbr?când aceast? zi în straie de s?rb?toare


Port în palme urma s?rutului
poezie [ ]
sub privirea ta verzuie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-05-03 | |


de te-a? putea gândi un câmp de maci
sau arbore-nc?rcat de floare
ploaie ce r?scole?te al prim?verii neant
sau poate o raz? ca s?-mi cearn?
n?dejdea mirului ars sub icoan?
a? cere s? te-a?ezi ca lacrima sub ochiul meu
în zi de s?rb?toare

de te-a? putea privi în cerul ochilor
cor?bii pe ape-nfurtunate a? g?si
sau poate doar treceri line spre-o alt? lume
învolburat de gânduri ciupind acorduri de chitar?
lumini bezmetice ce se perind?-n minte
închise-n trupul lor ermetic
dorind s? evadeze

de te-a? putea ciopli în inima-mi de sânge
speran?? ce arde tumultos un dor
vei fi ca fluviu ce-?i poart? ve?nic spre

dep?rtata zare
cuvântul plin de sunet g?sindu-?i în Dumnezeu

sc?pare
din cioburi ?i culoare î?i caut leac ?i mângâiere
s? te a?ez pe-a timpului ramuri
iubirea biruind

de te-a? putea veghea vr?jind singur?tatea
în tain? chipul ?i-a? fermeca speran??
?i ?i-a? cânta un cântec s-alung tot r?ul
s? rup în dou? safirul dep?rt?rii
n?valnic în lumea-?i de mistere
iar lic?rul durerii s? îl transform
în crin

din toate aceastea
doar ochii t?i parfum de mai
mi-a?tern pe-a inimii icoan?
un chip cioplit în tainica lumin?
în dorul de a fi
doar tu!


T?cerea copilului din tine
poezie [ ]
anumite lucruri r?mân pentru totdeauna
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-06-02 | |



nu ar fi prima dat? când ne odihnim gândurile în

cea?c? de cafea
nu e nevoie nici de integrale ci poate doar de-o

inecua?ie în doi
de fiecare dat? ne compromitem ajustând

neajunsurile
fiecare vindecare spintec? cuvintele pe um?rul

unei femeii
p?mântescul clipei e a?ezat cu pruden?? în gestul

uman
desp?r?ind inima în dou?

ca un copil te prinzi în dansul fecioarelor -

prietene din dep?rtare
n?d?jduim întru s?rb?toarea firii
te la?i ame?it de constela?iile ce-?i petrec

timpul în tine
v?zduhul se dilat? îngerii î?i lovesc aripile de

obrajii no?tri
nu mai ?tim nici cât e ceasul nici dac? soarele a

apus de mult sau poate trebuie s? r?sar?
real e doar tortul de înghe?at? ce se tope?te

stingând cele trizeci ?i ceva de obstacole

încet peste lini?tea acestei zile se aude ?optit

un cânt ca o rug?
îmi trec mâna duios printre cuvinte ?i tot ce-a

fost s-a rispit
cire?ul de sub fereastr? ne desparte noaptea

locuit? de singur?tate
la fiecare r?stimp de ceas aduni cioburile ?i le

a?ezi de-a curmezi?ul cât mai este timp

ast?zi te frâmînt? un altul întruchipându-?i

glasul ce caut? spre lumii trecute prin sita vremii
îmi lipse?ti uneori a?a ca la începuturi îmi lungesc

privirea spre scen? s? te pot descoperi
cerescul î?i revars? ploaia pustiind firea întru

alte personaje

vino de partea aceasta a p?mântului unde ?i se

cunoa?te chipul
unde timpul curge altfel chiar ?i prin lucrurile

m?runte înspre noi
a? vrea s? te v?d îmb?trânind s?-?i cunosc

bucuria pironit? în orbita timpului
t?cerea copilului din tine e geam?n? cu

profunzimea nop?ii
ast?zi ?i numai ast?zi ne vom desprinde de

p?mânt
ne vom îmbr??i?a iar greierii vor cânta în noapte
iar licuricii vor sclipi deasupra
acestui poem



S?rutul cerului
poezie [ ]
pentru tine cea de azi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-06-05 | |



fiecare zbatere din arip? e semn c? puiul ?i-a

luat zborul
prezen?a lucrurilor înve?mântate în cuvânt caut?

singur?tatea
între zidurile f?r? ziduri de cele mai multe ori

doar gesturi
la fiecare cap?t de dor se pl?smuie?te o lume
la fiecare cap?t de cuvânt
o umbr?

doar ast?zi e dezlegare dinspre tine spre

ne?tiutul tainic
î?i atârni în glas sufletele poe?ilor ca într-o

plecare efemer?
sub pleoape se închide cerul brodat cu stele
undeva în adâncul gândului
se na?te dorul întru
lumin?

nisipul din clepsidra r?sturnat? m?soar?

distan?ele
dintre b?rba?i ?i femei dintre copii ?i culori
nostalgii adunate ca ni?te jertfe
?erpuind alene peste sufletul fl?mând
vremea se destram? ca un parfum nedeslu?it
într-un s?rut


Imaginea se scald? în lumin?
poezie [ ]
poetului Adrian Munteanu in zi de august
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-08-21 | |


am fost acolo de fiecare dat? z?d?rnicind rugina

clipei
incendiat? de albul în?elepciunii
priveam lumea prin prisma trecutului
cu mirosul de verde în susur de izvoare
ecouri de sonete coboar? dinspre munte
?i le a?teapt?-n tain? orchestre nev?zute

prietene în mine se frâng cuvinte ?i ani
v?zduhul se dilat? la r?scruce

ca o s?lbatec? fecioar?

noaptea se ascunde cuminte sub pleoape
aplec fruntea s?-mi potolesc amintirile

cum s?-mi opresc sufletul în miez de noapte
sau s? înl?tur clipa ce-n mine sângereaz?
când zvonul dep?rt?rii
tot mai adânc m?-ncearc?

când ziua cu noaptea se îmbr??i?eaz?
?i cea din urm? raz? sub stele se a?eaz?
purta-ne-vom pa?i
spre vârful cel cu dor



Îngerul pustiei cel n?scut din femeie
poezie [ ]
capul botezatorului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-08-29 | |


ieri

glasul celui ce petrecea în pustie îl mustra mereu
pe irod pentru nelegiuirea de a tr?i cu so?ia

fratelui
s?u acest lucru nu era pe placul irodiadei în

mintea sa
pune la cale închiderea gurii înaintemerg?torului

pentru vecie

cel mai mare dintre profe?i înc?
din pântecele maicii sale î?i recunoa?te creatorul
pustiul îi ?ine loc de cas?
iar st?pânirea pornirilor trupe?ti
le încince sub cureaua de piele
acoperindu-le cu hain? din p?r de c?mil?

mierea s?lbatec? îi hr?ne?te trupul
propov?duind cuvântul pe malurile iordanului
glasul celui ce striga în pustie
preg?tea c?r?rile neumblate ale Domnului
cel ce va boteza cu foc ?i cu Duh Sfânt

jur

r?sun? vocea împ?ratului irod - cere orice

dore?ti ?i-?i
voi da pân? la jum?tate din împ?r??ia mea

salomeea cu o
farfurie mare în mîini se opre?te drept în fa?a

lui irod ?i a oaspe?ilor

vreau

s?-mi dai mie acum în aceast? tipsie capul lui

Ioan Botez?torul

împ?rate! tu ai jurat!
trebuie s? împline?ti jur?mântul!

voluptatea desfrânatei salomeea pl?cu
desf?tându-le ochiul ?i auzul
mesenilor ?i lui irod c?zut
în cursa întins? de irodiada

capul botez?torului se pr?bu?e?te
ca un brad
sub lovitura securii

înc? sângerând capul feciorelnic al profetului
este adus
în sala de osp??
drept
hran? salomeei ?i irodiadei



Exerci?iu în oranj
poezie [ ]
a fost undeva prin septembrie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-10-04 | |


când vom în?ira anii buim?ci?i de mirosul vinului în

pahare
s? nu crezi c? via?a te va l?sa de capul t?u nu
nici tihna timpului nici vântul strâns sub c?p?tâi
nu te va ierta
vei auzi o chemare asa cum cerul isi revarsa zorii

peste lume
gândurile r?v??ite le vei g?si în palme

colorându-?i zilele

ia bucata aceasta de lume ?i o destram? pe

c?r?rile ?erpuite de munte
nu uita s? notezi cercurile cu portocaliu

p?tratele cu verde
s? nu mai r?mân? nimic din frumuse?ea ochilor

t?i
apoi pune punct visului nebun de a desena lumina

din culoare
de-a izgoni furtuna din degetele ce modeleaz?

versuri

e randul meu sa trag linii sau cel putin sa las

niste puncte
ne?tiind niciodat? c? e?ti aici sau vom fi de-a

valma în nemurire


Prietenia cel dintâi s?rut
poezie [ ]
am întors zilele cu luare aminte
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-11-13 | |


R?spuns la poemul: pesc?ru?ul

degetele sfios pl?pânde încep a scrie vagi cuvinte
?i din album strivite gânduri se r?t?cesc în

noaptea vie?ii

amice filele încet s-adun? în ochiul vag de

timpuriu
n?scânde clipe ne-mbrac? s?-i d?m ?i form? ?i

durat?
cuvântului n?scut din ape

?i m? cuprinde-un dor m? v?d ca-n dep?rtare
sub semnul p?s?rii ce-?i mistuie-n zare zborul
spre cerul larg deschis r?pi?i de timp s? prindem

harul vie?ii
?i feciorelnic luminile se vor aprinde ?i vor c?dea
cântând sub frunze suav? simfonie
pe buze pâlpâind miresme

?i pieptul însetat ascunde îmbulzeal?
a mâinilor prelinse lâng? corp
înfiorate de ascu?imea
cuvântului ce n-a ???nit la timp

s? risipim p?mântul ce se-nghesuie-n privirea
copilului din noi
si de putem s? r?t?cim în noapte
s? ?esem pe-al sferelor acord
izvor de lini?te ?i pace

?i-apoi

rostindu-se în noi
prietenia ?i iubirea

s-o a?ezam pecete pe o carte


ReVino la str?vechea ta lumin?
poezie [ ]
,,în îngerii ei de iarn? ne înghea?? privirea''
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-11-13 | |



poetul ?tie în farmece s? î?i a?eze pasul
cu noul cântec ce privirea-nghea??
?i-a? umple pieptul de s?ruturi tandre
ca un Mefisto alergând prin noapte

?i-i nobil doar cuvântul transpus în ?oapte
?i firea-?i schimb?toare nebun? de triste?e
în ifose de domni?oar? dantel?rii r?zle?e
?i se prelinge chipul r?sfrângeri peste ape

nu c?uta aiurea v?p?i de aripi
nici mândra-nf??i?are
doar fantezia mai hr?ne?te
aroma din gr?din? ?i în?elesul
?erpoaicelor ce mu?c?
cu limbi ca o s?geat?
t?cera apelor
gonit? în
pustiu



Petrecerea Fecioarei în Sfânta Sfintelor
poezie [ ]
fil? de actist
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-11-21 | |


bucur?-te loca? al dumnezeiescului dar
închinat cu podoab? împ?r?teasc? bisericii lui

Hristos
copil? a Israelului binecuvântat? Fecioar? chivot

însufle?it
?i-ai plecat genunchii înaintea Împ?ratului

Ceresc Mângâietorul
duhul adeveririi întru lauda îngerilor cântare în

psaltire ?i al?ute

bucur?-te harul des?vâr?it mai presus decât

îngerii
cetele fecioarelor cu f?clii întâmpinau intrarea

întru cele sfinte
uitarea poporului ?i casa p?rintelui întru dorirea

împ?ratului
u?? a vie?ii bucurie ?i veselie s?dire în muntele

cel sfânt
cântarea psalmilor de la prima pân? la a

cinsprezecea treapt?

înal??-ne spre bucuria celor înalte copil? fiind

s-a ar?tat în tine putere mare
lumina Duhului Sfânt a cuprins inima lui Zaharia

cântând cântare de bucurie
u?? pecetluit? ce dezlegi blestemul lui Adam
întru fecioria ta ai înnoit cele învechite luminând

întunericul
g?sindu-?i loca? de rug?ciune în Sfânta Sfintelor


Contempl?m singur?tatea dintre noapte ?i zi
poezie [ ]
t?i?ul clipei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-11-24 | |



m? dezbrac în fiecare diminea?? de umbrele

nop?ii trecute
cor?biile duc pe spinarea lor dorurile fragile

pesc?ru?ii cu ?ip?tul strident spintec? lini?tea

clipei
ne vom reg?si în mormântul cuvintelor
îmbr??i?a?i în pas de tangou

fericire ?i de??rt?ciune se adun? vremelnic în

inim?

î?i ?tiam nechibzuin?a pasului
?i privirea abrupt? unde morile de vânt
?i-au g?sit loca?
flutur? în zare întunericul min?ii
în delir m? ascul?i
îmi ascund um?rul sub criv??ul nelini?tilor
scriu un r?va? în versuri
poate vine într-o zi po?ta?ul
pe-un ritm nedescifrat
?i poate îmi vei rosti o poezie

drumul s-a n?ruit sub piatra strivit? de pa?i

cuvintele sunt doar pentru drum lung

glasul meu ca vuietul vremii ce trece
t?râm nem?surat de nisipul prin care ne croim

drum
cu fiecare noapte mai aproape
cu fiecare zi vremea ne bate haotic în piept
lumân?rile se jertfesc în t?cere

sfin?i privesc din icoane
cu ochii adânci
pustiul

pune-mi ?i mie o b?utur? tare
s? uit culoarea cerului
din ochii t?i


Umbrele nop?ii
poezie [ ]
în c?utarea aripilor r?t?cite de trup
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-11-27 | |


cerul î?i revars? pântecul peste flori morminte ?i

pietre
nu mai am nici tat? nici mam? doar eu

cerne u?or peste mine viscolul împletind s?lciile
curgerea apelor într-un hohot prelung

zvon printre frunzele ce s-au a?ternut pe

caldarâmul ud

nu ?tiu nici o limb? în care s? m?-mbrac
nu ?tiu nici un cuvânt s? te pot îngâna
doar luna printre brazii albi?i a?teapt? criv??ul

de miaz?zi

îmi vine s? plâng
nici nu mai ?tiu s? m? rog

strivesc sub genunchi cuvintele
poemul se na?te sufocat
de sub strea?ina casei toamna rece ?i pustie
num?r? puii ce ?i-au luat demult zborul peste

ocean
?i uite a?a din nimicuri efemere se nasc pove?ti

privesc prin ochiul de fereastr?
pustiul din mine mâzgâlind apusuri cenu?ii
urletul lupilor s?l??luiesc întunericul
m? s?geat? prin coaste
trupuri ce se rostesc prin mine

geamurile se las? grele
ghirlande brodând vederea
gândesc adânc
ce departe e?ti iar prim?vara ?i mai departe

adev?rurile plesnesc pe la cus?turi
mândria î?i caut? adep?ii iar eu

eu doar ast?zi m? v?d o femeie frumoas?
cu pielea tulbur?tor de alb?

oricât a? vrea s? r?stignesc zilele
nimeni nu mai caut? pe la por?i
îmi simt pântecele de?ertat
r?t?cesc bicisnic? prin timp

mâine
vom birui trecutul
vom asculta chemarea
ne vom vopsi inimile în stacojiu
ne vom salva în valuri
cum
noaptea se a?terne peste zi

fluturii umbl? aiurea colorând privirea
nebunului

a început s? ning?




Pasiuni n?scute în intimitate
poezie [ ]
alt?dat? doar tânguitul mierlei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-11-29 | |


s? ducem noaptea cât mai departe

voi destr?ma toate ve?mintele
s?-mi las goliciunea peste câmpul br?zdat de

fl?c?ri
tremur? firul ierbii cople?it de mângâierea

trupului
taina nenuntit? de cuvânt ia forma ?oldurilor pe

linia vie?ii

câteodat?
m? str?dui s? alung frigul din oase
înghi?indu-mi am?r?ciunea ca într-un gând

plictisit de culoare
viseaz?-m? dac? po?i a?a cum m? descrie

cuvântul

o strun?
r?sun? noaptea prin castani ?i tu îmi spui vreau

s? m?-ntorc acas?

nici o mi?care
doar ceasuri bat în inimi ?i speria?i de gânduri se

simte
cenu?iul
deasupra noastr? primejdii se fr?mânt?
neîncetat

o de-ai putea
pe drumul l?untric în poem s? intri
vom schimba cuvinte în ?oapt?
nu vom mai escalada haosul sloiurilor

s-apleac? trist? s?-mi vegheze umbra
lumina nesfâr?it?
cum odinioar?
g?urile din inim? le-am asupat cu imagini f?r?

frâu
degetele î?i pierduser? abilitatea
de a-mi cuprinde mijlocul

n?rile tremurau ?i se dilatau sub trosnetul
focului din vatr?

prive?te-m?
tu poetule cu imagina?ie fecund?

alung? orice team? orice modestie
s? salv?m aparen?ele



Când umbra nop?ii se a?terne
poezie [ ]
opre?te-?i o clip? respira?ia
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-12-01 | |


ascunzi paloarea ochilor
fiecare cuvânt promite mult? dragoste

îmbr??i?eaz?-m? cât vrei
în punctul culminant al intimit??ii
s? te pot citi de la un cap?t la altul de gând

s? bem din lichidul acesta aburind a scor?i?oar?
întinzând mâna ca un orb s? pip?i inten?ia

silabelor

dragostea tr?ie?te din sacrificiu
nu ?tiu ce m? leag?
realitatea
sau cerurile rânduind sfin?ii întru rug?ciune
pentru robii ?tiu?i ?i ne?tiu?i

rafinament de voluptate

cheam?-m? în fiecare noapte

s? frângem pâinea

întru s?vâr?irea a ceea ce-a mai r?mas



S? nu ?tie stânga ta ce face dreapta ta
poezie [ ]
sub semnul Sfântului Nicolae
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-12-06 | |


tu cel ce te-ai lep?dat de slav? lumeasc?

d?ruind-o s?racilor
Mira Lichiei te-a primit ca pe un milostiv

neînfricat ?i în?elept arhiepiscop
singur?tatea ?i t?cerea întru dorin?a ta nu s-au

s?vâr?it
ca s? fii încununat poporul î?i era nevoin?a

zidurile ?i întunericul temni?ei n-au putut st?pâni

înv???tura ta
marele Constantin te-a slobozit de la osânde ?i

cazne pentru c?
adev?rul era pecetea buzelor tale mântuind

oamenii din necazuri
bucurie ?i voie bun? se a?eternea în inima lor

privindu-te

te-ai mistuit în ardoarea dragostei
în?l?ându-te c?tre piscuri cu fruntea mereu spre

cer
ai izgonit demonii prin dumnezeie?tele cuvinte
astupând gura ereticului Arie cu v?paie

dumnezeiasc?
mare f?c?torulule de minuni

chipul blânde?ei l-ai a?ezat în s?cule?ii cu

galbeni
daruindu-i ca zestre celor trei fete
hran? postitorilor lumin? r?t?ci?ilor
c?l?uza celor ce merg pe mare
m?rg?ritar mult luminos laud?

î?i cinstim c?runte?ea în?elepciunii duhovnice?ti

vino ?i ast?zi dreptule ?i milostivule prive?te

c?tre neamul acesta
a?eaz? pe t?lpile lor drumuri curate

îndestulându-i cu binefacerile tale
s?-?i poat? agonisi ?ederea în loca?ul Celui

Preaînalt




Noi suntem noi
poezie [ ]
M? r?sf?? acum închipuindu-te închipuindu-m?!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-12-08 | |



s?rutând p?mântul i-ai iubit pe to?i dimpreun?
mi s-au r?nit degetele ce-mi poart? pe obraz
bucuriile ?i treiste?ile
ca într-un monolog m? cufund în t?cere
chiar de îmi vei ucide cuvintele
r?mân închipuirile

vorbesc cu mine s? m? conving
c? exi?ti cu adev?rat în strig?tul înghi?it de

noapte
z?p?ceala din primul moment
ne-a prins inima în palme
ca într-o rug?ciune

între cutele adânci de pe frunte
adun?m tremurul mâinilor
cu fiecare cuvânt adâncim izvorul

roste?te-m?

repet cuvinte f?r? noim?
m-ai golit de voin?? s?pându-mi printre cuvinte
umbra p?r?sit? prea des în rostire

îmi fac mormânt în inima ta
s?-mi g?se?ti privirea c?utându-ne

cuprinzi p?mântul s? m? sim?i
aproape
pe drumurile frânte ale nop?ii

s-au mistuit cuvintele în halucina?ii
poate c? exist? clipa când chipul ?i se r?sfrânge

pe alb
prin sufletul ud cuvintele ro?esc de inima ce arde

s? scrim pe lespedea unui vers
f?râme de iubire
primenindu-ne trupul
întru sim?ire

deznod?mânt



Poemul acesta î?i poart? ve?mintele
poezie [ ]
Jurnalul unei nop?i
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-12-10 | |


ia-mi respira?ia la ce mi-ar mai folosi prin trupul

t?u gol
am f?cut cros cu nop?ile ?uvi?ele reci îmi

înghea?? gândurile
f?r? veste îmi r?sar în minte întâmpl?ri

petrecute la început de zori
prostii îmi spun cu pruden?? privesc spre h?u
prea multe femei mi se cuib?resc în inim? prea

multe îmi vor sufletul
genunchii mimeaz? o rug?ciune în nisipul umed
semnifica?ia cuvintelor se pierde în valurile

oceanului
m? abandonezi în fiecare noapte în goliciunea

visului
nu-mi pot împ?r?i iubirea biologic virtualul m?

fascineaz?
închpuindu-mi b?rba?i peste care trupul meu

calc? în fiecare noapte
ochi peste ochi gur? peste gur? nici unul nu-mi

spune te iubesc
distan?a dintre ochi se m?soar? în ore de

a?teptare
privirea arz?toare în t?ceri dureroase mângâind

conturul sticlei
poate vei fi prototipul portretelor mele coapsele

întinse la soare
sângele de cele mai mult ori o ia razna
nu mai poate fi ?inut în frâu umbrele

proiecteaz? alte umbre
prin decolteul adânc al surâsului
furtuna ia cu asalt cântecul de iubire cât de

greu îmi vine
de dup? pânze privirea ?arpelui de mare m?

atrage în larg
ajun?i la ?in? ne r?sturn?m ca un torent

respirându-ne lacomi
peste trupurile altor femei despletite între ziduri
desf? repede bra?ele s? po?i cuprinde tot cerul

din mine
plutim peste nori cea?a ne acoper?
hai s? ne pierdem în deschiderea albastr? vreau

s? te cred altul
mereu altul cuprin?i de frenezia jocului subtil

urletul nop?ii se strecoar? între noi
am?giri primejdioase explor?ri ale t?lpilor pân?-n

cre?tet
vremea culesului se apropie piatra a?ezat? în

capul unghiului ne prive?te
oare toat? povestea s? fie o înscenare mii de

ochi îmi în?eap? inima
cuvintele cad ca tr?snetul peste degetele

amor?ite de ger
palmele cuprind sânii vreau s?-mi îmb?t sim?urile
cioburile unui portret privind prin lentile stau

împr??tiate pe str?zile în care
în fiecare diminea?? caut chipul celui cu care am

f?cut dragoste o noapte întreag?
preg?tesc totul în tain? în fiecare sear? îmi a?ez

rochia albastr? pe scaunul de lâng? fereastr?
când nu e?ti cu mine s? po?i privi oceanul cum î?i

mistuie iubitele sub ape
locuim în odaia trupului devenit unu
singur?tatea poart? în priviri ispitele chipului îmi

trebuie înc? o via??
de atâta minciun? r?t?ce?ti în toamna t?rzie
siluetele se contureaz? pe fundalul de lumin?
deasupra pânzelor sângele n?v?le?te în obraji
pe fa?a-mi palid? albul z?pezii trage brazde
sl?biciunea bolii blestemul adânce?te cutele de

pe fruntea înalt?
poate sim?i cum pustiul din tine n?v?le?te
peste coapsele neînduplecate de mângâiere
din câteva tr?s?turi de penel schi?ezi chipuri ce

se aseam?n? între ele
vederea mi se împ?ienjene?te mii de z?brele îmi

închid copil?ria

în diminea?a aceasta nu mai vreau s? v?d nu mai

vreau s? aud
nu mai vreau s? simt nu mai vreau s? mângâi nu

mai vreau
nu mai vreau s? mint nu mai vreau s? tr?iesc
nu mai vreau s? aud
nu mai vreau s?
nu mai vreau
nu mai
nu
nu

ai înneeeeeeeeeebuuuuuuuuuniiit?



Dup? toate ar urma iubirea
poezie [ ]
din t?cerile nop?ii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2008-12-12 | |


pe t?i?ul zilei umbra st? întoars? s? ne gr?iasc?
e prea mult fum înv?lm??indu-ne în cercuri
ne c?ut?m în dezordinea gândurilor
tropotul hergheliilor ne tulbur?
amintirea copilului din noi

dimine?ile precum fecioarele albe
se rostogolesc peste trupul poemului
mângâindu-i sânii
în tumultul nop?ii ce ?i-a lep?dat ve?mintele
peste mâinile pictorului

de-ai fi aici ne-am înf??ura în trecerea timpului
de multe ori eu tu doar o dat?
de-ai privi printre gene m-ai descoperi în orice

femeie
mi-ai cânta pe strune de vioar?
doar la întret?ierea amurgului

de te-ai gândi la mine totdeauna
l?sând cuvintele în palmele nop?ii
mi-ai picta chipul pr?bu?indu-se sub valuri
s?-l po?i îmbr??i?a la vremea fluxului

e toamn? unduirea vântului printre frunze
trmite spre noi raza lunii ce ierneaz? peste

strugurii grei

culege-m? rod alungându-?i triste?ea
cu bucuria s?lb?ticit? c? visul poate deveni

realitate
o dung? alb? marcheaz? dep?rtarea
de jur împrejur doar fo?netul pesc?ru?ilor
mimând l?comia incon?tient? a s?rutului

s-a r?cit nisipul sub noi
ne aveam deplin ca într-un somn dulce
proaspe?i ?i neprih?ni?i
iar cuvintele nu-?i mai au rostul
am întins mâna spre firul de iarb?
ce se unduia ca un ?arpe peste umbrele noastre




Esen?a lucrurilor
poezie [ ]
în cumin?enia exprim?rii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-01-10 | |


pe altarul fiin?ei se umflau pânzele unui râs de

copil
între maluri iubirea abandoneaz? anotimpurile

f?r? nume e dep?rtarea
croitor f?r? noim? a uitat s?-mi fac? buzunare

- suflet plin de goliciune
unde–mi sunt poemele scrise cu inima poate în

verdele unei prim?veri de ghea??
cerul îmi vegheaz? ploile în deschiderea liliacului

prin gr?dina palmelor îngenunchiate
m? ridic spre via?? mi-am azvârlit uitarea în

s?la?urile t?cerii
mi-am uitat ?i cântecul într-o priveli?te de câmp

nev?zut
doar tu cu privirea n?p?dit?- b?rbat
la?i culorile s? cad? puzderie
deasupra apelor
ce ne despart
la-ntâmplare





Mi-am lep?dat ve?mintele în bra?ele nop?ii
poezie [ ]
vederea din dep?rtare
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-01-13 | |




pata alb? a c?m??ii se stinge topit? în ochiul

nop?ii
ca o spiral? alergând de frica s?ruturilor
sfin?enia tr?irii te arunc? gol în iarba plin? de

rou?
aproape c? nu-mi mai amintesc de când nu am

mai fost femeie
liniile fe?ei se amestec? peste frunte

pândindu-mi nelini?tea
voi dezbr?ca toate hainele s?-mi uit trecutul

n-o s? mai ascund regrete ?i îndoieli
ciud??enii trezite din somn
se vor vindeca toate când macii ne vor acoperi

cu ro?ea?a lor

m? uit la mâinile acestea
au trecut printre atâtea dureri ca prin na?tere
poate via?a nu are nici o vin? ea merge mereu

înainte
de câte ori nu m-am revoltat
peste urletul cânt?re?ului mut
peste tot tablouri schi?e neterminate
de fiecare dat? fa?a seam?n? cu un fruct copt

lumina înser?rii împr??tia peste tot umbre
m? contopesc absorbit? de tainele tablourilor
privirea ta îmi învie imagini moarte
nu m? mai recunosc în femeia de alt? dat?
p??e?ti printre pânze

oare putem statornici între noi via?a

î?i mângâi tâmplele cu vorbele cunoscute de

toate femeile
sunetul vocii nu-?i mai atinge privirea
m? înro?esc ca o fecioar?
umbra z?pezii de pe chipul t?u te spal? u?or de

p?cate
vom r?mîne îmbr??i?a?i ca într-o prelungire a

gândului
greu de exprimat




Nu m? iubi ca pe o prad?
poezie [ ]
din l?untru ochiului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-01-20 | |



chipul se de?ir? sub inima-?i necuprins?
cuvintele ?â?nesc ca într-un strig?t
se fâsticesc mototolite
când m? inunzi cu nerostirea

privindu-mi trupul am început s?-?i rostec

numele
cu sângele
cu ecoul buzelor mi-ai închis gura
îmi sufoci auzul furi?ându-te s?-mi acoperi

goliciunea

profilul ?i se armonizeaz? perfect
cu gesturile mâinilor
cuvintele ?in în palme greutatea sânilor
ne?tiu?i de întuneric
mimând iubirea

îmbrac?-m? în poemul acesta
cu t?cerea dest?inuirii
nu te uita la cuvintele mele scrise repezit
plecate spre dreapta sau spre stânga
hr?ne?te-te din sfiiciunea trupului neumblat de

b?rbat
aprinde-?i focul peste t?cerile pustiului
modeleaz? fiin?a cu dorul prea aprig din privire

umbra se alunge?te sub talpa trupului
acum toate r?sar în mine
m? cuprinde o spaim? ciudat?
am senza?ia c? m? opresc din goana vie?ii

hai s? fugim
s? ie?im din poezie
ascunde-m? sub v?lul nisipurilor mi?c?toare
cuprinde-mi singur?tatea
într-o clip? de sl?biciune poate am s?-?i cad în

bra?e

?i
vom g?si
sfâr?it sfâr?itului


M? înscriu candidat la moarte
poezie [ ]
lep?darea de sine
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-01-29 | |


nu m? pot lep?da de mine cuvintele m? respir?

adânc
fiecare silab? m? hoin?re?te pe str?zile l?ptoase
ferestrele î?i casc? ochii dup? siluetele ascunse

în mine
cu fruntea încre?it? de necazuri ?i negre

presim?iri
îmi pierd respira?ia cu fiecare fil? a zilei
la început de noapte lumina îmi d? senza?ia de

orbire
ce lucru ciudat cu femeia aceasta
poart? ve?minte negre mâini uscate ur? în priviri
îmi ia triste?ele strângând din din?i
eu îi povestesc câte în lun? ?i în stele
îi a?ez pe umeri nelini?tile
îi vorbesc despre desenele mele despre r?zboi

despre verde
lucrurile iau uneori întors?turi nea?teptate
lumina se face noapte via?a m? leap?d?

nestingherit?
neprev?zutul schimb? mereu cursul întâmpl?rilor
toate se rostogolesc peste mine râurile cei

treizeci de argin?i
sânii ei usc??ivi îmi astup? gura ca un torent

s?lbatec
coapsele mi le a?eaz? peste palmele zbârcite de

geruri
îmi sângereaz? fruntea cu jocul ei ciudat
Wagner ne acompania sinistra împerechere
vocile reptau la nesfâr?it ca într-un ecou

iube?te-m?
iube?te-m? pân? la pântec
iube?te-m? s? te pot na?te
iube?te-m? într-o nou? via??
iube?te-m? pân? la pântec s? te pot na?te

într-o nou? via??

îmi smulge nemilos ochii
mi-i a?eaz? pe o carte
?i-mi spune

poetule unde-?i sunt cuvintele




S? ne arunc?m în potirul apelor ca într-un botez
poezie [ ]
nu-mi c?lca pe inim? mai ales noaptea
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-02-12 | |


acop?r ochii cu perdeaua norilor
lumina îmi cuprinde forma
amenin?ându-m? cu vârtejuri de gânduri

pas?rea se zbate în apele nelini?tite c?utându-?i

lini?tea
c?ma?a vine?ie st? sub lespedea de piatr?
la atingerea valurilor pielea se crispeaz?
ca frunza atins? de ger
nisipul înm?rmurit de forma trupului
inundat de stropii m?run?i
caut? clepsidra în lini?te

cu fruntea plecat?
mimez bucuria timpului ce-?i face loc
printre nop?ile reci
fl?c?rile stelelor scurgându-se în dâre sub?iri
î?i contureaz? umbra încremenit?
peste t?lpile viscolite de vreme

prietene ridic? paharul
bea din vinul acesta câteva înghi?ituri
s?-?i v?d ochii arzând
ridic? v?lul neputin?ei rupe-l în fâ?ii ?i

a?eaz?-le pe calea lactee

trebuie s? ne mul?umim cu firimiturile r?mase de

la al?ii?

sub privirea-?i blând?
defileaz? umbrele atâtor n?luci
doar ea sprijinindu-?i coatele de marginea inimii
poart? pe umerii goi noaptea
nedeslu?it ?i sfâ?ietor

te a?tept
pârguindu-ne
mâinile ne vor c?uta în ne?tire



Aud cântarea poemului tânguirea clopotelor
poezie [ ]
zâmbetul dormind
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-02-14 | |



ispita ochiului ar r?mâne necunoscut?
neatins? de timp dac? nu am culege roadele

ve?niciei

sunetul nop?ii str?bate cuvântul a?ezându-l ca

vers
trupul umbrit presimte clipa ce se fr?mânt? în

imaginara lume
la umbra nucului b?trân se cuib?resc doar

amintirile

printre merii pârgui?i tinere?ea mu?c? n?prasnic

travestit?
silind t?cerea s?-?i aplaude discursul
peste tot nelini?ti ce r?spândesc ecoul
acum

trec?tori ?i lumini

aparen?e ce-?i p?streaz? necontenit prima

imagine

o atingere de mân?
promisiunea unei îmbr??i??ri sub privirea blând?

din icoan?

mâinile în mâinile celuilalt
se iubesc frenetic ca vântul în prag de prim?var?
cuvintele î?i ?optesc în miez de noapte
incertitudinea unui nou început

s? ne iubim în noi

ne ag???m de fiecare cuvânt
a?a cum lumina însufle?e?te m??tile întunericul
cu ultima zbatere de via??

adun
anotimpurile în intimitate
h?ul e apoape

adun ?i
nop?ile peste zile ca la început
condensând copil?ria la r?scruci
cine ?tie ce gând a c?zut din înalturi

via?a e schimb?toare

minunea c? exist?m ne tulbur?
zilele se usuc? la soare a?a cum floarea de tei
î?i despic? limba la pogorârea duhului
s? fac? sfat
cu nemurirea

anii cu râsul lor ning pe la tâmple
în?elepciunea nebunului venit pe înserat
s? binecuvânteze blânde?ea versului
f?cându-?i mormânt într-un poem

adun
fior dup? fior

lumina
alearg? de la un cap?t la altul al zilei
bronzându-?i chipul usc??iv
în amurg genunchii mângâie p?mântul
adunând în palme ce-a mai r?mas

speran?a



S?rutul dragobetelui
poezie [ ]
în a?teptarea prim?verii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-02-24 | |


cântecul prim?verii învie natura
r?scolind sim?irea p?mântului în firul ierbii
spiritul Dragobetelui coboar? peste lume
s? nunteasc? anotimpurile cu oamenii

mesagerul nop?ii ne întunec? min?ile
ne logodim inimile topind om?tul florilor de fragi
sub surâsul zânelor mirosind a tâmâioas?

peste tot mesaje de bucurie c? mâine în ceruri
î?i unesc vie?ile punându-?i coroane de logodnici
tinerii ce s-au prins în hora destinului

alergând prin p?durea trezit? la via??
c?ut?m simbolul imaculat descântând iubirea
viorelele se jertfesc la icoana sfin?ilor
înflorind în noi ardoarea zilelor ce o s? vin?
drept m?rturie a s?rutului de prim?var?

trupul fream?t? feciorelnic sub rochia alb?
î?i ascult povestea l?sîndu-m?-n mîinele-?i moi
iar ochii pe ochii t?i îi las ?i nimeni nu va ?ti
c? am tr?it o clip? de-agonie cu amprenta

buzelor
în dezmerd?ri pe nurii ca un boboc de floare

inima valseaz? pe acorduri de Vivaldi
îmbr?cându-m? cu tine în noaptea ce coboar?
?i ochii t?i vitralii de culoare
m? fericesc m? tulbur? ca valul
trezind a cerului binecuvântare



ViS
poezie [ ]
dedicat poetului Doru Dorian David * AR*
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-03-01 | |


Motto:It is a nice foreigner, send him fucking

home
it is too dark his fucking face and song
It is too night in his eyes but first love him in

the rain love him
and send him fucking home…It is too nice this

raining song…

nu te recunosc decât printre metafore
descompuse simbolic pân? la confesiune
mâna deseneaz? culori aprinzându-le cu privirea
luna cu petale galbene îmbrac? copacii a

prim?var?
fiecare liter? este atins? de dalta creatorului

într-un nou început
melci ?i femei femei în alb femei în albastru

femei în ro?u femei femei…
a?ezate în sufletul poetului ca într-un Eden
fiecare poveste e ca un poem mi?cat l?sând

urme sub ghea??
valurile oceanului se a?tern peste timpul uscat ca

o doinire
umbrele se rostogolesc în cercuri peste pânzele

în?irate la soare
din care se de?ir? trupuri de femei

pe tâmplele albite de gânduri
nop?ile se aliniaz? fragmentar
zelele a?tern peste ape poduri
mii de oglinzi î?i întind bra?ele s? ne cuprind?

nostalgia ?i triste?ea se prefac în p?s?ri

c?l?toare
zborul s? nu uit?m zborul dincolo de întunericul

ce ne ascunde
disperarea timpului a?terne la început de martie

simbolul în?elepciunii
ursitoarele torc din iernile geroase fir alb de

m?tase iar pictorul desc?tu?eaz? limbile focului
dându-le lini?te în coloana ineriorizat? a

infinitului

era mai bine s?-?i tr?ie?ti via?a dinspre moarte

spre copil?rie
într-o nebunie de culori




S? fie ceasul veriga ce ne leag??
poezie [ ]
(pentru cel ce nu ?tie s? asculte)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-03-12 | |



în seara asta î?i voi vorbi despre mine
mirosul vag al neîmplinirilor
îmi r?scole?te amintirile
cu broboade de gânduri pe frunte

îmi place s? ascult cântecul inimii
îmi place versul chiar cu nimicurile lui efemere
oricât a? vrea s? sting în mine dorul în amurg
noaptea îmi plânge sub icoan? numele t?u

?i-a? vorbi poate de ceasul tainic
cînd triste?ea se reflect?-n lun?
iar eu retr?iesc apusuri de nostalgii dospite în

t?ceri
?i despre visul ascuns în rug?ciune

poate despre cumin?enia trecutului
tânjind dup? o be?ie de s?ruturi
ar fi mai bine ca toate acestea
s? ?i le spun când u?a-?i voi deschide?

dar dac?
îmi vor r?mâne slovele închise într-o tain?
de frica pasului ce vine dinspre tine?

|



Dezlega?i de iubire
poezie [ ]
insomnii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-03-14 | |



soarele cu aripile sale dep?rteaz? norii f?r?

cuvinte
ploaia fulguind a martie se rostogole?te peste

p?mânt îmbr?cându-l în alb
visul se împr??tie în ??nd?ri pl?smuind nostalgii

târzii
salcâmii î?i uit? rodul în iarna târzie mii de

frunze precum vorbe lipsite de în?eles zac
sub nisipul adus de vânturi din pustiu sau de ce

nu ca vinul toamna în pahare
izvoarele ?i-au r?sfrâns malurile pe sub salciile

ce-?i plâng trecutul ocolind
singur?tatea f?r? chip în drumul lung spre

dezlegare la cuvinte
mi-am propus s? m? spovedesc cerului dar

sufletul ?i-a uitat cârma
doar t?cerea surprinde zâmbetul lunii în nop?ile

în care necunoscutul e în noi
vremea trece agale hoin?rind printre cuvintele

îmbr??i?ate de un dor neîmplinit
dorin?e adânci se strivesc de piatra decapitat?

din stânc?
nedumeri?i st?m pe marginea unei pove?ti vr?jind

petalele unei flori de nu m? uita
peste fierbin?eala frun?ii vântul alearg? dinspre

zori spre noaptea târzie
via?a mi-o conduc uneori spre r?t?ciri u?oare
patimi din suspin se desprind
nu conteaz? anotimpul
azi înv?? s? mor
dezleag?-m? de focul ve?niciei
las?-m? s?-mi scriu gândurile pe hârtie
a? vrea prin vorbe imaginare s?-?i pot cânta
a? vrea s?-mi fie calea pres?rat? cu flori

purtîndu-mi
prin inima ?ov?ielnic? un col? din anotimpul acela

când te iubeam
nu mai trece nimeni v?zduhul î?i destram? anii

înc?run?ind nem?rginirea
îngenunchez pe lespedea alb? a?ternând durerea

unui mâine târziu
îmi iau îngerii aproape nu voi zbura nici nu voi

muri
trec?tor ?i firav este zbuciumul gândurilor
le scriu pe frunza ruginie de toamn?
dezleag?-mi focul ve?niciei
am înv??at s? mor
tocmai azi vrei s?-mi faci daruri
des?vâr?ind versurile cu o floare alb?
a? vrea s? mai pot bea din tinere?e acelui mai
a? vrea s? m? îmbln?vesc respirându-ne întru

adev?r
s? trecem dincolo de acel col? de anotimp când

î?i eram ciutur?
nem?rginirea taie adânc via?a peste cre?tetul

oamenilor se desprinde cerul
stele cad izbindu-se asemeni destinului între

pere?ii zugr?vi?i
întru adev?r a?tept semne s? m? reînve?e

mersul în doi
s? mai pot bea din frumuse?ea acelei clipe
s-o pot l?sa s? zbuciume poemul
ca o închipuire de fericire
mor pe o fil?




Scrisoare c?tre un destinatar cunoscut
poezie [ ]
Pentru Teodor Dume
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-04-04 | |


S? nu crede?i c?
sunt indiferent atunci când pieptul îmi este plin
de cântec

singura amprent? schimb?toare e timpul ce m?

imit?
în nop?ile f?r? stele
pl?m?diundu-mi o nou? închipuire
sub cre?tetul zilei

m? simt de fiecare dat?
condamnat între dou? puncte
privesc

uneori îmi spun c? am s? mor
singur în mijlocul versurilor mele
mi-am împ?r?it pân? ?i respira?ia
ca un gest s? mai pot trece
prin copil?rie
doar o singur? dat?
s? m? strig pe numele de botez

sunt clipe când tâmplele obosite
de trecerea vremii dincolo de orice obsesie
memoreaz? ce a fost ieri
?i îmi ?terg fruntea cu c?ma?a
chinuit? de sudoare
scufundându-m? de prea mult? singur?tate în

amintiri
doar atât cât s?-mi sugerez
o imagine

prim?vara cu florile zdren?uite de culoare
întorc capul ?i se întreab? în ?oapt?
al cui e chipul ce prive?te ?i intr? pe ascuns
în inimi

nu ?tiu cât de mult
ar conta dac?
?i-a? spune
……………
c? înl?untrul ai ?i început
o rug? pentru
mâine



Ia-?i bilet de voie pân? mâine în zori
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-04-26 | |




Motto:It is a nice foreigner, send him fucking

home
it is too dark his fucking face and song
It is too night in his eyes but first love him in

the rain love him
and send him fucking home…It is too nice this

raining song…

în cercuri concentrice cerul î?i deap?n? misterul
nu mai crucifica p?s?ri înnoptând peste zborul lor

de fiecare dat? când îmi aplec fruntea pe pern?
noapte de noapte închipuirile se petrec în mine
zgomotul ploii alearg? prin nelini?tea prim?verii
în jur doar incertitudini

ia-?i bilet de voie pân? mâine în zori
las?-m? s? m? strâng la pieptu-?i
?i nu-mi mai vorbi în limbi necunoscute
sub cearc?nele nop?ii

revars?-?i frumuse?ea ochilor
?optindu-mi la nesfâr?it poeme
închide-m? sub arcada frun?ii
tr?gând o linie deasupra apelor
îmbrac?-m? în alb s?-?i fiu ecou sub privirea

pierdut?
decheie nasturii stelelor în clipele de r?gaz
s?-?i aduni în suflet toate femeile p?mântului
s? le îmbraci în cuvinte
ca apoi s? te joci cu destinele lor
dar mai ales cu noi în?ine

str?ine
a? zidi în mine un tu de tine de noi
?i într-o strâns? îmbr??i?are s? uit?m de timp
s? uit?m… de...s? uit?m
s? ne zidim amestec de lumi adunate
?i s? ne bem dorin?ele din pocal

gesturile ne arunca brutal în realitate
…bate ceasul a miez de noapte
genunchii se apleac? întru iertare

a început s? plou?
ne desparte doar un anotimp



PreText de iubire
poezie [ ]
în zi de maiTrei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-05-03 | |


te chem lumin? g?zduindu-mi chipul
?i vom uita trecutul cu umbre prin unghere


î?i scriu dintr-o ?ar? îndep?rtat?
singur?tatea e ca un c?u? în care po?i ghici
multe dintre vorbe sunt pete de culoare
pentru clipa de fa??

r?scolesc prin zodii deprimând t?cerea
carnea cuvintelor doare la atingerea versului
m? las la voia fructului necopt
r?t?cind dup? lumin?

s-au perindat atâtea anotimpuri
s-au albit tâmplele
ca într-o ve?nic? iarn?
culorile au deveni sterpe
strivesc în palme firul ierbii
s? pot afla calea

în acest anotimp vreau s? deschid toate c?ile

tainice
a?a cum frunza tremur? sub mângâierea lin? a

soarelui
r?suflarea norilor s?-?i revarse dorul peste

în?elepciunea câmpiilor
cerul se r?stoarn? în cascade peste umbrele

pa?ilor
s? ne recunoasc? mersul

redeschid bra?ele a îmbr??i?are
s? pot da visului o form? la prima trezire
între zi ?i noapte nu e decât o linie ?erpuit?

durerea distan?elor ne înfrâneaz? inimile


În chipul limbilor de foc - Duhul f?c?tor de

via??
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-06-07 | |


din cer f?r? veste s-a f?cut un vuiet în chipul

limbilor de foc
râuri de ap? vie vor curge în pântecele

apostolilor
în nevinov??ia lor încep s? propov?duiasc?
în toate limbile p?mântului de sub cer
din pescari frico?i au devenit purt?tori ai Duhului

Sfânt
visteria bun?t??ilor s-a de?ertat din sânurile

Tat?lui îndumnezeind firea
s? ne fac? în?elep?i cântând cântare de bucurie

iubitorule mângâie cu duhul t?u necazurile

noastre
s? putem da din darul t?u sunetul venit din cer
f?-?i s?la? întru noi s? purt?m în bra?e flori de

tei
aprinde-ne evlavia roditoare s? ne pov??uim pe

cale
surp? duhurile întunericului cu suflarea Ta
ast?zi ne-am îmbr?cat cu puterea duhului
rispind patimile trupului cu n?dejdea învierii

f?-ne aur cur??it în foc acoper? cu ve?mânt alb

chipul nostru
precum fulgerul ce spal? v?zduhul cu lumin?
binecuvinteaz? fiecare început ?i te s?l??luie?te

întru noi Bunule
pecetluie?te-ne cu bucuria mântuirii nepieritoare

din ceruri

necuprinzând cu mintea taina las Duhul Sfânt

lucr?tor al min?ii
pov??uindu-m? cu sfin?enie s?-?i pot cânta:

Aliluia!
Mâng?ietorule preabune d?-ne cuget neîntinat
s? ne bucur?m de apa vie?ii închinându-ne în duh

?i adev?r


E?ti prietenul de n?dejde dar nu scurta distan?a

e bine când te ?tiu departe
poezie [ ]
cu mâinile acoperindu-mi fa?a
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-06-29 | |



în luna mai s?mân?a în floare se preface
?i nu pricepi iubirea ce-n pagini lin se-a?terne
te las? deci sub mângâierea parfumului de tei
cu sufletul scurgându-se în zbor de vise

de îmi vei cere speran?a în priviri s-o cape?i
nu e târziu e poate cea mai lung? zi
n?dejdea în palmele surâsului se-a?eaz?
chiar dac? vrei destinul pe-o floare ca s?-l

schimbi

te cuib?re?ti nesigur în privirea-mi
?i nu mai ?tiu de sunt femeie sau doar umbr?
din orizonturi vl?guit vibreaz?
un cântec lin înduio?ând cuvântul

de bucuria zilei
sfâr?it?-n
doi




Departe de lume ca o noapte pribeag?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-07-03 | |


picioarele scrâ?nesc din încheieturi dup? lupte

epuizante
foamea ?i disperarea m? arunc? în fa?a

inamicului
no?iunea timpului nu mai poart? leg?tura cu

întregul
de unde s? ?tii c? e noapte sau zi
osta?i în armuri apas? cu ?eava pu?tii peste

obrazul zdrobit
senza?ie de ame?eal? continu? caut s?-mi fac

loc prin lumea chinuit?
revelând paradoxul c? totul are o logic?
imagini în?el?toare se perind? pe sub pleoapele

abia deschise
vocile puternice se îndeamn? haide?i face?i jocul
cât se pune zece mii nu dou?zeci
greu îmi fac tunel pe sub mor?i - vreau ap?
fântâna î?i leag?n? g?leata deasupra colacului
toate drumurile vin doar spre mine nici o

întoarcere
în jur casele albe cresc printre cadavre
?i ea tot în alb î?i întinde bra?ele ca r?urusca

peste ziduri
e toat? îmbr?cat în zâmbet vântul îi mângâie

sânii apoi coapsele
?i se pr?v?lesc în iarb? e nebun? poate de

bucurie
vreau s? o prind dar mâinile îmi cad pe lâng?

corp
picioarel se întind peste clipele lene?e zdrobind

macii
pietrele grele atârn? de toat? fiin?a
alcoolul r?scole?te în r?runchi r?zbunarea
fumul trece cu nesa? în pl?mâni m? pr?bu?esc în

hohote
tot corpul zvâcne?te în horc?ituri
cineva m? strope?te cu ap?

nu m? atinge?i foc

cu degetele m? pip?i
încet dinspre inim? spre gur?
caldarâmul de cele mai multe ori îmi este

a?ternut
peste care cad inert cu fa?a mereu înainte

stropi mari se întind peste fa?a-mi ars?
întunericul îmi d? fiori încerc s? m? ridic
dar suli?e înro?ite îmi înfiereaz? trupul
nu nu vreau s? mor nu m? omorâ?i
a?ternuturile erau mototolite sub mine

ea st?tea undeva deasupra mea
peticul de cer era ca de smoal?
m? îndemna s? zic
Tat?l nostru care e?ti în ceruri
…………………………………………….



Rochia mea albastr?
poezie [ ]
............................
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-07-10 | |


în zori când lini?tea
î?i revars? lacrima peste ape
vivaldi într-un anotimp al iubirii eterne
orchestra cântecul pesc?ru?ilor
pescarii mrejele peste dep?rtarea purpurie
mi-am întins bra?ele
s? te prind din nou
s?-?i simt b?taia str?lucirii
tu mândru priveai
peste gândurile mele
nu-?i mai p?sa de rochia mea albastr?


Trimite bani spre cer s?-?i r?scumperi mândria
poezie [ ]
numai azi e dezlegare
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-07-27 | |


te-am primit ca pe un cântec necântat înc?
ochii sorbeau cuvintele precum pu?c?ria?ul

libertatea
visurilor dintre ziduri li s-au pus z?brele
un capitol e prea pu?in s? dezline durerea
adunat? în caerul în?elepciunii
când Dumnezeu exist? în noi îi c?ut?m cuvintele
?i vorbim într-o limb? comun?
fericit este cel ce î?i g?se?te gândul cântat de

aproapele
mândria pune obroc luminii
dac? o ai tu nimeni s? nu mai ajung? la ea
dac? î?i vine ?ie bine ce le mai trebuie la al?ii
dac? te folose?ti de ea nu înseamn?
c? întunericul min?ii e tridimensional
lipse?te albastrul acela intens
s? ne îngenuncheze trufia
atunci
s?-?i v?d ochii mustr?tori sângerând cuvintele

Acatist de sear?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-08-15 | |



Bucur?-te Fecioar? !
c? Fiul t?u te-a mutat întru cele cere?ti
ocrotind lumea cu binecuvântarea-?i
genunchii se apleac? întru slav?
m?slinii duc parfumul lor ca ofrand? Ierusalimului
mormântul ?i-a deschis bra?ele s?-i descopere

lui Toma cununa


Bucur?-te chivotul sfin?eniei !
corabie celor înc?tu?a?i de valurile vie?ii
nemurile te pream?resc întru Adormire
ca din izvorul harurilor s? ne împ?rt??im
cu bucuria ve?niciei
cântând : Aliluia !


Î?i voi trmite mesaje în albastru
poezie [ ]
,,o sa-mi fie dor de atât dor de tine ''
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-10-18 | |



ne mi?c?m în lumina zilei
nopatea îmi ocole?te privirea
întorcere în h??i?urile visului
cu ochii lipi?i de tavan îndulcesc t?cerea-?i
gândurile se încurc? în i?ele clipelor
cu team? în suflet c? a? fi furat ceva

îmi potrivesc cuvintele neclintite de dor
mâinile se agit? dement
a?a ca explozia mugurilor în prim?var?
fiin?a-mi aproape necunocut?
în strig?tul dimine?ii
dezvele?te sufletul ascuns în dorul dorului de dor

o c?ldur? puternic? se ridic? din mine
înro?indu-mi obrajii
fluturii de noapte prevestesc iarna
cu zgomote surde

dac? în?elegi
î?i voi trmite mesaje scrise în albastru
la începutul nop?ii

î?i a?ez în palme
doar gândurile goale s? le po?i înveli la piept

m? vei întreba
ce se întâmpl? cu noi
între tine ?i singur?tatea mea
între mirosul de fân cosit al p?rului t?u
?i r?suflarea mea aproape de b?rbie

mai ?ii minte în câte nop?i mi-am plecat capul pe

um?r
s? m? încredin?ez c? exi?ti
mi s-a strâns inima de cuvinte
schi?at?
pe ?evaletul pictorului diletant

în miezul nop?ii o b?taie de arip?
învie jum?tatea din noi
singur?tatea mi se îneac? în gât

înainte s?-mi zâmbe?ti
limpeze?te apele
dep?rt?rilor


Delirium
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-10-21 | |


apa rece ca ghea?a stinge focul ce m? încojoar?
zidurile se pr?bu?esc ca într-o goan? înspre

p?mânt
moartea r?scole?te prin cenu?? bântuind prin

unghere
o febr? ciudat? r?t?ce?te la întâmplare pe

str?zile cenu?ii
vârtejul nop?ii m? prinde întunecându-mi privirea
îmbr?c?mintea impecabil? cap?t? iz de cimitir

alunec spre abis
cerul î?i de?art? mor?ii peste str?zile ora?ului

solda?ii v?zduhului triumf?
venele mi se încol?cesc în jurul gâtului îmi

sugrum? auzul
strig?tele se de?art? furi?ându-se în trupu-mi
mii de capete rânjesc prin porii pielii m? divizez

în fii fiilor mei
paralizându-mi cuvintele suflarea ?i mai ales

strig?tul
par o victim? neajutorat? mama m? prive?te

zâmbindu-mi
c?ldura mi se urc? spre cre?tet prin oasele

m?cinate de be?ie
mi se scurg ma?ele în bra?ele-i melancolice
umerii tremur? sub greutatea hainelor

transpirate
degetele sunt ca ni?te perfuzoare conectate la

pvini?ele hidratante
moi unghiile în sângele pruncilor strivi?i de ?enile
desenez s?ge?i aruncându-le spre cer
imaginile rup realitatea s?mân?a otr?vit?

încol?e?te sub epiderma capului
în înv?lm??eal? disting chipul feciorelnic
urm?resc cu ochii iscoditori silueta-i zvelt?
p?rul îi acoper? umerii ca într-o mantie
exicitat de elegan?a ?i frumuse?ea umbrei

zdrong?ie pa?ii peste le?uri
respira?ia ?i scâncetul se strivesc sub trupu-mi
ochii ie?i?i din orbite m? lovesc peste obraz ca

ni?te crengi uscate
am posedat-o de câteva ori a?a f?r? suflare nu

mi se mai împotrivea
spre diminea?? am a?ezat-o în bra?ele râului

preg?tit? de ceremonie
?tergându-mi urmele abia am reu?it s? m? uit la

mine



?tefan – rispitorul vr?jm??iei
poezie [ ]
zilele cr?ciunului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-12-27 | |


plin de Duh Sfânt ?i în?elepciune marginile lumii

le-a sfin?it
dezv?luind cu privirea istoria de la Adam ?i

Moise
bra?ele lor ?i-au deschis u?a spre ceruri

pietrele î?i c?utau loca? de împ?care

cuvânt?torule de Hristos
trupul t?u a?ezat în lemn de Persia ?i-a g?sit

odihna
sufletelor învr?jbite mucenice ?tefane!

î?i vom cânta cântare de bucurie!



Bulg?rul de via??
poezie [ ]
în acel an z?pezile cre?teau
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2009-12-31 | |


z?pezile î?i îngr?m?deau albul sub a?ternutul

vremii
luna î?i schimbase paloarea îmbujorat? de mirosul

de ambr?
se îngâna pe atunci ziua cu noaptea în clinchet

de clopo?ei
mâine anul se înnoie?te
din bolt? stelele se a?ezau ca m?rgelele pe a?a

timpului
z?pezile pe atunci î?i în?l?au frun?ile pân? la

strea?in?
copii aduna?i î?i r?sturnau privirile num?rând

colacii ?i nucile
rodul ur?rii mâine anul se-nnoie?te
în acea noapte când z?pezile acopereau

întinderile îmbr?cate de nunt?
când mirosul de brad acoperea dorin?ele
doar în acea noapte z?gazurile toate s-au rupt

în tine femeie
trupul lupta din r?sputeri s? prind? lumina lumii
copilul de-atunci ?ipa cu gândul naiv s?

îmbr??i?eze via?a
z?pezile în acea noapte î?i în?l?au privirile peste

v?rfurile mun?ilor
cu ochii închi?i ascultam împreun?
mâine anul se-nnoie?te


Era într-o sear? de decembrie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-01-09 | |


dimine?ile ne poart? anii prin lumin? ?i întuneric
arderile ?i-au g?sit trecutul spânzurat de lun?
nimic nu s-a schimbat de atunci
doar relele le-am învins adunând rid dup? rid
în despletirea apelor ne-am cl?dit sc?ri s?

c?lc?m gândurile nepotrivite
bra?ele leag? ?i dezleag? pariurile pe via??
a?a cum pictorul întinde culoarea pe pânz?
în seara aceasta cineva m? prive?te drept în

ochi
nu-mi mai simt trupul de atâta ur?
iar nelini?tea izvorât? din nimic se pierde în

fiecare apus
zvonul de ploi se graveaz? pe flautul f?r? sunet
c?l?uzind acordurile într-un ritm mut
demult nu mai visez
realitatea st? a?ezat? pe o banc?
purtând e?arfa uitat? în buzunarul t?u
ca un dar al aducerii aminte
trec?torii î?i întorc privirea zâmbesc ?i pleac?

mai departe
nu mai plou? nici nu mai ninge
pe alt? banca o alt? realitate
st? cu picioarele înghe?ate de a?teptare




Te aduc aici ca amintire
poezie [ ]
gândul hoin?re?te
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-01-27 | |


m? mir cum anotimpurile trec prin mine
cuvinte
mâna m?-ndeamn? s? trag cerurile spre apusuri
îmi scap? esen?a mi?c?rii
e felul meu de a în?elege
alergarea licuricilor prin univers
uit ?inta
în visare

vezi uneori zborul ne-n?eal? imaginea
m? fac vale ce are nevoie de pomi
vei p?trunde prin frunzare
?i vei purta crengu?a de m?slin

din tot ce-am fost pe când credeam c? sunt
?i-a? d?rui nerisipit un gând
inima încinge m?dularele f?cându-le org?
secundele m? ating ?i timpul se prelinge
chimval r?sun?tor

m? strâng gândurile pe din?untru
num?rând
nop?i ?i fire de argint
ca pe un strig?t de ecou

m? îmbarc pe carul mare pentru c?l?torie
fac lasou din idei si prind stelele
om?tul poate topi totul

eu n-am venit s?-?i cer cuvinte dar nici iubire
Cuvântul ne leag?
tu scrie-?i mai departe poemele
întoarce-le în cântec
vremurile se scurg

ascult?-mi secunda din mine!

|



Taina ascuns? din veac
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-02-02 | |


nu pot s? tac
când ?tiu ce dulce e Cuvântul
când cel vechi de zile nedorind nimic
în bra?ele sl?b?nogite de reverie ?i t?cere
se-a?eaz? ca un miel nevinovat s? strâng?
doar în el durerea dezbr?cându-se de sine
albit de timp b?trânul Simeon prime?te
pe spicul vie?ii ca pe o tainic? rug?ciune

lumina împr??tie ademenirile întunericului
întru noua împ?r??ie cuprins? în Cuvânt
o lung? t?cere se a?ez? peste sufletele

fl?mânzite de Înviere
bucuria cerului rev?rs? dincolo de temelia

p?mântului
harul purt?tor de lumin?

f?ptura se umple de izvorul iubirii
întru Întâmpinarea întregii lumi
cerurile se veselesc




Toate ar putea s? mai fie
poezie [ ]
la început de bun? vestire
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-02-21 | |


Florile trupului t?u îmi vor a?erne covor
peste care îmi voi pleca genunchii
toate drumurile le voi face ghem sub aripile

vântului
a?teapt?-m? dincolo de anotimpuri
s? culegem împreun? argintul tâmplelor

nu-?i risipi inima las? loc cerului s?-?i r?stoarne

sfin?ii
prin ungherele locuite de stâncile col?uroase
bobocului ce vrea s? devin? floare fii r?d?cin?
de r?scump?rare a timpului pierdut cu atâta

cruzime

s? ?tii c? nu mai vreau s?-mi cumperi vise
doar o rochie galben? ca floarea soarelui
dezlegând misterele nop?ilor petrecute în t?cere
s? ne acord?m inimile într-un preludiu pentru

pian


Intre un ieri ?i-un azi suntem noi
poezie [ ]
eul - genul
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-03-22 | |



am zidit un vers spre eterna
lumin?
c? tu e?ti ?i eu
voi fi
dincolo de cuvinte
motiv
de iubire

voi purta în suflet
cerul
ca un copil
ce mângâie
sânul



Speran?a dincolo de cuvinte
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-04-02 | |


Imi este dor nu de tine suferin?? chiar daca nu
sunt uciga? ?i-a? ?intui inima ?i te-a? spânzura
pe cruce s? atârni în b?taia vântului ?i-a gerului
s? te batjocoreasc? trec?torii lovindu-te peste

obraz
cu flori de crin s?-?i aminte?ti c? dragostea

poart? plete
albe nu- mi place nimic la tine nici m?car

privirea cea de
miel preg?tit de sacrificiu mâinile cu degetele

ca ni?te
r?d?cini de copac înfingându-?i adânc seva în

carnea celor
slabi ?i-ai îndesat picioarele adânc peste

r?suflarea lor
pe cei mai mul?i i-ai dat întunericului legându-le

gândul
de parul dezn?dejdii ce-?i pas? ?ie de drama

l?untric?
a celor ce privesc doar un petic de cer sau de

cei ce c?l?toresc
spre Golgota cu trupul plin de r?ni sufletul meu

arz?tor te-a topit
de atâtea ori ?i nu te-ai mul?umit ai folosit

acela?i ?iretlic- realitatea
de cele mai multe ori devii o tain? neîn?eleas?

nici m?car de filozofi
oare ce putem face s? nu mai fim prieteni... te

las aici poate nu ne
vom mai vedea niciodat? ?i î?i spun r?spicat: îmi

este dor doar de
Cuvânt s? m? înve?i cum pot accepta suferin?a!




Vom r?t?ci între da ?i... da
poezie [ ]
nocturn?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-05-04 | |


?i-a? spune da
dar stai pe gânduri ?i tainic
asfin?itul îl fr?mân?i în visuri ?i
nu mai vrei s? por?i în alte maluri zborul

mi-ai spune nu
dar ochii t?i ca vulturul în suflet
mi se-avânt? s? caute o
mâng?iere

?i te-a? iubi
dar na?terea-?i întâmpl?toare
nem?rginit?-n amurg de toamn?
mai caut? înc?
o cale

m-ai putea iubi
s?-mpline?ti a visului menire
dar între noi nu poate fi decât
o toamn? poate
prea târzie

ai putea
s? fi un da din da
un cântec cu fior de tinere?e
senin pe cerul dimine?ii
o simfonie a nop?ii în toamna rece ?i pustie
de-ai fi tu eu

dar niciodat?
tu



Palmele tale înmuguresc vise
poezie [ ]
nocturn?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-05-09 | |



ochii t?i vor prinde noaptea în bra?e
?i vor ?opti
mi-e dor de c?ldura mâinilor tale
palmele mele î?i vor mângâia inima
cu atingerea buzelor

e?ti cel pe care-l strig
din limpede izvor
trup renovat din umbre
s?-mi faci amintirile prezent

lumina se r?sfrânge dintr-un col? de cer
peste umbra a dou? inimii
printre copacii plini de floare

sunt cea din albastru
tu cel ce îmi r?spunzi
cu numele ce înc?

nu
l-am
scris



Mi te-am adus aproape
poezie [ ]
dup? poemul Întrupare 1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-05-09 | |


lini?tea se r?ce?te o simt înfiorându-mi pielea
t?cere doar t?cere
gândurile cad peste lespedea întunecat? de

vreme
sufletul ca o întindere de ape
peste somnul prelung de dincolo vom r?t?ci în

t?cere

?i
tac

îmi a?ez poemul acesta c?p?tâi poate
îmi voi aduce aminte
de câte ori degetele scriau pe nisipul fin semne
în t?cere

vântul adie peste chemarea cuvintelor
?tiu c? nu sunt chemat?

poemul poart? în mu?enia lui numele femeilor
ce-?i petrec privirile printre ceasurile nop?ii
r?scolindu-te din adâncuri cu semnele lor… de

iubire
l?sând la întâmplare
urma trupului de?ertat în nisip

în r?t?cirea nop?ii descoperim
conturul plec?rilor ?i venirilor
orice plecare are un nume
poemul acesta se întrupeaz?
pe marginea fiec?rui crâmpei
de gând


iubirea poart? miresemele nop?ilor
m? a?teptai
cuvintele se petreceau ca într-o chemare
eu aici acolo tot eu

în a?ternuturi mototolite
cântecul stins al nop?ii




Împlinirea Cuvântului
poezie [ ]
la În?l?are
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-05-13 | |


ridica-voi ochii mei întru slava în?l??rii Tale
ca într-o rug?ciune ghenunchii se înfr??esc cu

lespedea
peste care împ?r?teasa Elena a în?l?at Eleona
m?slinii ?i-au ridicat ramurile primind revela?ia
ca un strop de mir picurând peste r?ni
întru cinstirea neamurilor
ca dar al libert??ii
peste veacuri

cuprinzând lumea în bra?ele Sale
binecuvântând s-a în?l?at
biruitorul mor?ii
înv?luit în nor
n?dejde
pân? la marginile p?mântului



Noaptea în degrade
poezie [ ]
impresie de culoare
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-05-13 | |



e atâta iubire încât stâng?ciile
î?i uit? mâinile peste rodiile date în pârg
nu nu te roag? nimeni s? mu?ti din m?rul Evei
e doar o p?rere
imagina?ia ca un delir
te desparte în fiecare noapte de cîte o lume
te arunc? în apele unei mor?i înainte de vreme
pletele împletesc coame albe deasupra valurilor
albastrul cerului pete de mormânt f?r? nume
frigurile p?mântului se adun? doar într-o inim?
cine ar fi atât de smintit s?-?i aplece capul
peste versurile ce se pr?bu?esc în gol
amestecare de cuvinte
de mâini ?i de coapse întru înfr??ire
cînd soarele va alunga negurile nop?ii
barca f?r? vâsla? va fi demult în larg




Îmi e?ti
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- -
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]
2010-05-25 | |


s? ne convertim emo?iile chiar dac? vom fi

prigoni?i
s?lb?ticia ca un du?man nevrednic
va înfige ura a?tept?rii c?tre noapte

din ghemul vie?ii fecioarele î?i ?es c?m??i de

borangic
din când în când firele se încâlcesc în iadul lumii

acesteia
cineva mai demult îmi spunea: via?a e ca o ceap?

degerat?
anii trag cu coada ochiului câte o linie ba pe la

col?ul gurii ba printre sprâncene
te treze?ti cu sufletul devastat pe o mare în

care nu ?tii s? îno?i
?i cu un cap plin de idei din care nimeni nu mai

vrea s? ia

doar tu femeie e?ti ecoul tuturor durerilor mele
fericirea dezastru ?i echilibru lumii
doar tu femeie tr?ie?ti vie?ile noastre
te a?ezi între cuvinte le dai sensuri în?elesuri
î?i schimbi chipul în fiecare poveste
doar tu femeie cu mîinile tale pl?m?de?ti
istoria unui neam

tu femeie
în veselia florilor
deschizi intrarea paradisului
nu-?i trebuie o via??

eu



Not?: inspirat dup?

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1394085

8/_Pove%C5%9Fti_sferiforme


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!