agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-01 | |
Cat de mult te iubesc , nu pot sa spun!
Dar, cat de mult te-am iubit imi este cu neputinta. Tu esti olarul , ce mi-ai dat forma, Ai plamadit in lutul galben dorinta Cu lacrimi in nopti de nelinisti. Mi-ai dat iubirea de viata Si dragostea zambetului curat, Era, doar, ... o noapte de decembrie, Iar dincolo de timp si-ntuneric In brate mereu m-ai purtat. E ziua ta, maicuta! Tu mi-ai modelat voce cu vorbele tale, M-ai invatat sa rad o data cu tine, Mi-ai luat dezamagirile si mi-ai lasat doar, visurile Ca bucurandu-ma sa nu-mbatranesti niciodata. Ai fost o mama minunata! Ma voi ruga ingerilor Sa te aduca in aceasta zi, Sa-ti dau,... o sarutare. Oricat as vrea, nu te pot uita ,, mamica mea''! Gânduri nocturne poezie [ ] când timpul se scurge în toate părțile - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-05-18 | | singură în lumea adormită delirez pe potecile gândului solitari în noaptea deplină gândurile – demoni neîmblânziți în ochi mi se cufundă chipul tău o viață o dramă variată pe-a mea frunte cauți un mormânt pe luciul privirii te cunosc în adâncuri cu pas albit de stele câteodată ne-nșeală zborul vedem doar plutirea - magice cuvinte simțirea-mi amorțește ceva mereu îmi scapă port mii de regrete cu umbra-ți mă-nvelește mi-i frig Mă încăpățânez să exist poezie [ ] doi singuri - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-05-23 | | răsturnat în țărână orbecăind în noapte cuvântul tăcut e ca mormântul doar sufletul pe buze se așterne aștept un nu știu ce să treacă peste vârste și peste ani să zboare noian de neguri în jur amurguri plânse agonic strigăte dureroase înalț spre nelegiuire ființa mă doare înfometată în trupu-mi soarele apune Cînd voi cere să fiu cu tine poezie [ ] îmi ești mai mult ca oricând - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-05-27 | | nebunia din mine mâzgâlește pereții a verde tainic de lumină născocesc povești la uși și ferestre bătute în cuie struna inimii învârte pământul durerea uitării arde dinspre iernile fără soț Mă scuturam de frunza ce-o să moară voi avea grijă ce gândesc de acum mâncarea lumii să nu fiu pe jarul clipelor vestale înflorește piatra iubite tu nu mai ești Desenează-mi chipul pe o frunză amară poezie [ ] pentru ziua copilului din tine - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-02 | | mă ghemuiesc între dorințe sub geana ta pletoasă ca firul de praf pe pervazul inimii îmbrac o părere sugrumate de vremuri amintirile fisurează trecutul captiv în neputințele norilor negri mă-neacă fântâni mi-i bine alerg drumul pe secundele ceasului să-mi fac semnele mute pădurea despică speranța în zbucium de gemeni trupul înghite hăul în căderi sugrumate de tălpile noastre dinainte de rugăciunea nopții lumina lunii numără secunde cuvinte înjumătățite pe pereți se preling mocnit gândește-mă în rânduri nescrise atâtea păsări au plecat din mine pe așternul alb de așteptare un pumn de țărână se ceartă cu cerul noapte întinsă peste zi salcâmul își despoaie trupul prin sita parfumului alb singurătatea se întinde și respiră un cerc nu găsesc drumul ce se zvârcolește în mine scriu rânduri pe șina de tren doar vântul mai clatină drumurile tristețea își poartă securea pe umărul drept tu cobori dintr-o poză să-mi mângâi durerea ce umblă-n picioarele goale copacii se miră ca o șoaptă prin păr amurgul îmi sună deșteptarea aprinde zăpezile în locul cuvintelor e un doi de iunie întors cu fața spre noaptea ce vine însetat și flămând la colț de stradă bătăile inimii între gând și cuvânt învăț să număr – într-o joacă de copil! poezie [ ] să nu uiți că e abia începutul... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-03 | | privesc viața prin sentimentul iubirii distincția sufletească semnează pacte mă pune să născocesc cocoșii la cântatul apusului când luceferii se prăvălesc peste somnu-ți stând de veghe cârmuitorul nopții te reprezint grafic pe jumătate de infinit abstract cifra patru de la facerea lumii desparte lumina de întuneric mă învață să-mi fie dor e flexibilă grammatical se numără 1, 2, 3 și … oate că ...mă vei ține ancorat la mal poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-04 | | pe întinsul tăriei cerului apele dau peste maluri cuprind cu mintea valoarea numerică a lui cinci în căușul ei ființa ta se destramă ca pânza neascultătoare strâng degetele corabie și te plăsmuisc din nou degetul mic încarnează puterea toreadorului mijlociul prinde foșnetul stelelor spre afirmarea de sine a infinitului cel mare îmbracă haina de nuntă a ulciorului în drumul său spre venus arătătorul te caută printre constelații poveste cel ce-a început să scrie dorințele pe imaginea ta inelar se numește iar eu am revenit ca o floare târzie de mai să dăm noi sensuri ființei Răsuflarea brizei poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-05 | | pământul se odihnește de trudă făptura-și împărtășește misterul într-un concert polifonic slobodă de dureri și griji suntem un caleidoscop de senzații ne-am lăsat ispitiți de cifra șase te-ascult biologic întrebându-mi firea poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-06 | | mintea Creatorului este trează în țărâna pâmântului și-a odihnit palmele Sale ne împlinim viața de har urmând căi misterioase îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine într-o naștere spirituală a mirului ne scufundăm în numele infinitului la jumătate să devenim bărbat și femeie Nu-ți fie teamă să fii altfel poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-07 | | Terry Pratchett ne-a agățat Octarinul de colțul inimii ne-a trimis în peregrinările de Doi nămolul ne-nglodează umerii încerc să cred că muzica din adancul sufletului se vrea reflexii de lumină timpul se iuțește ne aflăm între șapte și nouă turnurile vanturilor de la răsărit spulberă petalele de lotus ce ne acoperă poveste a fost odată... știi stelele erau de piatră iar oamenii fosile și dragostea improvizată într-un spectacol la teatrul umbrelor din oase gândește-mă în rânduri nescrise poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-08 | | triade de îngeri ne cîntă povestea… dacă te-aș deziluziona n-ai mai crede în povești feți-frumoși nu te-or mai purta pe cai albi sau în calești ca simbol al dragostei Dante pune ordinea universului într-o lună nouă ieri era optul azi tu impar geometric ne întâlnim într-o inimă primește-mă fără cuvinte poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-09 | | dac-aș bate-ncet la ușa ta vei deschide fără să privești cum se-ntorc pe aripi din povești visurile care le-ai uitat... fac mâinile căuș și te sorb cuvinte știam că scrabble e un joc în doi desenezi cu mine puncte un jeton fără suflet plimbându-ți cuvintele pagini de jurnal decupaje de reacții și percepții voluptăți retrăite în amintire relatate în culori sobre sau țipătoare când ai ajuns la punctaj maxim m-ai abandonat hazardului și întâmplării 539 939 poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-10 | | am auzit poetule că micile bucurii le transformi în intime sărbători că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri cu doruri simple îți scriu acum pe-un ton ce nu mi-l mai cunoști îmi controlez și mersul și atunci când mă opresc mărunțișurile-mi scapă ca suspinu-n colț de suflet optimistă nu pentru ziua de azi ci pentru cea de mâine cuvintele ce-ți vor fi de vreun folos le-nchide în pivnița minții socoteală să-ți dea poruncindu-le îți vor vorbi și m-am jurat pe viață astâmpăr neînțeles nebună mă vei crede îți voi șopti în taină culori nu-mi lua greșeala drept pedeapsă vrând să mi-o plătești decât să râzi de alții mai bine… vino dar aici lângă mine ai răbdare și ascultă ce-ți voi spune ziua aceea nu știu de mai ții minte când toată sfiala în vinuri am tot pus-o sleită de puteri voi pune cuvinte născătoare știi totul poate fi estimat mai puțin sentimentele fascinate de necunoscut lumea în jur prinde contururi geometrice te caut mă caut mă întorc în zumzetul străzii mi-ai spus cândva în spatele cuvintelor se desfășoară o complexă viață ne unim în zbucimul căutărilor altcevaului țesem ca păianjenul pânze răsucite în iluzia schimbărilor de când mă știu am iubit deopotrivă slăbiciunile le știu voi îndrepta vremea ce se joacă la noroc și poate… undeva într-un ungher al minții îți râzi fii tu deci acuma mie aspru judecător ochii tăi devin tot mai floare cu spini perdea verde de deasupra apei haide să desfacem figurile geometrice până la nivel de dreaptă doar acolo se plămădesc enigme și tot acolo se dezleagă …să ne întâlnim în culcușul minții Popas poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-11 | | mi-am legat gândurile pe o insulă în largul mării cu mâinile aproape putrezite încerc să prind verdele în respirație tăcerea de fildeș a spinilor alină necuvintele nu e decât un scurt popas toate semețiile pământului s-au adunat umed și pierdut ochiul tău mă privește sufletu-mi cunoaște toate firele tainelor rupte fie că plouă că ninge sau râzi seamăn mereu cu mine Vitraliu poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-12 | | actul întâi: în patul lui Procust ne-mbrațișăm o ploaie între noi si-un râu de așteptare o plută ce-o abate din drum un vânt în larg îndrăznesc să mă caut în mine cu privirea îmi cuprind inima clepsidră și surâd în actul doi: lumina printre pleoape irisii spintecă picturile abstracte sunt aruncate-n valuri de-un matelot care picteaza pe pânza de catarg Când noaptea își flutură veșmântul poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-13 | | doamne mai este timp de iubit luna în clinchetul stelelor ce-mi despoaie gânduri mai este timp să țes pe vânturi Sonete să strâng în hărmălaia cea mai de pe urmă amurguri năpădite de culori ne va mai da fântâna răcoarea din adâncuri ? oprește-ți lumina în ochii mei popas să rotunjesc albastru spre ceasul tainei rădăcini prin goana vieții poezie [ ] ad joc - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-14 | | înseamnă-mă pictură în vitraliu înfășurată într-o mie de culori să pot păși pe alt tărâm spre tine dorinței înseamnă-mă pe vălul clipelor de seară ca neclintiți să stăm de vreme-ndelungată în preajma noastră să rămână timpul torent să ne visăm în depărtare unde pământul începe înseamnă-mă cuvânt pe-această margine ce se respiră crâmpeie de destin învăluite prin goana vieții un simplu trecător țipăt de copilă în ape poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-14 | | cu mirosul acela alb mă încumet la drum poate îmi dai de veste iubesc sufletul insulă focul frânt la vreme de seară dincolo de marginea unei nopți există amintirile tu zămislești un uluitor început nisipul fierbinte încinge clepsidra sticlește pe luciul apei umbra pescarului amator țipăt de copilă în ape barcă nu avea catarge pânzele se umflau de râsetul celui ce aruncă mreaja timpul pe cadran iluzoriu numără adolescentin în primăvara trupurilor însângerate de dragoste poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-15 | | culcată-n spaime privesc legănate de înger tăceri înfiorate uriașele ape depărtează malurile – durutele tărâmuri ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante amarul acesta de pe buze – orgoliu slăbiciune încrustez pe ziduri – seninătatea gândului aripi desfrunzite– buchete de strigăte m-asemăn ierburilor fără floare ce din putere și-au pierdut sângele bate în tâmple voi căpăta cu timpul sensul luminii nebună sunt că nu pot crede că e Poti să mă întrebi de ce sunt atât de fericită poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-16 | | în zorii zilei mi-am propus să visez și poate să te visez o nouă zi și un început de vis chemare a inimii niciodată tristă – șoimul în zbor rănit din pricina versurilor goale – îți faci vara sanie sfârc îmbobocit în roșu - ne învârtim în cerc strugure mustind a lapte dulce – adevăr și longevitate atingem cu mintea muzicalitatea – copaci înveșmântați mărturiile stau la pânda tăcerilor – cărări de râuri îngerul cu aripi de argint - lume de fantasme cu glasul privirii neștiuți de nimeni – imn al zorilor aș fi împlinit șaptesprezece ani – număr magic cred desfoliere șoimul în zbor nici un soare nici o pasăre nici un prieten nici o fericire cărări și drumuri fantasme mască povoara unei zile De azi sunt majoră poezie [ ] învăț să număr – într-o joacă de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-17 | | Cuvintele ne-au fost cifrate Dumnezeu ne-a umbrit cărările grăuntele cpntemplă eternitatea aprinde în iubire verdele Rugă poezie [ Vizuală ] de douăzeci și câte or fi până la sfârșit... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-19 | | Duhule rourează peste noi picăturile adevărului în chipul limbilor de foc nepărtinitor al darurilor sfințește-ne mintea neîncetat să vestească lumina inima înnoiește-o fă-o locaș al harului văpaia patimilor să nu ne întunece auzul plecând genunchii să călătorim spre Ierusalimul ceresc Astept fructul sa se coaca poezie [ ] învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-21 | | de unde vin si încotro ma îndrept trecut-au anii trecut-au clipe poate si milenii iar eu fac spre lume cale-ntoarsa pe lespedea unei zile aprind candela noptii în zori fac pasi spre vremea neîmplinta înca pânze întunecate se strecoara-n inima aceasta gata sa amuteasca vino si întrerupe gândul plânsul meu e contopit cu pamântul suflarea închide taceri zidesc iubiri ce-si asteapta ceasul biruintei hai sa ne smulgem în afara noptii viitoare sa nu mai bâjbaim malurile noi doi plus umbrele noastre vor face ziua mai lunga decât zorii La inceput de sanziene poezie [ ] învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-24 | | rasturnata in adancuri linistea noptii toata tu suflete prins in mreaja unui cuib ascuns dezveleste-ti chipul mistuit de bezna strabate-mi cantul mireasma trupului atinga izvoare ti s-a cimentat sangele cifrele mele nu sunt mincinoase vom rostui casa de piatra pe piatra cu bucuria stransa in acest miez de noapte Atât de nicaieri în mijlocul lor poezie [ ] învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-06-30 | | stii cuvintele le-am interpretat uneori doar pentru tine calea îmi masoara pasii trupul vibreaza cu un glas înaintea mea privirea-ti se îmbata cu albastru alteori cu verde despui somnul sa te realcatui sa-mi dezlegi tainele la-ntorsatura noptii Ne-am împotmolit în hârtoagele noptii poezie [ ] învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-07-01 | | în seara asta îmi voi sapa groapa ma înstrainez de mine ajuta-ma Doamne sa gasesc o scurtatura pâna la tine poate sa sar din treapta în treapta sa-mi iau zborul cu propriile aripi îmi este atât de greu sa strig si sa fiu mereu singur îmi simti vocea nu ma lasa sa cedez în piept totu-mi bate nebuneste au înghetat peretii templului ierburi moarte brazdeaza cugetul înabusit de tine culoarea lucrurilor odrasleste nelinistea urca în mine o mare mâhnire gândurile se departeaza nici un gest nu mai lumineaza firea din înalt cade un sarut rupând frunzele padurii O zare poarta-n ea o alta zare poezie [ ] învat sa numar din doi în doi – într-o joaca de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-07-04 | | tu aminteste-ti când inima-ti simteam în mugurii proaspeti când gândurile faceau tumbe pe obrajii aprinsi trupul crud chircit la lumina lunii îsi face culcus în dupa-amiaza te-am prins prunc si barbat tainic cercetam fiinta în miez si în strafunduri singuratati amare plutesc spre norduri priveste-ma pâna la istovirea timpului în penumbra ca într-o dezordine a nasterii universul sta agatat în lumina orizonala a mintii sa ne pierdem târziu departe mereu deznoada-mi prisosinta amintirilor la ceas de noapte spre cinci calatoriile sunt deja încheiate ca într-o alba hora strigatele toate delir pârguit ascunde albastru râului ce ne desparte în tara coiotilor ce nu se pot hrani cu dragoste poezie [ ] învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca de... matur - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-07-05 | | poezia mea se scalda într-o respiratie de copil si rafalele plânsetelor înabusite sub masca între nelinistea complicata metafizic de frigul adânc al singuratatii vrea sa se înalte în revarsatul zorilor din golul launtric haituita de tipatul pasarilor te hranesti din nostalgia cerurilor ascunse sub riduri zvâcnesti uneori în aduceri aminte raspândita prin nevoile lesurilor putrezite alteori te ascunzi prin smârcurile mocirloase de teama voluptoasa ce se scurge prin vene ma chemi printre lucruri ireale drumuri ratacite printre morti ca o fiara nimicind ritmuri dezgustata cu sufletul pribeag îti cauti numele în fiecare anotim îti schimbi masca în functie de renuntari si dezechilibru cu parfumuri fierbinti despletesti legendele desarte cântec de nebuni duhoare oribila împrastii uneori din trupul însângerat de istovirea mâinilor calau adu-ti aminte ca nu te poti depasi pe tine însati când din rana mea vrei sa-ti faci balsam / altar otrava cuvântului vrei sa para miere gura-ti este plina de mormântul minciunii mânjind zorii dupa gâlceava vrei sa-mi arati prietenie cuminte melancolica transformând visurile în pasari sinistre poezie tu nu esti decât o lectie de groaza ca vei ajunge curând batrâna? NU te doresc goala de toate acestea nud desavârsit sa ma poti binecuvânta doar tu poezie stii sa-mi primesti capul în mâinile tale Cuminte ca un miel în ziua de Pasti poezie [ ] învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca de... matur - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-07-20 | | disputele publice nu sunt pentru iesirea din marea singuratate amintirile le-am pecetluit în labirinturi de piatra navigam fara cârma pe-un petic de cer eu sunt femeia pe care trebuie s-o stii nu s-o cauti nici macar nu trebuie sa-mi dai un nume tacerea îmi pedepseste privirea pe reversul sufletului doar jocuri de cuvinte dragostea ratacea pe degetele femeilor osândite ochiul strapunge norii cersind o raza de lumina tu iubirea unui vis neîntrerupt ma cresti si ma ucizi în poezie în vitrina de sub perna ti-ai asezat somnul linistitor cu miscari repetate spre palma caus ma ademenesti într-un stravechi gest ritual-religios suntem rezultatul unui experiment despatimit de pacat numitorul comun cincizecime Diagrama cu doi de cinci poezie [ ] învat sa numar sa-mi numar zilele într-o joaca de copil - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-07-26 | | poemul meu o ploaie cu gust de cianura peste mine prapastie gînduri nenuntite în negru într-o dialectica a vietii si a mortii lupta demult era pierduta doar moartea trasneste în josnicia ei pateaza sângele în albul gradat de halucinatii vizuale aude culori si vede sunete pasii ti-i porti pe ruinele pântecelui ce ti-a construit cercul nemarginirii angoasa a iubirii maternale început de zi si miez de noapte pas coborând spre adâncuri ai nevoie mereu de plânsetul meu pâna la refuz cavaler al mortii cu exponent rational nici cuvântul nu te mai dovedeste îti despui chipul unica bucurie ca… m-ai învins contopit cu pamântul Vise între ziduri poezie [ ] ce vrei sa-ti spun?... te ascult ... vorbeste, vorbeste, eu nu am niciodata nimic de spus... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-08-08 | | coardele rupte ale timpului deapana speranta copacului ca va ajunge padure peste inima-mi zdrobita mirare noaptea îmi umple absenta ta cu umbre mincinoase ruginit soarele îsi întinde poalele zdreantuite de amintire ce-ti pasa de lacrimile norilor îmbratisez doar o absenta te-am asteptat te-am asteptat convulsii ma pravalesc în infern esti demonul buimac si trist al noptilor mele cerul zideste neîncredere încerc sa te iert pentru tacere te vei mira ca mâine pe buza întunecata timpul îsi prelinge dulce gol peste culmi destinul Pe potecile nevegheate cea care vii esti tu poezie [ ] memorez zilele chiar daca am uitat jocul - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-08-18 | | Motto: Anii nostri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor nostri sunt saptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, si ce este mai mult decât acestia, osteneala si durere; ca trece viata noastra si ne vom duce (Psalmul 89) ea umbla în haine de lumina se lungeste peste trup în chipul celor ce se boteaza nu sufla nici o vorba ci doar zâmbeste sta cu zilele sa-l astepte n-o doare suspinul vrea chiar sa odrasleasca e mireasa noptii cuprinde cu somnul greu întunericul rece inert doar îngerii plâng în altar venim pe lume fara sa stim de ce plecam fara sa stim unde ma dau erou îmi spun sa nu-mi fie frica dintii zâmbesc zgribulind cu lacrimi sa fie intensitatea suferintei o taina l-am uitat pe Dumnezeu? din când în când ma retrag în adâncurile mintii ascund o boala rara sau poate femeie de ochii ce ar izbucni în râs anulez anii pe rolul ingrat al neîntelesului dezolarea în spatiul ruinat al dorintei vreau oare odihna vesnica? lumina lumânarilor îmbraca cerul în stele gest la margine de speranta mai mult decât era firesc sa sufere un mort decupez urletul mut în batiste negre numar bocetul padurii sa fi fost doar vreo treizeci si ceva de radacini ce n-as da sa fie doar un poem în doliu dincolo de marginile amintirilor rasucind strigatele sa le pravalesc în ruina sufletului ochii mei îti vorbesc eternitatea contempla acele ceasornicului un nou început Culcat în spaime poezie [ ] doar pentru tine azi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-08-22 | | ca o fiara prihanindu-ti stelele pe fruntea cerului cuvântul desfasoara norii înfloresc cuvintele obrajii trandafirii e vremea secerisului în iubire îmi prelungesc sângele prin anotimpuri asez durerea în rama pe buzele sterpe se vor despleti valurile când vântul o sa umfle marea opreste-ti pasul nu-mi cere cât de mult sa te iubesc îti vad chipul sângerat de lacrimi traiesc ascultând vântul cum trece te-ai împiedicat în vârste hai sa stergem cu gesturi cerul risipit în constelatii te astept si acum ca si atunci în pragul usilor deschise de seara mâinile fecioarei aduna spicele în pâinea vietii dezleaga firele albe poate într-un infinit de septembrie bratele se vor iubi doar prin împreunarea palmelor prinde-ma în causul lor si soarbe-ma izvor Suntem vii poezie [ ] învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca de... matur - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-08-24 | | prezentul acesta devine trecut cuvintele mor când trebuie sa vorbesti colbul vremii va adaposti zilele pasul meu pasul tau îsi vor pierde zborul învat cu îndârjire numarul zilelor caut raspunsuri la întrebarea ascunsa sub pleoape verzuiul ochilor pastreaza fragezimea misterului împletind siragul gândurilor abandonate vrerea mea este limpede fara vârsta doar copilul din mine îmi rareste frunzele inimii hai sa închidem verdele si capruiul si buimaciti sa lasam vremea sa ne adoarma cu lumina ei Lumina lina poezie [ Vizuala ] un posibil raspuns pentru Serban - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-08-26 | | oriunde-as fi lumina mi se prelinge lacrimi si vrând-nevrând ma urmareste într-una e clipa ce chipul ti-l descrie pe marginea tristetii- melancolie tu ma opresti la frângerea pâinii e trupul viu-lumina învaluind în stropi chemarea catre Tine cu sufletul încovaiat în noapte în hausul stralucitor te cauta orbul din mine Timpul numerelor poezie [ ] învat sa numar învat sa învat tot într-o joaca de... matur - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-08-29 | | genunchii tai apasa pielea pamântului îsi revarsa greutatea în mâinile împreunate de câte ori ziua se roteste cu noaptea inimile noastre pot modela miscarea planetelor glasul înabusa singuratatea în chemari buzele primesc conturul firestilor lacrimi tu cersetor al cuvintelor tintuite pe cruce nu vezi nimeni nu-si întoarce ochii spre tine nu-mi esti nici barbat nici fiu nici iubit ci doar eternitatea luând chipul dupa asemanarea noastra gesturile se agata unul de altul linistea cerului ne asteapta strecurata printre gene departare Anunt în ziarul din zori poezie [ ] pierdut ziua cu numarul o suta ? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-09-07 | | vânturile îsi rasfrâng gemetele în buzunarul inimii lumina se strecoara ca o sclipire racoroasa am pierdut aurul rumenit între veghe si somn într-o lume bidimensionala oglinzile ametite descopera doar verbele-s desen animat pe coridoarele amintirilor suntem singuri cu gândurile si temerile noastre în tara unde mergem vom primi imediat green card timpul face fuioare de nelinisti calatoare pe clapele unui pian fermecat de degetele rasucind vârtejuri de nebunie pacate ce uneori se cer împlinite sa ne înnodam inimile pe acoperisul viitoarelor toamne în armonii voluptoase sub umbra salcâmului unda fluviului încearca sa ne daruiasca din povestile lumii nu te arunca în valuri nu stiu sa înot cineva se desteapta înainte de sfârsitul zilei ecouri cioplind în piatra chipuri la o raspântie de inima în trei dimensiuni ciopleste materialul dur modelându-si enigma o mângâie doar asa o poate simti aproape priveste deapana neadevaruri sub cele sapte rastimpuri apoi cauta cheia cântecului agatata pe ultima treapta scârtâie mersul parului despletit ca spicul de grâu peste catifeaua palmelor desfacute boboc mi-aduc aminte era ieri înconjurat de priviri ciupeai acorduri de chitara strecurându-mi vorbe am mutat noaptea dupa zabrele iubeam privirea domoala si umbra vocii care te ruga sa ramâi lânga radacinile mele aproape uscate câti ani pierduti spulberati sub chiciura stâncilor a unui timp ce nu mai e al nostru sângele din venele pietrei contureaza sufletul cu ochi obositi aprinzi amurgul dincolo de miezul noptii ne asteptam te voi recunoaste dupa deschizatura pleoapelor dogorind a cuvinte asezate pe umerii goi la umbra copacului ce se crede padure acolo unde demult nu mai exista dragoste hai sa schimbam amintirile în zori pe absente trecatoare disperarea pe nadejde cuvântul sa-l închidem în spatele usilor ziduri Poem neterminat poezie [ ] raspuns la scrisoare… - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-09-13 | | privirea ta despoaie si sfâsie furtuna sorbim destinul cu pasul sigur o împietrise-n cântec noaptea muiata în albul de lacrimi înfasurata în hohote de vise umblam desculta eram departe - amintire stiinta pamântului împrastiata în izvoare te invita de cu seara la gesturi simple modelate în sfere îngenunchind cuvinte le dai chipuri la voia-ntâmplarii e placut sa fii pe jumatate orb ademenita sa ma simt de tainele ascunse de cerul ce ne umple de lumina noaptea mi te-am legat adânc în suflet eu ma tu tu niciodata eu vom sfârsi prin a ne iubi Când eu ma tu… poezie [ ] Daruind vei dobândi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-09-19 | | în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire ma înfasor cu voi în sufletul pliat arome de crin de albastru si mult galben fundal de curcubeie diafane si v-am prelins în suflet în cântecul viorii când negura noptii uimita cioplea din vreascuri un chip uitat de vreme si am pornit la drumul cel de cu seara sa va descopar doar oameni nu zei ce tainuie izvoare flamânzi de nemurie ………………….. am sângerat pe dinauntru o doina se prelinge în murmur de caval ochii vorbeau - lumina petale de rosu a trandafir a crin a verde ce nu moare cuprinse în manunchi sa ma îmbracati mireasa în mâinile voastre eu m-am simtit copil în taina cea ascunsa cu sufletul mirare si noaptea era alba si ochii tai lumina si inima ei - cer în palmele-mi aride Dumnezeu plângea… Drumul pasarilor poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-10-09 | | clipele se împleteau în vârful scarilor – melancolie strajerii noptii picurau din lumânari fuioare de lumina înainte de sfârsitul zilei pe coridoare nelinistitii calatori purtau din vesnicie atâtea strigate din ecouri în ecouri urcam pe scara memoriei aducerile aminte eram Noi apoi eu si numai tu dincolo de ferestrele larg deschise cerul sângera în hora nemuririi goala se despletise noaptea mi-am încetinit pasul la colt de raspântie în revarsat de zori când suna desteptarea cu sufletul pereche în germen de vapaie eu te gasesc femeie era el apoi eu si numai NOI pe drumul pasarilor te voi recunoaste dupa miresme si soare va astept în bataia vântului pârguindu-mi-se inima va rodi Stare hermeneutica poezie [ ] unasutapatruzecidezilesinoptisi... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-10-17 | | ***Ziua pline de remuscari zorile se retrag pulsând cuvintele pe altarul necredintei demult a cântat cocosul ziua se da în leagan prevestind candoarea trupul îsi plânge rastimpul noptii în zigzagul pasiunilor neîmplinite argumente ale absurdului într-un paradis demult pierdut instinctiv lumina straluceste desenînd pe fruntea doamnei cununa de ploaie inima ei adaposteste exilul atâtor generatii peste durerile demult purtate de somnul lumii mereu la sfat ne potolim tacerea sfârtecând zidurile fiintei ma strabati pâna la tipete ***Noaptea tainic îsi deschide portile cautatorilor de vise pe perete secundele alearga una câte una pentru fiecare noapte tu eu eu tu ne rasuflarea padurii scârtâie peste acoperisul înaltimilor undeva se sfârseste eternitatea cu inima depanata ghem ratacesti prin jungla trupului meu durerea îsi îmbraca ranile cu radacinile înabusite de toamna pe-o lespede semnul timpului meu ***Pamântul ploile au zdrentuit vesmintele spre adâncuri cerul îsi razbuna framântarile îmbracând haine de roua e vremea lui Noe blesteme pravalite peste tot ce este viu genunchii sângereaza înrosesc pamântul a rugaciune mâna domnului cuprinde lanurile de grâu nu se mai stie acolo e pâinea vietii ne asezam la marginea apei deslusind chipuri printre crengile moarte mereu vor veghea sentimentele dragostea tresalta încovoind cuvintele învinetind totul în noi ***Cerul cerul îsi deschide altarul mirosind a tamâie si lumânari clopotul cel mare trimite semnale de bronz spre o parte a lumii cel mijlociu memoreaza notele acute cântate de degete feciorelnice se-ntredeschid boltile de lumina în duiosia unei raze ranite soarele (singur si gol în straie de vis) ametit îsi uita locul în imensitate arunca asupra lumii durerea mistuita zugravind valatuci de bucurie printre fantasmele ce ne macina gândurile ***Vântul negru îsi face loc la raspântii cu glasul la jumatate îngroapa tipatul padurii sfâsie vesmintele ***Noi hai sa vorbim încet absenta sa ne tina loc de rasuflare sa scriem cât mai departe de noi tu nu trebuie decât sa visezi ca ziua de mâine e azi ca sufletul zvâcneste în împartasirea clipelor Te port în buzunarul stâng pâna la iarna poezie [ ] o lume plina de verdele copt al cireselor - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-10-27 | | rationez simtirea pleoapelor rasfrânse în bobul de roua îndoiala celui ce încearca urcusul boltilor de azur ratacesc contur de neguri calatoare mocnite în iubire caut izvoade vâslind printre veacuri îmi pregatesc caderea sub adieri de vânturi fragment de univers pe la rascruci de strigat de-mi esti cetate azvârle-mi în dar sunet si lumina si-mi arde fruntea cu lespezi de sarut din radacini prefa-ma doar gradina de zarzari pruni caisi ciresi doar marul sa-l ascunzi ca un preludiu de gesturi verzi si dulci arome preschimba cupa în lacrimi tremurate în oglinda pe fruntea toamnei – doar simtire trimite-mi gând de pace si iasomie parfum de crin sub negrele umbrare si vântul sa-si reverse din boarea lui profana patându-mi ranile acelei nopti doar cu putin pelin Cerc perpetuu poezie [ ] plânsul rotilor de tren - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-10-29 | | ma ajung din urma cuvintele pipaindu-mi cu mâini de orb causul sânului dinspre cer doar plânset si totul pentru o îmbratisare ploaia mângâie scheletele cazute mormane de cioburi nenascute privelisti pe altare înschise sub ziduri iarta-ma traiesc în numele celor ce si-au pus drept steag de izbânda sufletul meu Dorinta de iubit poezie [ ] pentru Mihaela - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-11-08 | | un gând cazut aiurea pe vrejul uscat al gurii plesneste noaptea sub obrajii aprinsi degetele îti dezmiearda inima sovaielnica a cine a mai fost mi-am asezat astazi gândurile în poala sunt pline de litere ce se cer sacrificate pe noptile bântuite cu pasi lini cu frica zvâcnind a nu mai fi în lumina oglinzii ti se dezlina trupul firav ca într-o noapte fara stele sângele trist zburda freamata ca un dus întors noaptea si-a întins bratele e doar noaptea el undeva dincolo de orizonturi a trecut vârsta minunilor lacrimile violete au doar gustul mirarilor o data la sapte ani îmi suflec sentimentele pâna dincolo de inima crizantemele îsi rasfata risipa în culori as vrea sa te stiu toamna aruncându-ti roadele în cuibul unui piept dezgolit a iubire muzica doar tu o auzi când cerul molatec te aseamana doar priviri când buzele spera doar un surâs când inima asteapta vorbe ciudate când daruiesti celuilalt iubirea ce daruie în tine când dragostea se spala pe mâini de fiecare data crezi în speranta vietii regasite iubesti fiindca nu te poate iubi doar în vise asa trec zilele Sovaielnic rememorez clipe din scoarta oglinzii întoarse poezie [ ] pentru Mihai - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-11-08 | | în zorii acestia locuieste o noapte ……………………………….. se prelinge în soapta pe ziduri si porti uitându-se verde în verdele ierbii camuflata în ceata jucând inimi la sorti si-atingând cu tunet de purpura cerbii în zorii acestei zile înfloresc cuvintele cu parfum de mosc le stropisem de aseara în verde smaltuit cu pasi marunti inimile sovaielnic cauta de-a pururi înserarile târzii atingând cu tunet de purpura slovele m-as întoarce fara vesti doar zâmbetul firav melancolic a bunica deschide spre rasarit aripi de la o vreme am început sa-mi sterg de praf sentimentele cu regularitate uneori le dau alt nume sau le renumerotez cu grija pentru a le putea gasi mai usor peste o viata sau doua de la o vreme sentimentele poarta mirosul gutuilor rosiatice alteori se poarta levantica la rever cu bratele ma vei prinde cerc pasind peste imagini un gând cazut de aiurea m-am lipit de trupul unui nume de ceata sovaielnic rememorez clipe din scoarta oglinzii întoarse o lacrima mare de aur staluceste în noapte icoana din raft ne vom întâlni poate peste alte doua vieti beat de oboseala fiecarei zile ma târasc prin secunde ravasite melc nebun proiectând viteza pe un ecran panoramic mi-e rau de bine de tine mi-e rau de bine ma cobor acum în ierburile verzi în ochii mirati cerul se rasfrânge a fost odata când adunam nisipul în clepsidre strabatând mirata… cât a trecut? cu buze fierbinti am cântat soarelui frunzele nerabdatoare danseaza a ecouri de toamna cuvintele oarbe se dezlina primenind rândurile ma trezesc mereu cu umbra prelungindu-se pe un tarm construind din clepsidre castele de nisip ai inchis cuvântul în bratele tale n-am sa-ti scriu despre toamna n-am sa-ti scriu nici macar despre mine am sa tac doar putin despre tot ce ne doare si am sa ma-ntorc dinspre azi catre mâine tinând-mi inim-n palme apoi O voce se desprinde de mine poezie [ ] NOI(De)(zece)EMBRIE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-11-10 | | ma învatai pe de rost adunata într-un manunchi de gânduri nelinistea timpului mai poarta înca amprenta sarutului în palme floarea alba de cais îsi lasa visarea într-un faurar când mâinile aveau dezlegare la dragoste trecuse demult nasterea din cuvinte care-ti vorbeau pentru prima oara ma joc poate daruiesc un motiv de gândire Spui ca tu erai tulburele fior din roua nesecata a diminetilor ce plâng în roua ochilor cei întristati de viata? Erai primavara din crezul meu, suflarea ta de gheata arzându-mi sub calcâie curatul Nu? Înca mai caut… m-am prins zdravan de mâna întinsa a vietii da tu erai acolo: Eu sunt aici, te voi citi cu drag si ma voi bucura de fiecare realizare de-a ta picaturi tremurânde de lumina strabat de departe prin vamile vazduhului fa o rugaciune în linistea noptii ce zace în mine lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de tine de mine de... mereu e noapte si uneori e frig si…te retragi la început de… Toate au venit si vin aici încet. Inima mea stie aceasta si murmura: ziua nu-i rosie bruma nu-i rosie râul nu-i rosu, drumul nu-i rosu Dar toate se duc si se duc spre ultima noapte tacuta si rosie. las în coltul buzelor lacrima cursa în visele lumii balsam si binecuvântare ghearele descatusate în curgerea timpului armonizându-ma în verde cuvinte “Au...!” zicea… si –si înrosea degetul si-l ducea la rana, iar rana se vindeca vazând cu ochii. Ce bun ar fi fost daca ar fi ramas si ar fi trecut cu degetul sau miraculos printre noi! Te-ar fi vazut, … si ar fi spus « Au ! » si ar fi alergat dupa tine. L-ai vazut pe …? … Era un spiridus dintr-o alta lume, o moaca nu alta, si zicea într-una : »hom, hom... »La plecare i-a zis lui … : « hai » iar acesta : » ramâi », »Doare inima ! », « Si pe mine » !, « Ramân ...aici » si i-a pus degetul pe frunte. Cred ca este important sa ramâi undeva. Daca esti prea departe razbate Brahms. Iar daca esti si mai departe, te cheama sarutul. Daruri lasate pe praguri de seara mângâiate de rugaciunile lui august, când ciresele coapte si-au pierdut mirosul, când zborul verde a ruginit a toamna, ne vom pierde în timp…într-o seara departe de lume cautând acel undeva si sensul misterios al cuvintelor, lacrima mea de bucurie, ajunge la tine tristete pentru ca te duci singur la vânatoarea de lei… Ai vrea Sa ma ucizi cu senzatia toamnei târzii frunzele sa-mi acopere sufletul cu moartea lor Sa m- adapostesti între viata si vis Si sa-mi arati cât poti rezista suferintei Te mai astept un vis pitulata în zâmbetul ochilor si tip s-aprind scânteia sperantelor pierdute golul pustiului din tine steaua noastra sa nu stinga Ai vrea Stiu Dar nu poti Am vrea Stim Raspuns la o scrisoare nescrisa - tu nu iubesti un om, ci... Absolutul. Poate vrei orizontul ce nicicând nu se poate atinge, oricât te-apropii de el se-ndeparteaza odata cu tine…. cuvinte vrei? poftim cuvinte! Ma întreb daca nu sunt eu cel strigat? Nu se poate, fiindca eu te-am descoperit strigând deja dupa cineva… Mi-ar fi placut sa ma laud... poate criticilor mei si sa le spun asa fara nici un dram de politete: baaaaaa, stiti cine sunt eu? pe mine ma iubeste o printesa, baaaaa... Printesa Cuvântului!" Zi de noiembrie poezie [ ] învat sa numar într-o joaca de... matur - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-11-15 | | ne-am închis în somnul târziu al toamnei stateam fiecare în pragul inimii ne azvârleam mâniosi nisip în ochi memoria de la castele la flori o îngramadisem într-un singur pahar am pus la încercare cerul flamând de raze sentimente ce trebuiau sa cada dezlegate cu fiecare zi dezolam cuvintele strabateam în adieri destinul legam o noua priteneie Lasa-ma sa te ridic sa te port pe brate poezie [ ] zile si nopti închinate scorpionului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-11-28 | | starea de nebunie e prelungita într-un om sanatos soarele nu se mai complace în variatiile cosmice socialul perturbeaza iubirea si legea morala din noi se diminueaza constiinta la cumpana dintre ani razbunare pe clipa ce urma sa vie Dumnezeu moare cu orice secunda fara sens în împaratia fantastica a misterelor vrei eternitatea dincolo de darul acesta numit viata cetatea sfânta a ierusalimului nu mai coboara din cer sensul calatoriei tale devine o înfiorare un fum numaratoarea începe de la doi pe malul celalalt ochiul icoanei ramâne blând Eu sunt lumina lumii Cine vine dupa Mine Nu va umbla în întuneric pictural asezi într-un pahar tristeti izolare si teama de moarte sa-ti sculptezi interiorul pestera ca într-un lichid te topesti plutire crezi ca merita sa te interiorizezi ca lemnul de santal în noaptea umbrita de duhuri somnul lumii nu e pentru vârsta aceasta tot în aceasta zi ti-am colorat sufletul cu lacrimile rastignite ale inimii ce dorinta ti-ai pus atunci când iubirea purta numele noastre al ei al lui al meu nu mai exista demult pentru tine… de ce din nou plâng ma sugruma lent privirea-ti de gheata o noua întâmplare ti-ai decorat suflarea doar cu spasme pupilele privesc albastru spre un timp care nu mai este al tau cineva te îndeamna hai bea bea bea tot respira si ultima picatura nu-ti mai apartii La tâmpla unei nopti poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-12-14 | | mai muritoare decât acum inima mea nu s-a simtit niciodata din noaptea noastra mi-am cladit departarea pe linia vietii mi-am asternut un punct în întuneric era masura jumatatii dintre tu si eu voi aseza lumina dintre mine si tine sa pot uita calea înapoi visul curcubeului mi-a posedat convingerile nevinovat e totul noi reînodam într-un fel vesnicia traiesc viziunea iubirii aflate dincolo de neîntelesul din mine umbrele coboara ca în noaptea Sf. Andrei sa te pot avea macar într-o singura imagine te voi prinde printre degete vom saruta împreuna talpile norilor de câte ori nu am rasturnat pamântul spre cer nu te teme reinventeaza-mi zborul Numai cu gândul te ating poezie [ ] Râsul tau seamana cu lacrima unui val în fata oceanului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2005-12-15 | | nu vreau sa te vad în noaptea asta asteptând scâncetul unei nasteri doar basmele se pot revarsa asupra coplariei la ceasul ce bate noaptea jumatate e o poveste într-o lume reala cu mânecile suflecate pâna la inima ma gândesc din când în când sa-ti sterg praful de pe suflet si sa-ti spun hei nu vii mâine la mine la masa sa adunam dârele de lumina sa putem împodobi bradutul cu globuri nebanuite ca timpul sa se întoarca nu îti voi vorbi astazi despre tristete nici de plecarile din mine ci doar talmacesc viitorul pe raza de lumina cazuta piezis pe semnul ostenelilor noastre azi am ascuns realitatea palpabila hai sa iscam o sacra betie tu astazi pui zenitul la încercare sa lege taina cu sapte peceti cu doua jocuri si cu ragazul dintre ele uita-te la tine zarea este spre rasarit iar strugurii dau sensul vietii atunci când se jertfesc în pocale e anotimpului sagetatorului ce acopera cu pletele jumatati de suflet îti voi zidi un labirint iar printre goluri voi scrie temple cu coloane infinite usile se vor deschide ca la un semn la strigatul mamei între cele doua lumi te zbati cu mâinile prinse de cordonul vietii ce lunga a fost noaptea mama în noaptea asta esti arhitect porti un nume ti-ai irosit timpul în jocuri hai sa punem în cumpana tot ce-a fost sa nimicim toamna sub pasii omatului din vale se aude zvon amagiri dintr-o clipa si alta clipa întrezarita mi-am pus sarutul pe linia vietii la vârsta mea la ceasul acesta tinerii cântareti întorc ulciorul pe roata de stele îsi numara notele le aduna le înmultesc cu temerile si târziu pe cealalta zare în zi de miercuri spre joi prin sunet si cuvânt la margine de lume si dincolo de noi nu mai este decât-povestea Ispit? temporal? poezie [ ] scris? împreun? cu N. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-01-12 | | plutesc printre frunze fo?nind a toamn? ?i a cântec strivit sub copite de cerbi îndemnându-m? s? fiu mai aproape de cer cu amurgul dansându-mi pe frunte noaptea m? cre?te a neg?sire în scorburi de nesomn s?-mi ascund? privirea str?in? de arbori m? caut în întuneric scriindu-mi pe retin? lumina din zori ?i purtând pe umeri povara de stele ochiul cel singur tresare arzând a nelini?te oarb? între zodii lunare tu aluneci ?i m-ascul?i doar un timp prin gr?dini ?erpuind a ispit? Testament pentru iubire poezie [ ] se împreuneaz? anii spre infinit - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-01-18 | | undeva într-un loc anume oamenii m? uimesc îmi al?tur pa?ii de pa?ii lor fiecare cuvânt r?sun? sub clopot când se face noapte ascult uneori singuratic? înv?? bucuriile pe de rost dorurile îmi strâmteaz? inima z?mislind vise din zboruri prelungi nu se moare a?a de u?or te aseam?n privirilor omene?ti cu vorbe ciudate c? eu sunt un tu corbii î?i las? le?urile prin smîrcuri ciugulindu-mi albul ochilor când voi fi departe s? nu m? cau?i decît în prima îmbr??i?are vei g?si umbra Visarea cumplit? a dragostei noastre, se-nal?? spre culmi de p?dure ro?', verzi ?i albastre... te voi privi adânc când soarele dormitând r?sare ?i-am s? m? fac rou? s? mor pe buzele tale cu ochii mira?i - can? de lut cît a trecut întreba-m?-vei doar cîntecul p?mântului ?optindu-?i plecau pe fruntea amurgului n?scu?ii din p?mînt Ochi magic ce-ntreab?, ?i-arunc? r?spunsuri de-o via??, t?cere himeric?-n noaptea cu cea??, hipnotic?-i raza, cea care în fa??, i?i cade cu puteri zdrobitoare, ?i sfar?m? trupul în mii de gr?un?e... s? te s?de?ti îmi vei spune între zi ?i noapte î?i voi zîmbi în culori tremurate sclipiri luminoase vor str?punge ecoul pe genele nop?ii dincolo de timp voi întineri voi spune în treac?t un te iubesc mi-am preg?tit îndelung acest festin s? m? trezesc mereu ca umbra nocturn? mai aproape de sufletul t?u Tu umbr? palid? pe cer nu vreau s? pieri cu-n astfel de destin m?runt, stingher, de soare ?i de ler... pe-a câmpului plete prin toate col?urile se strîng somnurile nop?ilor nedormite m? apropii de tine din mâinile tale îmi iau hrana ?i?nind dintr-un izvor curat singur?tatea mea î?i va pierde r?bdarea iar sufletul t?u se va trezi în noaptea timpurilor eu m-am n?scut f?r? tocmeal? îmi vei zice într-o copil?rie stropit? de s?ruturi ca un strig?t într-o diminea?? e aniversare ast?zi… ?opte?te gândul Vorbe?ti cu el în ?oapt?, te aud ce spui...dar cine e cel ce … se mir? p?s?rile tulburînd lini?tea ?i nu în?eleg cum poate fi atîta nemi?care doar inima nevolnic? se-a?eaz? cup? hai vino bea aici doar gândul î?i cânt? simfonia dincolo de vise speran?e ?i-mi sfredeleaz? mintea – cale spre îndreptare ?i noi visam fil? cu fil? tu azi te sim?i puternic nimic nu te fr?mânt? cumplitele furtuni sub ar?i?a veri se vor strivi nu crezi în anotimpurile reci, ?i a?tep?i s?rutul meu fierbinte s? te ating?... ...imagine...vis...dor ...oglind? duios î?i aminte?ti de crengile t?iate cu viers de lacrimi vînturi fantastice lumini ?i-ai modelat conturul înfl?c?rat de gânduri în dezmierdarea trupului adormit de scliprea rozelor parfumul ploilor prin v?zduh furtuna amestec? norii tot cerul e plin de mirosul anotimpului ruginiu îmi voi zidi casa în inima ta vom sorbi din cupele pline de vânt e zi de n?scociri a unei na?teri ?opte?te vântul… Dragostea exista numai prin prisme, ale ro?ului incandescent.. gândurile bune sfioase amintiri uitate prin cuiburile rândunicilor a?teapt? prim?vara ve?tile cad de-a dura î?i pip?i trupul ca de cea?? lic?rire de alb din fiecare umbr? o calea?c? dorul c?lare pe curcubeu de flori e vârsta minunilor e vârsta adev?rurilor spuse încet nes?turate zilele se desfoliaz? zbor spre tine e zi de s?rb?toare Tr?ie?te prin adev?r omule, c?ci numai astfel vei d?inui! Timpul începe s? înregistreze... iubire! mi-am lungit bra?ele dinspre nord spre sud poate aceasta e clipa când toate orele se opresc la num?rul optsprezece ?i…te reg?sesc în starea de mugur clipocind a prim?var? îndep?rtat? mi-am scrumuit inima azi diminea?? cînd degetele ner?bd?toare î?i b?teau în geam vreau s? te r?sf?? în culori Arunc?-mi cristale, din infinitul vorbelor nerostite! ai avut pentru o clip? curiozitatea s? m?sori distan?a dintre inimi ai sim?it în palmele tale însetate cum se poate bea cerul ai cuprins cu privirea visele pierdute f?r? noim? ai înv??at jocul de-a omul f?r? dragoste greu se poate s?pa la r?d?cina cuvintelor te primesc în insula sufletului Mi-e dor, floare de cîmp, de tine ! Ah...timpuri, locuri, fapte... Toate s-au dus... Da!Toate... azi diminea?? când m-am trezit a? fi vrut s? r?sar copac s? po?i privi cum cresc ?i a?a în plin? iarn? s?-nfloresc în crengile mele s?–?i prinzi cercei de stele s? te ca??ri dincolo de marginile vie?ii se z?misle?te un uluitor început a unui num?r de trizeci?i?apte de ori Privesc-napoi spre tot ce-a fost, ?i nu-i nimic uitat de mine... Cum a trecut?...nu ?tiu prea bine încerc s? fac parte din timpul acesta trupul mi se lunge?te imponderabil cad lumina m? ame?e?te ?i noaptea alb? parc? n-o resimt Cînd eu m? tu… tu niciodat? eu! încerc s? fac parte din lumea ta când clipa întinere?te când umeri-mi robi?i de vreme î?i leag?n? timpul strâns ca un m?nunchi cu sufletul de alb? lumin? cu trupul cald ?i lini?tit în lini?tea singur?t??ii din fereastra-mi înghe?at? rup v?lul timpului Am s? r?mîn toat? via?a, cu nostalgia buburuzei a?ezate în palm?, cu bucuria lini?tii ?i-a p?cii, cu sinceritatea c?ldurii suflete?ti... voi umple golul acesta cu toat? inima mea nu uita calea e plin? de ghimpi ?i de flori fiecare zare ascunde o alt? zare e timpul când voci nep?mântene î?i vor asculta cântul î?i vor însemna zborul C?ci via?a ce e dat?, a fost un drum - c?rare, ?i ceea ce r?mâne... r?mâne ceva oare? Un vis... o bucurie... sau poate o sup?rare... ?i totu?i... to?i avem un suflet... ?i o iubire mare! Mereu spre...alt? zi poezie [ ] s? m? cau?i odat? cu timpul - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-03-09 | | Pe undeva, printre copaci, de-asear? a nins cu poeme ?i peste blocuri, care, î?i sting luminile mute. Cineva m? caut? prin vreme Erau parc? ochii t?i adânci. Pe undeva, doar ploaia mai scrie câte-un cuvânt Cu negura str?in? a somnului de mâine, Vreau s? renasc, m?car ?oapt? s?-?i fiu Sau poate un început de cânt. Pe undeva, doar lacrimile se preling printre cuvinte, Ca tânguirea ce fierbe în adânc. E doar un scurt popas, la margine de vis, Când anii prind aripi de-a lungul umbrei tale. | Simbol poezie [ ] ai fi putut s? fii... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-03-13 | | De-ai fi aici, m-ai mângâia - privire, Din suflet mi s-ar risipi minciuna, Copacii goi ar înfrunzi p?durea Dac? ai fi! De m-ai privi, mi s-ar topi tot gerul Cu binecuvântarea-n mâini de ghea??. Iar glasul meu cuptor topit în fa?? Dac? ai fi! De te-ai gândi la mine totdeauna, Din alte timpuri anii mi s-ar ?terge, L?sând în cânt cuvântul s? ne-alerge Dac? ai fi! Noaptea nesomnului din mine poezie [ ] timpul e prea scurt s? te a?tepte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-03-16 | | O stânc? alb? îmi str?punge gândul ?oapte dau anii strân?i sub povar?; Te na?ti cuvânt ?i m? biciui cu privirea-?i oarb?. T?cerea mi-o împar?i în dou?, egal, Ca o sabie a miezului de noapte. Aprind o lumânare a timpului trecut, S? po?i trece, leg?nat peste r?scruci. Un munte cât minunile lumii Apas? sufletu-mi închis, Când, întrupat din gesturi ?i cuvinte, Tu m? iube?ti cu ochii ?i fruntea albit? de dor. Sunt floare târzie neatins? femeie, Nepovestit? de mâini, amenin?at? s? piar?, Sunt doar…o t?cere, dulce – amar?! Cum oare, s? te cuprind? poemul acesta? Te-a? întreba ce zici str?ine poezie [ ] ...e?ti tu r?sfrângere-n oglind?? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-03-20 | | Motto: într-o zi ai s? pleci f?r? mine ?i am s? adorm în via?? f?r? s? tr?iesc dac? ar fi s? plec voi lua cu mine toate nop?ile în care m? luminai ?i-a? d?rui doar sim?irea în via?a asta schimb?toare s?-mi spui atunci cum ai iubit femeia cu firea ta mereu trec?toare dac? ar fi s? plec îmi vei scrie pe suflet doar o poezie vei a?eza zilele r?mase-n neclintire s? pot întinde mâna vedenie-n iubire când dureros suspin? în glastr? orhideea ce-ar vrea ca s?-?i vorbeasc? din timpul ce-a trecut ca o r?sfrângere-n oglind? pe ape ve?nic tulburi dac? ar fi s? plec te-oi îmbr?ca cu mine ?uvi?ele pe frunte î?i vor c?dea rebele ?i poate o clip? te voi iubi-n ne?tire pe drumuri unde doar iarba suspin? dureros a tine dac? ar fi s? plec ramuri cu miros de fân în clipocit de ape floare de tei ne vom scutura în mâine ?i poate doar azi încet încet s? nu ne prind? umbra inimii cer?ind cuvânt dac? ar fi s? plec nu-mi pas? c? vei a?terne t?cerea te-a? întreba ce zici str?ine ia spune cum ai nimerit nu e?ti cumva… ce se dilueaza-n noapte S? nu r?t?cim unul de altul poezie [ ] ...iubirea palmelor - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-03-21 | | parc? a fost mai ieri într-un vis întâlnindu-ne ne scurgem via?a în clipe – nem?rginit? zare între maree respira?ie tulbur?toare mi-am pus e?arf? ro?ie între un ieri ?i-un azi suntem noi nu pretindem nici poman? ci darul a?ezat c?u? în palm? mîinile noastre într-un alt vis se vor întâlni în?l?a-vom turn pân?-n miezul cerului dintr-o singur? inim? ridicându-se-n amurg cu glasul lui tremur?tor dorul hai s? oprim noaptea întreag? alergând spre chem?ri nu e nevoie nici de ferestre nici de lan?uri nici jertfa adusa drept obol s? m? cuprinzi în bra?e ...ci darul a?ezat c?u? în palm? Ie?irea din anotimpuri poezie [ ] doar buze priviri ?i o pace adunat? în palme - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-03-24 | | nici lumea nici infinitul nu mai poate visa singur?tatea ne absoarbe-ntr-însa doar vorbe ciudate ?i-o hain? îmbrac? un suflet z?vorât în trup m? la?i mereu pentru alte timpuri în noaptea brazilor cerni?i de alb doar buze priviri ?i o pace adunat? în palme - nelini?ti precare fiecare cuvânt clocot de uimire ascuns în lumini risipite - minciun? din care doar eu refac r?m??i?ele unui vis - dezam?gire blestem ?tiu lumina obscur? cade din stele – pove?ti enigmatice deasupra noastr? doar cântecul ce-l port ca semn de îngropare cerul murmur? oniric – când nu mai ai timp totul e zadarnic gândul meu nebun la marginea anotimpurilor limpeze?te clipa în r?suflarea nop?ilor fo?nirea dimine?ii – spirale de abis deschise dincolo de noi destinul n?uc de disperare ne fâ?âie prin vene limbi despicate f?r? regrete f?r? plâns în ritm domol ca un îmblâzitor de ?erpi – m? strângi la piept minciuni cuvinte r?suflare scotocesc m?runtaiele copilului din mine lupii înh?ita?ii m?-mping sub t?i?ul coasei f?cându-mi din prezent amurg e greu s? schimbi cuvântul în inima ce piere r?sfrângerea în ape nu doare rostiri însângerate – eu nu am arme soarele r?sare ?i peste buni ?i peste r?i aminte?te-?i când vei privi pumnul acesta de ??rân? c? nu demult ?i s-a a?ezat c?u? în palme Doamne în umbra Ta poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-04-03 | | aveam nervii decupa?i în batiste – lacrimi a? fi preferat patul acela s? r?mân? alb f?r? conturul t?u ne-am fi ad?postit prin scorburi s? fim culeg?tori de flori ne-am fi ridicat încet încet pe stânci în calea timpului apus pe timp nu-l doare suferin?a – ne-a prins în capcan? privirea a?terne amintiri precum rufele la soare tu fiu al p?rin?ilor t?i undeva e prim?var? tu chiar n-o vezi liliacul pocne?te în ciorchine goliciunea cuvântului tinere?ea st? în cale cu co?ul plin de clipe nemuritoare î?i caut? urmele moartea ciule?te urechile înfuriat? îi stric planul pizma? – m? iube?te cerul crucea e pentru cei albi?i de vreme for?a din mine se zbate fixez privirea spre Tine întind palmele s? te cuprind – milostivire timpanele îmi sunt zguduite de prelugirea sim?urilor rânje?te vesel? a?teapt? - dama în negru face apelul s? nu spui – prezent într-o rafal? de s?ge?i îngerii te poart? pe bra?e întrerupe fugitiv neputin?a Dinspre logosul f?pturii poezie [ ] descântec în oglind? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-04-04 | | poate c? exist? clipa când chipul ?i se r?sfrânge în oglind? - era ieri când celulele trag s? moar? înc? din mugure spaima de a nu fi surprinse iubind e timpul când scrisorile vin ?i pleac? uneori f?r? r?spuns – vremi c?runte prin sufletul ud cuvintele î?i înro?esc fa?a a roz neatins de surâs e chipul acela pierdut printre cire?ii în floare m?surând z?d?rnicia încremenit? e umbra p?r?sit? prea des cu sfial? ?i fric? de soarele coborând spre ziua urm?toare îmi despletesc gândurile – oglind? de-a curmezi?ul vreau o b?utur? poate cu ceva arome de mosc s? urc spre nem?rginite ceruri prin zidurile pustii timpul urc? s?turat de povoara aceasta stingher? - via?a s? m? întorci ca rodul sub brazd? printre undele despletind goliciuni cuget?toare ninge uneori molatec peste sufletul ag??at cuvânt puzderie de veninuri e doar o noapte r?stignit? pentru bucuria zorilor ce o s? vin? pe coarde de chitar? cântec leg?nat de fecioare pe spinarea albastr? a de?ert?ciunii ca o dulce bunic? întorc anii în culcu?ul de alge pe aceea?i pagin? cre?te o întrebare unde e bunicul a plecat demult pe c?ile profunde – timp îi surâde moartea pe chip nu-?i mai bea tacticos cafeaua întorcând foaie dup? foaie… cu gesturi senine hai s? ne a?ez?m în fa?a sobei ?i s?-?i povestesc despre mine! Ninge! cele mai frumoase pove?ti se spun iarna ca ni?te restituiri de amintire hai spune?i voi cei care purta?i timpul pe umerii cum se moare într-o und? aurie în pâlpâiri albastre printre lungi gene ale norilor cu hainele zdren?uite de m?r?cini? m? adun ca o legend? a veacului ce apune – sufletul tresare buze nestr?b?tute de c?l?tor printre umbre r?t?cite m? st?pâne?te un necunoscut fior – mi-e dor sub inima ta Prive?te o clip? spre nord ?i est poezie [ ] ne-am întâlnit într-un infinit de nou? spre zece a lui aprilie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-04-11 | | m-ai cules dintr-un stop cadru ai încercat s? une?ti punctele pentru a face poduri peste ape ne strecuram sufletele fotografii alb negru ploua când îmbr?ca?i în negru ne apropiam delirând alte timpuri îmi spuneai am îmb?trânit cu un secol de nop?i ?i zile fripte nu mai conjug verbe eu tu el ea noi voi ei ele acum în?eleg unde se scurg rândurile de mijloc în mâinile ce s-au reg?sit îmbr??i?are hai s? dezgrop?m talantul s? ne rug?m Domnului s? nu mai treaca zilele frumoase pe langa noi tu semnul exclam?rii într-un col? de zi eu a?tept s? se umple luna pe cele dou? maluri de amurg ce spui c? am pierdut cuvintele în mun?i de t?cere ne vom lua infinitul petrecere de-o noapte de sub plapuma zorilor p?s?rile ne vor cânta simfonia e de ajuns s? ne intâlnim undeva lânga amurg Iubire | Era o diminea?? alb? de prim?var? ambigu? poezie [ ] libertatea cuvântului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-05-03 | | mi-adun în palme zilele de când nu ne-am v?zut le a?ez de-a dreapta ?i de-a stânga inimii apoi fiecare cuvânt ?i nea?teptatele speran?e te a?tept devenind silab? în necuvinte hai s? ne juc?m pe arcul timpului tu îmi vei picura roua ochilor pe buzele însetate de dor eu da eu î?i voi d?rui sufletul înf??urat în e?arfa cea ro?ie m?car a?a s? ne reg?sim eu stânc? tulburat? de fiorul c?ut?rilor tale tu aproape real vei rosti dezlegarea la f?ga?ul apelor ne vom aduce aminte de noaptea nesfâr?it? cea dintâi cu cântec la ferestre doar t?cerea r?mâne fidel? între noi nici nu-?i închipui cîte motive a? avea pentru poezia aceasta î?i voi lua dreptul la singur?tate voi s?di în ea tulpini ce-?i vor c?uta sâmburele te a?tept s? m? treze?ti în zori s? z?mislim în palme întoarcerea la tine hai m?car azi s? ne iubim într-un decor de cea?? figuran?i s? ne fie doar iarba ?i florile rostogolite sub trupuri de pe un mal pe altul S? spargem zidul care ne desparte poezie [ ] ...?i vom rena?te undeva spre var? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-05 | | am încercat toate cuvintele s? v?d care ?i se potrivesc ?i le-am a?ezat în poeme în proz? iar apoi pe buze erau de celalalt? parte de tine doar semne tip?rite indescifrabil vreau s? te pot schimba s?-?i arcuiesc privirea pe râsul meu de copil s?-?i împart gândurile s? le pot desena pe degete în acorduri de stele c?z?toare ?i poate p?rului s?-i întind grijile a?a cum îmi place mie s? merg descul?? m? plimb desigur f?r? tine aud sunete ciudate m? alint cu gândul aiurea c? cineva acum aproape de nori m?car o clip? îmi cuprinde inima s? pot sclipi în privirea cameleonului triste?ea cerului se revars? peste norii care î?i st?pânesc plânsul spun vorbe dar nu le aud a? vrea s? ?ip dar m? scap? o voce azi doarme cerul...?i orele se deap?n? pe gheme u?or de?irabile e ciudat c? ieri e ca ?i ast?zi sîngele î?i caut? f?ga?ul îmi face semne de nelini?te drumurile sunt ca un mister unde pa?ii caut? transfigurarea aripilor e-n plin? zi dar visele ca ni?te himere pustiesc cununile crescute peste noapte m? voi alinta la noapte poate în lumina infinit? a mîng?ierilor si miraculoas? cu ro?ul descojit niciodat? întîmpl?toare se va vântura deasupra noastr? speran?a care se d?ruie f?r? s?-?i arate goliciunea întoarcem anotimpurile spre alte sensuri s? plângem de întreaga bucurie vom mai p?stra lacrimi pentru o nou? transfigurare La margine de drum îmbr?cat? în negru inima î?i cânt? durerea poezie [ ] a fost sear? ?i apoi... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-12 | | nu mai a?tept nimic mi-ai sugrumat pân? ?i t?cerile nu mai pot pleca ma plimb pe holurile labirintului cu traume pe sufletul dezl?n?uit în imagini cine m? mai poate vindeca de aceast? boal? numit? curv? nu mai pulseaz? în mine dec?t a?teptarea r?stignirii oare sunt eu cea care-a tr?dat? parcurg acum cu încetinitorul filele acestei zile m-am oprit la ultima e ora n?lucirilor când fantomele poart? cununi de lauri printre verdele copacilor ?i se prelinge umbra în c?utarea celui ce nu va mai fi nici m?car zefirul dup? ploaie nu mai roureaz? cu mirosul noaptea de ce trebuie s? ucizi în tine toate direc?iile de ce firul lamei s? dispere gândurile mai bine spintec? disperarea ?i o a?eaz? sub talpa nep?s?rii speran?a salv?rii agonizeaz? las? timpul s? se nasc? odat? cu tine pe scena vie?ii suntem doar actori mai tresare din când în când o inim? se mai deschide undeva o poart? - preludiu a unei noi zile zorii ridic? în fiecare zi cortina - jocul ne apar?ine dincolo de noi o coloan? a infinitului iar mai jos o poart? a s?rutului hai s? c?l?torim prin noi de-a lungul ?i de-a latul ?i s? ne oprim la margine de suflet s? îngrop?m disperarea ?i s? l?sam cuvintele s? ne vorbeasc? altfel de cum ?tim noi ca s? nu ne sfâ?iim de vii mai bine condamn?m moartea la col? de strad? s? p?c?leasc? doar ropotul cailor nebuni e doar prima cotitur? a vie?ii Frântur? de suflet poezie [ ] darul meu la trecerea spre o nou? zi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-14 | | am adunat toate cele din urm? ?i cele de azi ?i cele de lep?dare mi le-am pus în c?mara inimii s? vii tu Doamne – spore?te-mi credin?a deschide-mi larg bra?ele s? v?d lumina cea d?t?toare de via?? îmbr??i?eaz?-m? ca pe fiul r?t?citor – am gre?it la cer ?i înaintea ta a murit inima mea întru a?teptare - piatr? de poticnire întâmpl?ri rânduite ?i potrivite anume strânse m?nunchi pentru mine te iubeam întru ascuns Doamne – m? înt?rea dorul întru Tine mi-ai dat s? aleg cuvântul ?i i-am dat alte în?elesuri m? dest?inuiam vântului f?când pauze printre gânduri lini?tea ?i frumosul îmi erau m?sur? – ?oapte ce abia le rostesc r?st?lm?cind adev?rul Medita?ie poezie [ ] pentru sufletul t?u - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-17 | | cheam?-m? întru loca?urile tale Doamne acolo unde p?s?rile ?i-au f?cut cuib z?mislind alte vie?i dep?rteaz?-m? de valea plângerii ca binecuvântare a mîinilor tale d?ruie?te-mi via?? s? m? pot veseli întru graiurile gurii Tale s?rut?-m? cu pacea drept??ii spre adev?r ?i bun?tate pleac? urechea Ta c?tre inima mea din necazul meu m? scoate Tu Cel ce faci minuni vesele?te-mi privirea cu mângâierea palmelor Tale ru?ineaz?-mi nep?sarea f? semne spre al nou?lea cer – în?elepciune zide?te-mi nemurirea ca o cump?na a drept??ii – Crucea Ta! | A? vrea s? ies din cuvinte poezie [ ] ...?i în miezul zilei doar pentru tine - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-18 | | îndurare pune pe chipul meu dis – de - diminea?? în rodul bun ?i deplin cristal de ape s?-mi fie inima Doamne – mut?-mi mintea la cer râuri de pace s? veseleasc? plânsul meu ca o dulce povar? bucurie din sânul mângâierilor tale voi sorbi ca o tain? scoate-m? din timpul acesta în?el?tor lumineaz?-m? împac?-m? cu jertfa crucii – dorul de tine aproape s-a stins îmi aplec genunchii s? te po?i rev?rsa în mine cu numele meu sub umbra Ta Doamne eu îmi g?sesc odihna – cunun? a înfrân?rii ca o tor?? coasta Ta va lumina în noapte – mi-a pl?cut întotdeauna zborul Imagina?ie delirant? poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-21 | | mi-e sufletul prea alb pentru iubirea aceasta zidit? în vânt pe la r?scruci de vremuri rostogolindu-se pe templul trupului îngenuncheat minciuna caut? lumina cer n?ruit printre degete pe e?afodul gândurilor rebele sub zidul întunecat drumurile se risipesc disperate glasurile de dincolo veneau în rotocoale pomenind un nume înd?r?tul inimii era doar o gur? întredeschis? ce ascundea jivinile întunericului moarte-s cuvintele ?i amintirea clipoce?te în ape str?vezii muntele ?i-a ridicat dep?rtarea drept steag de pav?z? eu doar o umbr? pe potecile unor sensuri str?ine Pri-Veghere poezie [ ] Ionu? & Maria nisipindu-se-n adâncuri - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-06-28 | | Bun este Domnul cu cei ce inima-?i revars? Dar cugetul nedrept??ii nisipit în adâncuri frâng?-se-n oase de sânge dezleag?-mi întru cele nevinovate mâini s? te înlemnesc în icoan? str?bate cu limba mea p?mântul ca un murmur de izvoare prime?te întru slav? gândul îndrept?rii cu strai de cur??ie s? poposesc sub clopotul vecerniei dezmiard?-m? întru n?dejdea credin?ei de mi s-or toci genunchii vor r?mâne r?d?cinile înfipte sub lemnul crucii Tale De azi m? îmbrac în albastru poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-08-02 | | ne-am trezit dintr-o frumoas? poveste înl?n?ui?i la r?scrucea timpului furtuni de cuvinte nemângâiate presimt nebunia palmelor nu mai este timp de r?t?cit dincolo de mun?i mânjim cu buzele un s?rut firav ca floarea prim?verii r?v??ite degetele caut? c?r?ri ghemuite sub inim? albastrul dezmiard? umerii curgând alene peste iubirea mea întreag? c?l?re?ii timpului ard noaptea la culesul roadelor ma la?i s? ?erpuiesc singur? drumul iubirii te g?sesc izvor ce susur? dorin?i în noapte însetat? beau cerul ochilor t?i umplându-mi inima de sfiiciune deschidem împreun? c?i tainice spre fructul mu?cat între timp de altul vers pierdut în golul t?cerii peste necuvintele trupului e noaptea labirintului e noaptea luminii nu sunt Ariadna s? te c?l?uzesc c?tre cruzimea clipelor ce zboar? ci mai curând o Penelopa ce a?eaz? într-un co? doar poame coapte fantomatice orele se colorau în albastru din când în când ca o clipire m?tasea dezgole?te zigzaguri indecente gândurile prind zbuciumul de miaz?-noapte colorându-l tot albastru întind mâna s? rânduiesc zorii timpului trecut cu îndep?rtatele apropieri ale orbului descoperind culori se na?te o nou? zi pe pânza de p?ianjen ochii t?i r?mân larg deschi?i tulburând adâncurile pierdu?i în z?pu?eal? vrem s? în?elegem rostul s? î?i po?i pierde propria identitate pentru a te rena?te din nou b?rbat imaginea ta reflectat? în oglind? m? prive?te ca o gravur? medieval? chemându-m? prin propozi?ii simple tavanul ?i el albastru ne vegheaz? discret sunt eu sau doar un alter-ego proiectat? dincolo de gânduri femeia-copil poate femeia din noaptea timpurilor sau poate o form? simbolic? retr?im actul crea?iei tu exi?ti sau te-am alc?tuit din întreb?ri înc? nespuse? m? adormi alergând de-a curmezi?ul zorilor la cap?tul unei lumi f?r? anotimpuri Pentru mine e?ti asem?narea noastr? poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-08-02 | | sunt tot la fel cum tu m-ai cunoscut – explozie de vânt ?i pâine frânt? doar poate cu o clip? mai matur? în hohote mirate n?praznice talazuri iar alteori adun triste?i neostoite aidoma timpului ce îl petrec de-ntorci o fila dep?rtându-?i pasul descoperi melodii ciudate ce vin ca plânsete în calde suveniruri e amintirea oarb? ?ip?t ce nu uit? al inimii ghem ce sfâ?ie poeme scurte durerea mi-a deschis ceasornicul ce bate-n noi zboruri de aripi rupte la temelia nim?nui hai sa ascult?m adâncul ce-n suflet înfrunze?te chemarea mea ce cânt? pentru noi cu-nfrigurare retr?iesc fiori de foc de ghea?? – drumuri pierdute de vei voi spre r?d?cini s? mergi cu ochiul auriu tu m? prive?te eu nu mai pot s? fiu când nu mai sunt s?-nal? sub pa?ii ve?niciei o rug? s?-nviorez tot cerul s? mirui clipa ce pârguie albastru de dincolo de nori mai lasa-mi timp sa-ndes în inimi nemurirea izvor de ap? vie cuvântul ce-l transcriu * pentru cea mai bun? prieten? - SirolF Bucur?-te Marie ! poezie [ ] rug? de ziua Fecioarei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-08-15 | | auzi-m? Doamne întru rug?ciunea mea din adâncuri necunoscute spal?-m? întru dreptatea ta noaptea asta toat? scruteaz? nelini?tea dorului adu-mi aminte de faptele mâinilor tale în rev?rsatul zorilor tinde-mi mila ta spre inima-mi încremenit? dincolo de obloanele trase d?ruie?te-mi bun?tatea cuvîntului ca da s? fie da ?i nu nu îndreapt?-mi privirea spre icoana numelui meu printre frunzele ro?cate ale amurgului sloboze?te-mi Fecioar? puterea ta întru nevoi s? uit labirinturile în stihuri te voi cânta o Maic? a Cuvântului în anotimpuri de cle?tar d?ruie?te-mi lini?tea Fiului T?u cu taine bine rânduite ca r?suflare a nop?ilor mele pricina bun?t??ilor izvorâ?te în sufletul meu Maica lui Dumnezeu revars?-?i privirea peste noianul dezn?dejdiilor ne?tiute de nimeni vindec?-m? de mâhnirea întrist?rilor prin care alearg? timpul cântarea Aliluia s? p?trund? ca o sabie în sufletul meu înfiaz?-m? tu maic? ?i f?-m? p?rta? crucii Glasul celui care strig? în pustiu poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-08-29 | | prooroc zugr?vit înainte-merg?tor mai presus de cei n?scu?i din femeie cel ce a s?ltat în pântece la vederea Fiului dumnezeiesc bucur?-te cel ce cu în?elepciune ai locuit în pustiuri cel ce ai trecut peste hotarele firii botezând pe Hristos preg?tind în semn de cur??ie la apa Iordanului c?r?rile neumblate pentru dreptate bucur?-te b?rbat sfânt ?i drept ce cu putere ai mustrat pe Irod împ?ratul desf?t?rilor rob al patimilor batjocor? a sângelui capul pe tipsie fiindu-?i pus a fost darul voluptoasei Salomeea trofeu înc? sângerând primit de bra?ele desfrânatei Irodiada la osp??ul ucig?tor în zi aniversar? r?spânde?te tu ast?zi harul miraculos s?-mi auzi suspinul s? pot fi p?rta? al cur??iei inimii înecând vorbele r?ut?cioase înva??-m? chipul nevinov??iei îngere?ti din râsul copiilor bolile suflete?ti izb?ve?tele cu sabia bun?t??ii tale s? tresalte de bucurie mâinile a rug?ciune Undeva între lumi poezie [ ] se dedic? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-09-03 | | Trecere prin preajma zilei poezie [ ] omedeto gozaimas Lucia! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-09-07 | | nu sufla?i o vorb? vreau ca fiin?a s? zâmbeasc? s? odr?sleasc? mireasma vie?ii dincolo de Hokkaido Kyushu ?i Shikoku ca iarba în plin? prim?var? acolo pe dealurile Repedei buzele tale au strâns rozele gr?dinilor japoneze parfum slobozit în cupele de vânt mâinile ca o org? în templul p?cii eterne deschid fereastra cu mirosul ei alb dincolo de marginile vie?ii – z?misle?ti amintiri pe cerul proasp?t legate cu fire nev?zute de ora?ul celor ?apte coline uneori stele cad pe cre?tetu-?i precum cântecele poe?ilor leg?mânt în ?ara soarelui r?sare î?i cânt? azi cu mii de strune: ai?hiteru! Bucur?-te stâlpul fecioriei poezie [ ] La Na?terea Maicii Domnului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-09-08 | | Ioachim din neam împ?r?tesc cu daruri îndoite desf??urându-?i inima împodobind cu lacrimi Altarul c?tre Dumnezeu cerea rod pântecelui Anei z?log din darurile sale PreaÎnaltul i-a d?ruit-o pe Maria bucur?-te care de proorocii ai fost vestit? fecioar? - Isaia Ezechiel Ieremia… împ?r?teas? e numele t?u îmbr?cat? în hain? înfrumuse?at? N?sc?toare de Dumnezeu – minune tulburat? de glasul arhanghelului Bucur?-te! ca pruncii f?r? r?utate s?-mi fie inima neîntinat? cadelni?? de r?bdare blânde?e iubire ?i mil? u?a milostivirii deschide-mi-o s?-?i cânt cântare Aliluia! puterea duhului s-a pogorât peste tine Ev? cur??it? de p?catul neascult?rii în?l?ându-te ai acoperit zorile pântecele t?u a ?esut trupul Cuvântului Nen?scut – t?ria pizma?ului ca deschiz?toare a dumnezeie?tei împ?r??ii ia aminte spre noi revars? mai presus de fire maic? ce ai împletit bucuria cu sabia izvor purt?tor de iubire peste toate marginile lumii dar al vindec?rilor nesecat? piatr? ce dai via?? celor înseta?i cea ce umpli de bucurie inimile noastre pricinuitoare a bun?t??ilor Fecioar? de Dumnezeu aleas? mai presus decât heruvimii ?i serafimii Bucur?-te! De vrei s?-?i alunec în bra?e poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-09-20 | | timpul mi te împarte undeva spre centrul ??rii acolo unde poate doar Sfântul Gheorghe închenuncheaz? peste cuvinte într-un cântec de râs în doi aceast? noapte a purit??ii tainice o deschidem împreun? deasupra dimine?ii albastre din care va ie?i lumina hai s? strivim ploaia în mii de f?râme ?i s-o a?ez?m în mirosul fructelor coapte vei vrea s? dai visului form? s? m? implore cu priviri de b?rbat în seara aceasta s?l??luiesc în mine z?pezile unui anotimp hoin?re?ti peste obrajii mei ?i te opre?ti undeva în col?ul gurii iar cerul meu e mult prea albastru e ca o t?cere în tain? m? pot d?rui ca într-o rug?ciune Împ?r?teas? a toate ocrote?te-ne! poezie [ ] icosul zilei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-10-01 | | în biserica din Vlaherne f?ptura cerului ?i a p?mântului ridic? neîncetat? rug?ciune bucur?-te! heruvimii ?i serafimii te prosl?vesc Împ?r?teas? apostolii te pream?resc cu imnuri de veselie - Aliluia! fii pov??uitoare întru potolirea mâniei d?ruie?te-mi oglinda drept??ii ?i minte des?vâr?it? lumineaz?-ne cu lumina cea neînserat? adumbre?te veselia cerului în inima noastr? izgone?te patimile din sufletele zdruncinate de griji aprinde dragostea s? rodeasc? în cele ce nu sunt pogoar? roua binefacerilor tale Fecioar? bucur?-te ceea ce ne umbre?ti cu cinstitul acoper?mânt goli?i fiind de faptele cele bune! Izvorâtorului de mir poezie [ ] fil? de acatist - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-10-26 | | Maximian împ?ratul l-a chemat întru voievodatul Tesalonicului mare i-a fost surprinderea c? mo?tenitorul de averi î?i petrecea timpul în slava lui Hristos pe arhangheli luminând izvorâtorului de mir slav?! înfrico??tor al demonilor gravitând o alt? lume osta? viteaz al cetelor cere?ti cheam?-m? pe nume împ?r?itor de bucurii reînviaz?-mi aripile trudite înc?lzindu-mi gîndul la realit??ile vie?ii bucur?-te c?mar? luminoas? întru Hristos! cel ce l-ai îndemnat pe Nestor cu semnul biruin?ei întru moarte pedepsindu-i mândria lui Lie alinat de cântarea Aliluia vesele?te-te întru dragostea lui Hristos! str?puns? fiindu-?i coasta întru patima Mântuitorului cunun? îngereasc? ai primit t?m?duind cu sângele t?u bolile trupe?ti bucur?-te întru izvorârea de mir fericite! Ce spuneai c?-?i sunt? poezie [ ] nimic din ceea ce spui - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-11-01 | | M? caut în mine sih?strind cuvinte ?i m? prefac c?-mi sângereaz? a inimii durere Pe drumuri r?t?cesc pierdut? spre niciunde În noaptea dinainte reînv??ând s? tac M? caut în mine sfredelind trecutul ?i îmi prefac în lacrimi o zi o noapte… E costul nerostirii iubirii ce o sim?i Închis? de-a pururi în inim? str?in? M? caut în mine reînv??ând s? fiu Hieratic semn pe-al timpului mi?care ?i poate-ntr-un târziu în lutul f?r? chip S? m? g?se?ti cuvânt a?a cum a? fi vrut s?-?i fiu M? caut în mine redefinindu-?i ochii ?i zâmbetul perfid schi?at de linii S? nu m?-npiedic de propria-?i fiin?? ?i s? te uit precum amurgul a zilei str?lucire M? caut în mine cu noi retr?ind timid Pluralul r?t?cirilor în doi La margine de via?? s? nu ui?i a scrie C? m-ai uitat cu mult înainte De când spuneai c?-?i sunt Te cunosc femeie dincolo de obsesia iubirii! poezie [ ] petrecere-n trei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-11-02 | | te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar dac? ziua aceasta s-a cr?pat la col?uri într-un azur de singur?tate tu trebuie s? ?tii cum îmi picur? în cre?tet ecourile toamnei târzii din pântecul ei pe pere?i mi se scurg amintirile unui noiembrie n?scut în plin? var? am rostogolit ro?ile silabelor s? te pot g?si printre cuvinte altfel de cum vrei s? pari înainte s? se fac? lumin? am a?ezat poemele tale în tablouri discrete mimând ??rmurile mediteranei e toam? târzie undeva o p?dure de fagi îmi spunea c? te la?i uneori prad? viselor sub perna zilelor te ademenea ruginiu chipul ho?ilor de slove s? te a?eze cuvânt între dou? coper?i cu cre?tetul în nori ?i pasul sigur r?stigneai în fiecare toamn? frunzele în geamurile casei s? fi fost tu femeia p?durilor de pe colinele mun?ilor ce-?i rev?rsa iubirea în pletele b?rba?ilor sau poate strig?tul ne?tiutor peste prag ce înmugurea drumuri spre sud ferecat în versuri înc? nescrise femeia exaltat? în iubiri obsesive se desface din noapte unduioas? senin? ca un cire?ar nu nu e?ti tu femeia aceea chipul t?u cuminte se ascunde în propria-?i umbr? sub cerul cald de var? e?ti poate femeia pictat? în falduri de primadon? unde soarele î?i culca obrazul desenându-?i sub pleoape valurile sparte cineva îmi spunea s? te caut în mirosul de iarb? acolo îmbe?i vraja ispitelor tu mi-ai spus întinde mâna ?i am întins mâna s?-?i cutreier gândul sub r?d?cini de cântec îmi spuneai sunt o femeie lunatic? cu fruntea de var cu criv??ul pe pleoape sau poate o stânc? ro?ie ars? de soare ce ademene?te cu s?ruturi cocorii spre înalturi te cunosc femeie peste mijlocul t?u ?i-au prins pesc?ru?ii aripile mimându-?i ?oldurile ca într-un dans e?ti prins? definitiv în valurile toamnei înf??urat? în m?t?suri viclene zburdalnici te s?rut? fiorii unui alt anotimp plutesc în aer arome de toamn? târzie un pas ?i cu altul fac dou? zile de via?? într-una te cunosc femeie cum nici nu-?i închipuie luna zâmbe?ti la fereastr? vineri mama î?i dormea somn întreg între perne r?spundea la întreb?ri l?sând durerea s?-i decupeze în trup fluturi de purpur? eu scânceam mi-era foame de carnea tuturor cuvintelor ce ma r?sturnaser? în lume La marginea zilei poezie [ ] pentru numele t?u - Carmen Mihaela - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-11-08 | | înainte de toate zorii î?i deseneaz? chipul în lumina difuz? a zilei curcubeu de culori se reflect? peste ve?mintele de s?rb?toare a?ternute peste sim?urile f?pturii cu ro?u e surpriza ce se înghesuie sub buzunarul de la piept strecurat? în trupul firav în fiecare diminea?? mîinile tale pierd ?irul zilelor ?i danseaz? peste privirile întreb?toare pe o muzic? difuzat? în surdin? prea des peste fântânile f?r? fund dragostea te caut? în urma l?sat? peste albul cear?afurilor ochii t?i privesc doar spre efemerul de dincolo de cuvinte construie?ti ziduri de aburi pietrelor le dai trup comun înve?mântându-le în poeme tocmai acum î?i place s? prive?ti r?sucind mereu chipul necunoscutului luminat pe jum?tate orice lucru te respir? buzele mereu însetate de în?elesul sângelui î?i doresc o fâ?ie de realitate Au r?mas doar mâinile care se strâng ?i se mângâie poezie [ ] în glasul ro?ilor de tren - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-11-10 | | via?a î?i urmeaz? cursul firesc miezul nop?ii poate îl voi reg?si mâine ?ip?tul inimii îndr?gostite trece peste miracolul grani?elor dintre ani mi-am pierdut umbra ** dragostea învinge de fiecare dat? ra?iunea chiar dac? neîncetat î?i schimb? culorile indiferent de mi?carea filozofic? a timpului nu trebuie s? cerni nisip în b?taia vântului visele zvâcnesc doar la rev?rsatul zorilor ** teama c? într-o zi te voi pierde mi se p?rea bizar? via?a ne va r?scump?ra clipele undeva spre amurg mereu vie mereu proasp?t? m? voi c???ra pe zidul nevolnic voi p?stra cu for?? lumina realit??ii ** universul întreg se pr?bu?e?te voi distruge semnele voi descuia tainele palmele noastre goale vor sim?i prezen?a arz?toare a mâinilor reunite declarându-?i iubirea între dou? drumuri ** a? fi vrut s? plâng ore în ?ir dar nu g?seam motiva?ia sufletul sfâ?iat în mii de f?râme gone?te tânguirea preamultelor lovituri nu c?uta s?-mi descifrez privirea numai eu pot plânge f?r? lacrimi *** via?a î?i urmeaz? cursul firesc dragostea învinge de fiecare dat? ra?iunea teama c? într-o zi te voi pierde mi se p?rea bizar? universul întreg se pr?bu?e?te a? fi vrut s? plâng ore în ?ir dar nu g?seam motiva?ia nu voi nega niciodat? iubirea te voi iubi chiar ?i atunci când nu m? voi gândi Iar când odat? vei citi poezie [ ] pentru Nicole - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-11-17 | | frunzele se-arat? la margine de cale în str?lucirea clipei dinspre ziu? tu e?ti senin? ?i clar? în privire precum luna plin? pe cer r?sare ?i te cunosc femeie mereu copil la suflet ?i-au închinat b?rba?ii puzderie de versuri în noaptea ce parfumul ?i-l revars? ?i totu?i azi... vreau s?-?i las pe-o fil? un vers împletit din flori de iasomie s? ?i-l a?ez ca semn al pre?uirii în templu sfânt al nemuririi Bucura-te plinirea rânduielii Ziditorului poezie [ ] fil? de acatist - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-11-21 | | bincuvântând trupul cel f?r? de rod al Anei St?pânul firii a împlinit rug?ciunea dreptului Ioachim trimi?ând prin prunca Maria înnoirea adamului c?zut drept mul?umire darul cel f?r? de pre? a fost încredin?at spre s?l??luire în Sfânta Sfintelor bucur?-ne pe noi cu darul vasului sfin?it izvorâtoare de miruri porumbi?? neîntinat? d?ruie?te-ne Fecioar? visteria în?elepciunii cort neînc?p?tor înconjurat de îngeri împac?-ne Fecioar? cu bucuria rodului des?vâr?it cadelni?? sfin?it? în mâna Împ?ratului pecetluit? cu Duhul ai primit în c?mara bucuriei pe Hristos înmiresmând luceaf?rul dimine?ii cu cântarea Aliluia stric? tu Împ?r?teas? întunericul min?ii îmbr?când trupul nostru cu iubirea întru veselia sufletului s? î?i cânt?m cu bucurie pururea Fecioar? bucur?-te! Bucur?-te apostolul românilor! poezie [ ] fil? de acatist - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-12-01 | | cel ce cu dragoste ai fost întâiul chemat întru patima lui Hristos cur??e?te vasul în care s?l??luie?te sufletul meu pentru a-?i aduce cântare Aliluia strângând mrejele ai devenit cet??ean al Duhului Sfânt ca un cerb la izvoarele apelor ai vânat adâncimea cuvintelor propov?duind noianul în?elepciunii pe în?elesul tuturor f?-te punte c?tre Dumnezeu s?-?i cânt?m bucur?-te vestitorul tainelor lui Hristos îndreapt?-mi calea spre paharul mântuirii lumineaz?-mi mintea s? pot înota în apele vie?ii tu m?rg?ritar luminos fii împreun? c?l?tor cu cetele îngere?ti s?-?i cânt?m cântare de bucurie Andreie apostole La sfat cu pas?rea din tâmple poezie [ ] Caut urgent, lumin?! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-12-04 | | pe ochelarii t?i se întind n?valnic semne degetele fine de-a pururi clandestine într-o neînceput? stare de dor se irosesc într-un neterminat poem de iubire r?mâi mereu între dou? alunec?ri mai ales c? toat? via?a ai fost un înot?tor atipic te risipe?ti în catedrale de gânduri respirând experien?a c?derii t?cerile-?i rostesc sentin?e doar în decembrie când vei avea interdic?ie la alb asemeni apei curg?toare te tulburi în ordinea invers? a lini?tii e ceva patologic în felul cum m? prive?ti prin lentile m? por?i în suflet ca pe-o serenad? cu acorduri pe lira universal? mi se pare simplu s?-?i transformi dep?rt?rile în iubiri aleatorii ne potrivim unul altuia în triluri de mierle pe acela?i drum aceea?i via?? a?tept s?-nfloreasc? gândul s? m? îng?dui lacrima ce-?i plânge întâia vorb? cu suflet de balad? Tu f?-te c? m?-ascul?i întâia dat? poezie [ ] Ochii mei privesc dincolo de orizont - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2006-12-21 | | Motto: ghemul are o lume a lui te înf??ori m? desf??or zadarnic firul caut? a ghemului menire dac? ecoul lui se pierde-n noapte s?rutul buzelor pe-a sufletului umbr? e-o broderie complicat? de silabe de dragul meu te înf??ori în visuri policrome vestind mereu neînchipuit sfâr?itul e doar de-o clip? n?lucire cu palide fantome din oasele care-?i pierd trupul de dragul t?u sc?ldat? de-ntuneric înve?mântat? într-un verde satinat feeric mi-a? apleca genunchii firul ierbii s? mi se imprime a semn de binecuvântare de dragul nostru tumultosul cer în palmele întinse ?i s-ar pr?v?li ca un izvor cu ap? vie din care doar eu ne?tiuta ne?tiutelor m? voi putea împ?rt??i Reflec?ii de-o clip? poezie [ ] pentru Daniel Bratu în prima zi a anului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-01-02 | | în diminea?a aceasta soarele cade vertical cînd ro?u când galben pe oglinzile ce alearg? a ne?tire din firele nop?ii trecute adun secundele ca pe o apropiere ?i p?strez lini?tea ochilor t?i mi-i sufletul plin de puterea cuvântului rev?rsat în mine de asear? am r?sturnat clepsidra ca o reflexie a nordului stau rezemat? de prevazul inimii sorbind tacticos din timpul ce uneori trece mai aproape de tine î?i privesc chipul reflectat în imagini alb – negru adâncit în sonete alerg cu bra?ele întinse s?-?i cuprind gândul nimic din tine nu m? mai recunoa?te poate îmi sim?i doar umbra aplecat? peste un vers de poezie Am început s? înnoptez poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-01-09 | | am început num?r?toarea invers? de la Creator spre mâna aceasta de lut mi s-a oprit timpul la ziua mea de na?tere spunea cineva c? e o na?tere ca oricare alta o adiere îmi s?rut? obrazul ca o simfonie neterminat? încep s? multiplic realitatea impar visele nu mai c?l?toresc dincolo de noapte se împiedic? în am?r?ciune m? întreb ce pot s? fac cu lacrimile le-a? putea duce în singur?tatea p?durii aidoma unor copaci dezgoloi?i de toamn? prim?vara i-ar îmbr?ca în fo?netul de verde catifelat vântu ar rispi pa?ii frunzelor lovind cerul în cre?tet prin asfin?itul anotimpului m? trezesc alergând descul?? m? prefac c? te a?tept s? vii pân? atunci... îmi voi cl?di mormântul dincolo de umbra ferestrei In zori, vin ploile poezie [ ] Cântec de femeie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-01-12 | | Motto: în prea adânc de mine un curcubeu în suflet a?teapt? s?-l deschizi înaintea amurgului zilei împart ecou dup? ecou ?i aprind nop?ile celui ce-a?teapt? cântecul acesta de femeie amintind c? orice ?oapt? moare în zori doar ploile târzii picur? visele mele descul?e ?i m? însenineaz? cu ultimul cuvânt acolo unde privirea e lacrim? de zâmbet la margine de suflet îmi împietresc îmbr??i?arile ?i ??rile calde dup? o noapte lung? pân?-n r?s?rit te apropii ca o fantasm? de oriunde ai fi s?-mi fii eu R?t?cesc prin ani poezie [ ] Fresca mântuirii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-01-17 | | plutesc în deriv? în h?ul dintre dou? secunde triste?ele se încâlcesc ca umbrele p?s?rilor ce f?râmi?eaz? timpul ziduri cresc în juru-mi ca un peisaj condensat în culori aprinse oferindu-mi ultimele treizeci de trepte ale vie?ii s? urc cu r?bdare din adâncuri de ape chipurile sfin?ilor dau glas acatistelor însufle?ind cu marea lor credin?? arborele vie?ii transfigurându-l în oameni privesc irealitatea concret? a frescei nu poate fi adev?rat sunt doar visele mele dintr-o copil?rie a culorilor în nuan?e posibile de albastru impresionat de jocul culorilor spiritul îmbr??i?eaz? cu privirea liniile usc??ive trase peste lumina din ochii martirilor de un verde intens peisajul se transform? într-un spectru vast de culori ca într-o figura?ie m?runt? pe transparen?a spa?iilor exterioare dizolvând limitele ochiul caut? sâmburele liturgic ?i percepe ce nu se poate exprima adâncimea netrupeasc? exprimat? prin desen ?i culoare Amurgul cuvintelor poezie [ ] aduceri aminte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-01-23 | | timpul toate se vor duce dar ?tiu c? îmi voi p?stra sufletul acesta rotund împrejmuit de ape ?i mai ?tiu c? iubirile nu pot muri peste noapte po?i gusta din fructele coapte voi pleca spre iarn? s? m?-nf??oar în alb ?i ce dac? inima-mi va plânge ?i ce dac? silabele se vor cuvinte copiii vor alerga cumin?i vor face oameni de z?pad? ?i le vor da nume de voievozi tu poate vei întinde mâna c?u? s? po?i cuprinde inima mirat vei descoperi în palm? doar o lacrim? î?i va r?mâne pe degete semnul zilei de azi Bucura?i-v? ale?ii Sfintei Treimi flori mirositoare poezie [ ] Biserica Trei Ierarhi - Ia?i - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-01-30 | | cu fruntea ridicat? închin?ciune Vasile Lupu ridic? în inima Moldovei broderie în piatr? înnobilând istoria cu ramuri renascentiste patina timpului d? str?lucire vârstei lupt?torii bisericii î?i leag? dogmele aureola?i de tradi?ia locului Cantemir ?i Cuza stau la umbra candelabrelor în lumina lin? a sfintei slavei scrijelind mormântul cu ruga lor din iconostas bog??ie neîmpu?inat? gust?m cu cetele de heruvimi bucur?-te al Treimii ap?r?torule Vasile cânt?m ast?zi trâmbi?? de aur sun?toare gur? de miere izvorâtoare prealuminate înv???torule a toat? lumea bucur?-te Gur? de Aur minte str?lucitoare spulberând neghina eresurilor teologule Grigorie bucur?-te Sloboze?te-m? pe mine robul Tau poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-02 | | pe Cel ce ?ine cerul ?i p?mântul numai cu voia Sa Ierusalimul p?mântesc îl întâmpin? azi spre salva tuturor neamurilor departe de robia p?catului ?i tirania celui r?u dup? cuvântul Lui în pace Prunc dumnezeiesc îmbr?cat în trup omenesc s-a l?sat vederii în bra?ele sl?b?nogite de vreme îngenunchem în v?zul cerului lâng? b?trânul Simeon cântând cântare de pream?rire acum sloboze?te pe robul T?u dup? cuvântul T?u în pace c? v?zur? ochii mei… Prizonierul cuvintelor de-a v-a?i povestelea poezie [ ] e zi de februarie ?apte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-07 | | dimine?ile c?prui las? deasupra zilei nop?ile în care uit?m s? vis?m cufunda?i în jocurile noastre ne?tiu?i de nimeni ca într-o imens? priveli?te ne l?s?m n?p?di?i de privirea zilelor ce se învolbureaz? apoi… a venit ziua atins? de întâmplare te caut uneori pe dunele l?sate de rev?rsatul prutului zvâcnesc din când în când cuvintele ce nu reu?esc nici s? mai plâng? pe mal de ape î?i scrii poemele le faci b?rcu?e ?i le trimi?i f?r? ancore s? r?t?ceasc? nep?s?toare în dep?rtarea f?r? nume ne adun?m din când în când sub poarta s?rutului pitula?i în umbra cuvântului dârdâim de dragoste de fiecare dat? ne desp?r?im f?r? am?r?ciune l?s?m potecile ca semn al umbrelor stelele aninate deasupra apelor paharele cu gura în jos s? oprim timpul mânjim pere?i în albastru s? avem doar cerul nostru pict?m discret în violet gândurile drept ?int? inima din întâmplare deschizi o îmbr??i?are mototolit? de nop?ile nedormite în zori m? joc cu mine de-a v-a?i ascunselea acesta e jocul primordial unde s? m? ascund unde s? te ascunzi jocul în doi e deja o poveste ochii nedefini?i ai unui început de februarie poezie [ ] îngerului numit Ioana - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-10 | | e ziua când stelele trec dincolo de r?s?ritul altei zile pe drumuri anotimuprile se a?tern r?va? bobocii stau gata s? pocneasc? sub clipocitul soarelui toate au un anumit pre? optsprezece misterul iernii se pierde în zorn?itul inimii s?ruturile se aga?? de cuvintele gata de plecare ca o atingere catifelat? în zi de zece dezv?luit? lumii sub cerul deschis azi toate lucrurile i?i vorbesc pe nume buzele cuprind universul nop?ilor de a?teptare ochiul împr??tie lumin? peste singur?tatea gândului vibreaz? poemele pe ciorchine nu nu e var? e doar un început de februarie Am stat un timp cu ochii închi?i poezie [ ] ... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-16 | | norii î?i scutur? nehot?râ?i b?rbile peste punctele cardinale din când în când î?i încre?esc frun?ile atingând p?mântul fulgii dezorienta?i î?i caut? culcu?ul str?ini de lume se las? u?or purta?i de vânt înc?run?ind oamenii cu burni?e ce se preling pe tâmple cum s? înve?mântezi noaptea cu singur?tatea din tine perdele tot mai dese mic?oreaz? lumina ca într-o pace adânc? unii se strâng nelini?ti?i în bra?e la marginea drumului cineva danseaz? pe melodia ploii altul arunc? scrum peste cuvinte chiar acum se scrie nebunia clonând amintirile eu port între umeri moartea târându-m? prin adâncurile iernii S? prive?ti durerea care se ascunde poezie [ ] m?run?i?urile existen?ei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-19 | | din când în când str?inul acela vorbe?te de lumin? sub poduri aurolacii s?rb?toresc iluzia vie?ii la intrarea ?i ie?irea din ora? se practic? pornografia într-o performan?? sexual? dement? ?i degeneratoare zarururile sunt aruncate spa?iul se mistuie în revela?ia unei lumi nev?zute în cârciumile de cartier legile se fac sub aburi de alcool spuma l?ptoas? le încheag? min?ile demnitatea se despoaie în articula?ii neîn?elese obosi?i de zile cu vie?ile netr?ite plini de lehamite îmb?trânesc pe marginea pr?pastiei urineaz? precum câini pe la garduri se împreuneaz? improvizând fericirea picteaz? zidurile cu propria vom? nu-?i mai recunosc demen?a în propria imagine din oglind? v?zu?i din afar? par ni?te târâtoare ni?te învin?i sunt doar copiii con?tiin?ei lipsite de dragoste în parcul de al?turi copiii lor se joac? de-a p?rin?ii Întâmpl?ri în tain? poezie [ ] pân? la un punct? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-23 | | de la o vreme simt c? trebuie s? m? schimb vreau s? uit înso?it? de himere pip?indu-mi cuvintele inventez mersul descul? câte lucruri netr?ite a?tept tu eu tu un punct prin via?a-mi imaginar? în rest schimb?m amintirile de aceea imit îmbr??i?area Doamne în cea?a amurgului deseneaz?-ne Tu punct cu punct Tablouri suprapuse V poezie [ ] mai z?bovesc un anotimp - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-02-26 | | sfâr?it de februarie iarna î?i arunc? n?p?dit? de emo?ii ultimele straie orele m?soar? umbrele nop?ii rostogolite f?r? voie în lini?tea zorilor mereu m? întorc la început de rând gândesc zilele acordându-mi strunele timpului pe ani ?i zodii prelucrez partiturile unui vis cu senza?ii de flash-uri zâmbe?ti adolescentin trecem o strad? apoi alta îmbulzeal? în elegan?a negrului cercetez castaniul pe frunte î?i cade u?or un fulg ne-am împreunat palmele jur?mânt în fa?a moa?telor nu trebuie s? faci nimic doar s? crezi Dumnezeu ne va auzi spovedania o parte din tine r?mâne se bâlbâie ro?e?te cealalt? parte evadeaz? spa?iul se-ngusteaz? avalan?e de gânduri smintit? ca o n?luc? cu degetele î?i ating nesigur? linia vie?ii a?ezat? în palm? n-au mai r?mas decât amintirile atârnând de brazii podobi?i cu fluturi albi hai s? z?mislim în palme întoarcerea apa se zb?te de maluri înghesuind cuvintele ninge din când în când în februarie vremelnic la miezul nop?ii credincio?ii î?i pleac? genunchii în rug?ciune zidind în inimi catedrale to?i cânt? la unison pe str?zi întunecoase arde cîte un bec din loc în loc singurul zgomot e doar al inimii ce tic?ie ca un ceas de?tept?tor c?utând ?i ultimul dram de fericire poart?-m? pe t?râm de poveste prin col?uri de fiin?? cocorii ne-nva?? zborul orice sunet ne poate arunca în h?u e poate vremea îndep?rt?rilor din noi nu mai ninge demult în decembrie te ridici din cea?? pribegind prin în?elesuri r?zvr?tite via?a ?i soarta ne perind? prin dureri precise ne vom trezi b?trâni dovad? a trecutului pl?tit t?cerea se cuib?re?te neîn?eleas? nici o potec? spre tine fiecare anotimp e ca tic-tac-ul timpului las mereu u?a întredeschis? nu m? mai îmbrac în negru port culoarea cerului ?i de cele mai multe ori în ro?u m? las iubit? pân? la reuno?tin?? de cel în al c?rui nume m-am botezat treze?te-te din be?ia aceasta ridic? v?lul neputin?ei ?i te lupt? cu timpul acesta rupe-l în fâ?ii ?i a?eaz?-le pe calea lactee Exist?m pe furi? poezie [ ] ''azi timpul mocne?te ?i tace'' - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-03-02 | | am str?b?tut timpul mocnind un vis trecut melancolia nop?ilor se-ntoarce cu ochii mari pip?i linia vie?ii scurte jeluiri departe de mine tr?iesc – stânc? în b?taia soarelui sar peste praguri de frica r?nilor azi refuz strig?tul sinelui culege-m? rod împodobe?te-?i masa de duminic? între zidurile iubirii m? lupt cu mine prin tine P?s?ri f?r? aripi poezie [ ] degete - contururi aproape transparente - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-03-05 | | contururi transparente pe un altar închipuit înmugurind gustul poamelor bune sunt pas?rile oarbe ale nop?ii înd?r?tul ferestrei modeleaz? cu degetele chipul orbului pip?ind lumina Tu, cu vântule de sear? poezie [ ] insomniile zilei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-03-06 | | în aceast? zi se înal?? sufletul a necuvinte în mine odr?slesc poeme f?r? rim? întind palmele în n?scociri de aripi desfac în simboluri iubirea trezesc visele adormite s? te poat? cuprinde rispesc privirile ?tiute a te reg?si drumurilor îmi conduc pa?ii spre ochiul zilei ascund limpezimea vârstei poate vei fi tu vântul cel de sear?! Cumin?enia zilei de azi poezie [ ] printre anotimpuri - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-03-07 | | Ca într-un dans via?a î?i reia caden?a poezie [ ] doar inima ?tie a spune - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-04-30 | | umbrele s-au a?ternut peste paturile golite de suflet totul se învârte în jur f?r? fric? f?r? suspine f?r? plâns pasiunile plutesc nep?s?toare peste brutalitatea con?tiin?ei e noaptea când negustorii au ie?it la vântoarea de fluturi via?a se agit? în pic?tura ce se prelinge prin vene ochii c?prui umbri?i de paloarea halatelor a?teapt? m?sura nop?ii des?vâr?indu-se într-o nou? na?tere în pântecele h?ului leg?turile carnale î?i arunc? zdren?ele pentru o nou? via?? pe holuri se aud mar??luind stegarii durerii ochii injecta?i de moarte privesc cu nesa? ?i-au prins peste ve?minte vie?ile atâtor neprih?ni?i unul î?i toarn? ?ampanie altul prinde speran?a în ace decor de prevestire a mor?ii în desfrâu .................................. departe visul prinde aripi Roua ochilor balsamul buzelor însetate de dor poezie [ ] 3 mai 2007 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-05-04 | | în diminea?a ambigu? de prim?var? goi pân? la suflet ne adunam zilele în palme ne întâlnim în t?ceri a?ezându-le de-a dreapta ?i de-a stânga inimii dincolo de orice îndoial? fiecare cuvânt na?te o speran?? ref?ceam din cioburi anii de ?apte ori câte cinci devenind silabe plus necuvintele-n doi hai s? ne juc?m pe arcul timpului în sunetul de trâmbi?? al necuvintelor reg?sindu-ne sufletele înf??urate în e?arfa cea ro?ie parcurgem dramele separat pe f?ga?ul apelor întâlnindu-ne în noaptea nesfâr?it? între noi doar t?cerea r?mâne fidel? z?mislind în palme întoarcerea în doi cine sunt eu cine e?ti tu figuran?ii unei iubiri în decor de cea?? Iluzii pe un petic de cer poezie [ ] 2 iunie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-06-04 | | mai ?ii minte când dorin?ele se-nghesuiau sub geana zilei secundele alergau mute îmbr?când p?reri le a?ezam de fiecare dat? pe pervazul inimii captivând t?cerile sub talpa norilor descul?? indescifrabil p??eam peste iubirile unui anotimp în acorduri de stele c?z?toare plimb?ri printre gânduri peste cuvintele înjum?t??ite te a?teptam în rânduri nescrise ne a?ezam din când în când sub salcâmul în floare triste?ile se dep?nau ca ni?te himere în goliciunea transfigurat? mocnit te recunosc dup? aburul pâinii frânte în zile de iunie cu cire?e la urechi mi-ai pus sufletul obol în pragul unei rug?ciuni de sear? credin?a se na?te zidit? pe la r?scruci de vremuri îngerul se apleac? peste um?rul stâng risipind distan?ele dintre bra?e umbra infinitului se perinda peste privirea-?i juc?u?? între lumin? ?i întuneric doar potecile vl?guite de sensuri r?mân suspendate de marginea cerului încremenit? ziua î?i caut? buimac? gemenii jucând haotic ro?ul tresare arzând între zodii chipul feciorelnic al nop?ii e vremea s? ne c?ut?m Undeva sub Carul Mare poezie [ ] 9 iunie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-06-11 | | am adunat în cuvinte tot timpul din lume s? te fac chimval r?sun?tor lumina p?trunde agale chemându-te de cele mai multe ori curcubeul se a?eaz? în bra?ele tale în c?utarea timpului pierdut mângâi f?r? s? vreau privirea ce-?i zvâcne?te într-un c?prui de abanos la cap?tul ferestrei se scrie o nou? poveste un ve?nic început a?ezat între coper?ile unui poem vâsle?ti pe acela?i ??rm înv?luit? în misterul parfumului de ambr? înc?tu?ezi fiecare diminea?? cu zâmbetul de copil l?sând nop?ii gândurile pref?cute în stele c?z?toare clipele se pierd când luna se rostogole?te într-un joc de treizeci ?i ceva pe un s?rut universul î?i reflect? culoarea printre pletele lungi mângâindu-?i alene umerii ca într-o revela?ie silabele se amestec? indescifrabil peste palmele modelate de vise las?-?i amintirile doar azi s? te pot privi cuib?rit? în respira?ia timpului Departe de mine poezie [ ] visuri - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-07-26 | | culori aruncate peste alte lumi la Porte Maillot îmi dezbr?c zdren?ele trecutului ora?ului îi rodesc sânii r?zvr?ti?i pe fundal alb negru stelele se desfrunzesc în aventurile sufletului castanii î?i topesc în ne?tire mirosul sub privirile atâtor neamuri chipul t?u apare mereu la r?scruce de gânduri speran?ele fluturi de noapte destine aruncate în ochiuri concentrice mimând dep?rtarea apropii cerul s? te pot sim?i precum valurile marea m? îmb?t în nebunia zorilor cu roua florilor de nu m? uita nici somnul nu-mi cumin?e?te iubirea la malul marii castelele se risipesc în clepsidre mimând trecerea timpului te a?ez în poemul acesta albastru s? te reg?sesc sunet prelung printre rânduri destram?-m? doar azi în ?oapte s? parcurgem împreun? drumurile s? ne îmbr?c?m în umbrele noastre ?i s? te la?i iubit doar o via?? Amprentele unui timp poezie [ ] la taifas cu inima - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-07-26 | | noaptea se stinge între noi punând z?brele luminii tr?im ?i murim din interior spre lume ne în?ir?m gândurile scriind pe lespezi de piatr? ne lovim aripile în zborul înfometat de elan n?scut?-n cump?n? respir puternic galbenul grânelor divizibile în doi nici un s?rut nu poate topi orizontul s? mi te simt aproape încearc? s? furi clipele chiar dac? suntem doi str?ini timpul î?i opre?te tic?itul în strângerea unui suspin privirile te alearg? ucigând amintirile în a dou?zeci?i?asea zi a lui cuptor gândeam c? dac? voi scrie câte o maxim? pe zi nu voi reu?i s? îmb?trânesc niciodat?...unii oameni v?d bine numai aproape: ei tr?iesc doar pentru prezent. al?ii v?d bine departe, dincolo de ziua de azi. m? dor ochii de nez?pad? ?i în inim? îmi simt str?mo?ii ucigându-mi speran?a de a avea un înger în bra?e. prieten de be?ie ?i-a? fi sau rim? veche într-o poezie sau de ce nu un spirit pr?fuit n?scut din prelungirea unui punct mimând primul scâncet pe acorduri de vioar? îmi vei strânge la piept mâinile acestea încerc?nate de vreme îngenunchind cuvintele ca într-un ritual de desp?r?ire în col?urile inimii se vor îngr?mâdi aromele de mai poate ?i decembrie plin de ?urturi î?i va l?sa lacrimile strivite sub t?lpile unui iulie necru??tor v ia?a este ca ?i înghe?ata. bucur?-te de ea pân? nu se tope?te. atâta timp cât mai rezi?ti înc? pu?in, nu vei fi niciodat? învins. în via?? întâlne?ti câteva persoane care au rolul de a te iubi... întâlne?ti câteva persoane pe care le vei iubi ?i întâlne?ti câteva persoane care î?i vor fi al?turi orice ai face, oricând ?i oricum... la icoana vie?ii vom depune ghirlandele edenului de la Giverny ne vom uni mâinile sub s?rutul degetelor si… ne vom aminti de primul zbor pe foaia aceasta n?scut? din s?mân?? au fost copaci ce-au retr?it s?ruturi pe foaia aceasta î?i a?tern inima ca atunci când vom cre?te s? ne întâlnim Lumina taboric? poezie [ ] „Bine este nou? s? fim aici” - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-08-06 | | Taborul izvor de contempla?ie munte al cur??irii de patimi urcu? profetic întru sl?va lui Dumnezeu Tat?l lumin? nematerial? îndumenzeind natura întru neputin?a min?ii anticipând scularea din mor?ii ca tain? negr?it? s? r?spândeasc? peste ve?mintele mele schimbarea orbului metamorfozându-m? v?z?tor întru rena?terea Ierusalimului ca o f?clie ve?nic? bulversa?i de harul dumnezeiesc Petru Ioan ?i Iacov vor s? prind? lumin? neînc?p?toare sub cele trei colibe f?cându-le rai în inimile lor cu fe?ele la pâmânt primesc binecuvântarea glasului din cer Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta asculta?i-L! Mai presus de orice fire poezie [ ] ...întru adormire lumea nu ai p?r?sit... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-08-15 | | întru adormire cerurile preasl?vesc numele t?u izgonind întâmpl?rile mor?ii cu înainte vestire mutare c?tre cele înalte de la marginile lumii norii devin c?i tainice înflorind trandafirii în vas ales la icoana adormirii apostolii purta?i prin v?zduh primesc adeverirea cuvântului din mâini preasfinte inima-mi se îndrepteaz? spre izvorul harurilor împ?r?teas? a cerurilor acoper?-mi neputin?a s? pream?resc numele t?u fecioar? Desprinde-te spre zboruri poezie [ ] 21 august- ziua cuvintelor nen?scute înc?... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-08-21 | | rapsod al sufletului ce cânt? ca pas?rea în vânt a tainelor visare din tremurul lumii mu?când durerea întemni?ând-o în vecii vecilor amin iar nordica lumin? ating?-?i frumuse?ea cu farmecul rostirii ce-mpr??tie-n lume p?mântul reînvierii în palmele-?i ude în jur e doar uitarea dar cui îi mai pas? când cea?a lunii pe frunte se a?eaz? vântul hai-hui prin frunze fredoneaz? iar umbra veninoas? în gânduri tot p?trunde cu palmele cuprind a ochilor privire cerul în ape limpezi în suflet s?-?i preling în iarna vie?ii s?-?i r?s?desc un crin e poate cea din urm? ?ans? a timpului ce vine în dimine?i suave cu lic?r de lumin? la cap?t de furtun? iubirea mai a?teapt? sau e doar visul ce-?i mângîie surâsul din mun?i rostogolit spre valea seac? te pot privi în voie sub cerul aprins de stele hai s?-mpletim cunun? din doruri ?i r?spântii s? înverzim p?durea din nou a iasomie nimic nu te atinge nici lic?rul din ochi nici roua dimine?ii ce peste câmp se-a?eaz? plute?ti mereu în vremuri trecute mai bate câte-o clip? vestind un început e doar jocul luminii ce-n ape se-oglinde?te nu mai t?ia prin trupu-?i s?-?i construie?ti himere prive?te larg nu-?i sfâ?ia adâncul spre-o nou? remu?care iubirea-i ve?nicie de-a pururi va r?mâne n-o terfeli cu tr?snet în zvâcnet de durere hai s? oprim a timpului menire din vinul ro?u a? vrea acum s? gu?ti s?-?i îndulce?ti prezentul ?i clipa ce-o s? vin? Margini de zori poezie [ ] în zi de august dou?zeci?itrei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-08-23 | | departe de oameni trepte spre infinit urci mereu te-atrage nerostitul în efemerul amintirilor dep?rtarea e ca o profe?ie a ne?tiutului de mâine întrebi de fiecare dat? nep?trunderea visului ascuns? cântec dup? draperiile nop?ii p?timind sub picurii argintii ai toamnei de cele mai multe ori rupi cu din?ii potecile mângâind cu t?lpile într-o îmbr??i?are podoaba p?durii las?-te femeie în dansul p?tima? al vântului noaptea din adâncul p?mântului s? ?i se ca??re pe la tâmple aduceri aminte ca fulgerile r?zvr?tite de iubirea norilor minunat? este ziua când florile mângâiate de timp î?i vars? din tulpini parfumul ca smirna în pragul serii las?-te îmbr??i?at? de zorii zilei ce destram? luceferi fistichii a umbrelor lumin? pe-a cerului spinare ce arde f?r? ocoli?uri luna ai devenit cuvânt ?i fream?t de destin te joci cu lutul vremii în tainic? lumin? tu suflet de femeie! Merg?torului înainte pream?rire poezie [ ] 29 august - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-08-29 | | tres?rindu-i inima la bucuria vederii Maicii lui Hristos st?pânitor al pornirilor trupe?ti martor al descoperirii Sfintei Treimi netulburat de gijile lumii contempleaz? Iordanul ca avon al mântuirii glasul celui care strig? în pustiu a?terne pe locuri neumblate calea Domnului stâncile col?uroase se ?lefuiesc la auzul cuvintelor bucurie ai fost sfinte osteni?ilor de p?cat amestec?torilor de sânge urgie hrana la prânzul slavei de?arte însîngerând tipsia desfrânatei Salomeea la malul Iordanului ai ar?tat lumii Iata mielul lui Dumnezeu...! Noaptea nop?ilor cu Dana ?tefan poezie [ ] în loc de La mul?i ani! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-09-23 | | în oglinda timpului chipul t?u femeie poart? diverse culori prim?verile au cerul cu nuan?e de verde verile mereu la pas cu ruginiul de rod nimic nu este întâmpl?tor totul se a?eaz? în mireasma potrivit? legendelor în care î?i a?terni numele printre rânduri poemul acesta nu poate s? te scrie cuvintele nu-?i g?sesc menirea de undeva de prin mine amintirile încep s?-?i dezlege sensurile doar noaptea te picteaz? adulmecându-?i urmele tu respiri în culoare nuan?e de oameni copaci ce devin prunci nisipul se cerne sub murmurul femeii ai copt în pântec rodul feminit??ii legând anotimpurile sub semnul balan?ei mâzgâlind-?i palmele cu cerul din privire brodeazi în poeme iubiri nemuritoare ca un în?eles al zilei poate în poemul de m?tas? ?i-ar ?ade cel mai bine vei de?ira cuvintele s?-?i faci salb? la început de toamn? adunând anotimupurile într-un samovar umbrele se vor pr?v?li în rubiniul din pahare piatra râlui gâdil? urmele calde ?i plânsetul ierbii în galben timpul în mrejele lui face ghem din zile a?ezându-le sub talpa anilor Ne vom întâlni cândva poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-10-17 | | sunt clipe când pe poteci neumblate timpul r?scole?te frunzele în c?utarea unui surâs de fecioar? te petreci meru în albastru noaptea ?i se slobod? trupul în himere s? ?tii c? nimic nu este întâmpl?tor doar neîntâmplarea descoper? lumi fur în fiecare zi din amintiri sorb cu nesa? ropotul de stele gr?dinile caut? urmele pa?ilor în dimine?i pr?fuite de mirosul de ambr? a?tept mereu o scrisoare s?-mi însenineze miezul nop?ii s? fi uitat vremurile când cerul respira adânc îndr?gostit ?tiu ai s?-mi spui c? t?cerea e timpul amintirilor c? sufletul t?u ?treng?re?te î?i caut? cuvântul c? de fiecare dat? te treze?ti pe celalat? parte a patului plopii si-au dezgolit rugina tu cu palmele pline de frunze cu buzele ro?ii relaxat? picior peste picor vei întreba ce cau?i femeie în timpul meu în fumul meu de ?igar? m? simt? tr?it? în fiecare poem î?i voi spune vinovat? de triste?e desenez chipuri s? te descop?r degetele albe mângâie conturul privirii orele bat îngerii au plecat da prea multe desp?r?iri s-au adunat încerc s?-?i spun adev?ruri despre lumi interioare niciodat? nu g?sesc cuvintele potrivite poate doar un vis de toamn? târzie speriat de amurgul zilei va silabisi la întâmplare numele t?u în?bu? pornirile din mine oamenii devin p?s?ri norii înverzesc în umbra inimii reci ce te încuie strâns spre asfin?it literele mi se a?eaz? în toate limbile vreau s? în?eleg neîn?elesul eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte voi fi mereu cu tine în timpul ce se scurge Prime?te-m? ca pe o poezie înc? nescris? poezie [ ] am intrat deja în poem - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2007-11-19 | | a?eaz?-m?-n poemul t?u cu ochii deschi?i spre cercul multiplelor variante ?i umple-?i inima cu ziua ce a trecut fulger?tor peste tine sim?i–vei gustul trupului strivit în desf?tare purtând numele t?u iubire Dumnezeu eu amintirile coboar? în lini?tea fumului ce zvone?te întoarcerea clipa se repede hoinar? peste limba ceasornicului oprind timpul cu capul a?ezat peste înserarea tâmplelor p?mântescul acestei zile poart? culoarea muzicii m? las pictat? de mâinile tale de la sâni pân? la c?derea genunchilor spulberând r?nile lacrimile ce zvâcnesc sub dep?rtare spune-mi m-ai închide în semnul întreb?rii îmi vei ?ine umbra pe genunchi printre cuvinte stând de veghe despicându-mi harul cu mâinile pline de sim?ire? sau oboseala ochiului î?i va prelungi degetele c?tre coapse s? m? dezvle?ti pân? la straja nop?ii ciutur?? poveste de m?r?i?or poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-03-01 | | te voi a?eza în fiecare poem ca pe o utlim? pic?tur? de via?? mirosul trupului ca p?mântul reav?n de prim?var? va încol?i noi ?i noi muguri pe sânii altor femei nu mai este loc nici mac?r de amintiri culorile se amestec? la nimereal? în zbuciumul nop?ii dep?rtarea e doar o înv?lm??eal? de cuvinte conjugate mereu la timpul trecut uite c? azi te caut ?i ?i-am g?sit inima a?ezat? pe un ?tergar î?i v?d ochiul împu?inat de culoare c?utând iubirea necuprins? poate mult prea vis?tor poate mult prea întunecat de valurile oceanului de fiecare dat? î?i acoperi goliciunea cuvintelor cu alte cuvinte ?i-am c?utat sufletul la margine de ape alergând prin nelini?tea nisipurilor tu a?ezat cu tâmpla pe genunchii ??rmului ascul?i zbuciumul apelor ca pe o lini?te visezi la prin?ese ce-?i despletesc trupul sub privirea lunii le acoperi coapsele cu palmele s? le po?i sim?i mirosul sub cearc?nele nop?ii doar ast?zi cuvintele mele te vor cuprinde nu mint poart? în ele mireasma gleznelor ce-?i duc dorul descul?e s?lb?ticite uneori pe drumuri unde via?a ne poart? ve?mintele nu mai apuci s? visezi decât singur?tatea sau poate urcu?ul celor patruzeci ?i opt de trepte e timpul s? te d?rui pân? când via?a nu se clatin? e timpul s? auzi un strig?t de bucurie nu ultimul mai ales acum e timpul s? visezi la nuduri de fecioar? s? prive?ti cum prin lanurile de maci iubirea se prelinge în umbre ?i se spiraleaz? în alb ?i ro?u ca un inel de cununie pe fruntea feciorelnic? a prim?verii Cu ochii deschi?i spre prim?var? poezie [ ] floare de cire? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-04-03 | | lumina alunec? erotic peste livezile înc?rcate de floare parfum plin de culoare ag??at între cer ?i p?mânt chipul ?i se r?sfrânge peste anotimpuri iar prim?vara s-a golit cu totul în tine umbletul las? urme în nisipul ce îmbrac? faleza în gânduri a?teptarea e doar un mâine hoin?rind prin lume r?t?cindu-?i firea trimis? haotic în exil negrul e culoarea ce d? nuan?e fr?mânt?rilor iar m?tasea mângâie trupul precum olarul lutul cuvintele se leag? în noduri ?i semne migrând spre ferestre deschise de un verde crud nop?ile de aprilie sunt biciuite de albul florilor de cire? ca o broderie amintirile stau pitite prin iarba acestui poem zilele sunt trec?toare însereaz? tâmplele rev?rsând bun?tatea închis? sub arcada frun?ii privirea-?i adun? frumuse?ea îmbr?când aceast? zi în straie de s?rb?toare Port în palme urma s?rutului poezie [ ] sub privirea ta verzuie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-05-03 | | de te-a? putea gândi un câmp de maci sau arbore-nc?rcat de floare ploaie ce r?scole?te al prim?verii neant sau poate o raz? ca s?-mi cearn? n?dejdea mirului ars sub icoan? a? cere s? te-a?ezi ca lacrima sub ochiul meu în zi de s?rb?toare de te-a? putea privi în cerul ochilor cor?bii pe ape-nfurtunate a? g?si sau poate doar treceri line spre-o alt? lume învolburat de gânduri ciupind acorduri de chitar? lumini bezmetice ce se perind?-n minte închise-n trupul lor ermetic dorind s? evadeze de te-a? putea ciopli în inima-mi de sânge speran?? ce arde tumultos un dor vei fi ca fluviu ce-?i poart? ve?nic spre dep?rtata zare cuvântul plin de sunet g?sindu-?i în Dumnezeu sc?pare din cioburi ?i culoare î?i caut leac ?i mângâiere s? te a?ez pe-a timpului ramuri iubirea biruind de te-a? putea veghea vr?jind singur?tatea în tain? chipul ?i-a? fermeca speran?? ?i ?i-a? cânta un cântec s-alung tot r?ul s? rup în dou? safirul dep?rt?rii n?valnic în lumea-?i de mistere iar lic?rul durerii s? îl transform în crin din toate aceastea doar ochii t?i parfum de mai mi-a?tern pe-a inimii icoan? un chip cioplit în tainica lumin? în dorul de a fi doar tu! T?cerea copilului din tine poezie [ ] anumite lucruri r?mân pentru totdeauna - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-06-02 | | nu ar fi prima dat? când ne odihnim gândurile în cea?c? de cafea nu e nevoie nici de integrale ci poate doar de-o inecua?ie în doi de fiecare dat? ne compromitem ajustând neajunsurile fiecare vindecare spintec? cuvintele pe um?rul unei femeii p?mântescul clipei e a?ezat cu pruden?? în gestul uman desp?r?ind inima în dou? ca un copil te prinzi în dansul fecioarelor - prietene din dep?rtare n?d?jduim întru s?rb?toarea firii te la?i ame?it de constela?iile ce-?i petrec timpul în tine v?zduhul se dilat? îngerii î?i lovesc aripile de obrajii no?tri nu mai ?tim nici cât e ceasul nici dac? soarele a apus de mult sau poate trebuie s? r?sar? real e doar tortul de înghe?at? ce se tope?te stingând cele trizeci ?i ceva de obstacole încet peste lini?tea acestei zile se aude ?optit un cânt ca o rug? îmi trec mâna duios printre cuvinte ?i tot ce-a fost s-a rispit cire?ul de sub fereastr? ne desparte noaptea locuit? de singur?tate la fiecare r?stimp de ceas aduni cioburile ?i le a?ezi de-a curmezi?ul cât mai este timp ast?zi te frâmînt? un altul întruchipându-?i glasul ce caut? spre lumii trecute prin sita vremii îmi lipse?ti uneori a?a ca la începuturi îmi lungesc privirea spre scen? s? te pot descoperi cerescul î?i revars? ploaia pustiind firea întru alte personaje vino de partea aceasta a p?mântului unde ?i se cunoa?te chipul unde timpul curge altfel chiar ?i prin lucrurile m?runte înspre noi a? vrea s? te v?d îmb?trânind s?-?i cunosc bucuria pironit? în orbita timpului t?cerea copilului din tine e geam?n? cu profunzimea nop?ii ast?zi ?i numai ast?zi ne vom desprinde de p?mânt ne vom îmbr??i?a iar greierii vor cânta în noapte iar licuricii vor sclipi deasupra acestui poem S?rutul cerului poezie [ ] pentru tine cea de azi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-06-05 | | fiecare zbatere din arip? e semn c? puiul ?i-a luat zborul prezen?a lucrurilor înve?mântate în cuvânt caut? singur?tatea între zidurile f?r? ziduri de cele mai multe ori doar gesturi la fiecare cap?t de dor se pl?smuie?te o lume la fiecare cap?t de cuvânt o umbr? doar ast?zi e dezlegare dinspre tine spre ne?tiutul tainic î?i atârni în glas sufletele poe?ilor ca într-o plecare efemer? sub pleoape se închide cerul brodat cu stele undeva în adâncul gândului se na?te dorul întru lumin? nisipul din clepsidra r?sturnat? m?soar? distan?ele dintre b?rba?i ?i femei dintre copii ?i culori nostalgii adunate ca ni?te jertfe ?erpuind alene peste sufletul fl?mând vremea se destram? ca un parfum nedeslu?it într-un s?rut Imaginea se scald? în lumin? poezie [ ] poetului Adrian Munteanu in zi de august - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-08-21 | | am fost acolo de fiecare dat? z?d?rnicind rugina clipei incendiat? de albul în?elepciunii priveam lumea prin prisma trecutului cu mirosul de verde în susur de izvoare ecouri de sonete coboar? dinspre munte ?i le a?teapt?-n tain? orchestre nev?zute prietene în mine se frâng cuvinte ?i ani v?zduhul se dilat? la r?scruce ca o s?lbatec? fecioar? noaptea se ascunde cuminte sub pleoape aplec fruntea s?-mi potolesc amintirile cum s?-mi opresc sufletul în miez de noapte sau s? înl?tur clipa ce-n mine sângereaz? când zvonul dep?rt?rii tot mai adânc m?-ncearc? când ziua cu noaptea se îmbr??i?eaz? ?i cea din urm? raz? sub stele se a?eaz? purta-ne-vom pa?i spre vârful cel cu dor Îngerul pustiei cel n?scut din femeie poezie [ ] capul botezatorului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-08-29 | | ieri glasul celui ce petrecea în pustie îl mustra mereu pe irod pentru nelegiuirea de a tr?i cu so?ia fratelui s?u acest lucru nu era pe placul irodiadei în mintea sa pune la cale închiderea gurii înaintemerg?torului pentru vecie cel mai mare dintre profe?i înc? din pântecele maicii sale î?i recunoa?te creatorul pustiul îi ?ine loc de cas? iar st?pânirea pornirilor trupe?ti le încince sub cureaua de piele acoperindu-le cu hain? din p?r de c?mil? mierea s?lbatec? îi hr?ne?te trupul propov?duind cuvântul pe malurile iordanului glasul celui ce striga în pustie preg?tea c?r?rile neumblate ale Domnului cel ce va boteza cu foc ?i cu Duh Sfânt jur r?sun? vocea împ?ratului irod - cere orice dore?ti ?i-?i voi da pân? la jum?tate din împ?r??ia mea salomeea cu o farfurie mare în mîini se opre?te drept în fa?a lui irod ?i a oaspe?ilor vreau s?-mi dai mie acum în aceast? tipsie capul lui Ioan Botez?torul împ?rate! tu ai jurat! trebuie s? împline?ti jur?mântul! voluptatea desfrânatei salomeea pl?cu desf?tându-le ochiul ?i auzul mesenilor ?i lui irod c?zut în cursa întins? de irodiada capul botez?torului se pr?bu?e?te ca un brad sub lovitura securii înc? sângerând capul feciorelnic al profetului este adus în sala de osp?? drept hran? salomeei ?i irodiadei Exerci?iu în oranj poezie [ ] a fost undeva prin septembrie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-10-04 | | când vom în?ira anii buim?ci?i de mirosul vinului în pahare s? nu crezi c? via?a te va l?sa de capul t?u nu nici tihna timpului nici vântul strâns sub c?p?tâi nu te va ierta vei auzi o chemare asa cum cerul isi revarsa zorii peste lume gândurile r?v??ite le vei g?si în palme colorându-?i zilele ia bucata aceasta de lume ?i o destram? pe c?r?rile ?erpuite de munte nu uita s? notezi cercurile cu portocaliu p?tratele cu verde s? nu mai r?mân? nimic din frumuse?ea ochilor t?i apoi pune punct visului nebun de a desena lumina din culoare de-a izgoni furtuna din degetele ce modeleaz? versuri e randul meu sa trag linii sau cel putin sa las niste puncte ne?tiind niciodat? c? e?ti aici sau vom fi de-a valma în nemurire Prietenia cel dintâi s?rut poezie [ ] am întors zilele cu luare aminte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-11-13 | | R?spuns la poemul: pesc?ru?ul degetele sfios pl?pânde încep a scrie vagi cuvinte ?i din album strivite gânduri se r?t?cesc în noaptea vie?ii amice filele încet s-adun? în ochiul vag de timpuriu n?scânde clipe ne-mbrac? s?-i d?m ?i form? ?i durat? cuvântului n?scut din ape ?i m? cuprinde-un dor m? v?d ca-n dep?rtare sub semnul p?s?rii ce-?i mistuie-n zare zborul spre cerul larg deschis r?pi?i de timp s? prindem harul vie?ii ?i feciorelnic luminile se vor aprinde ?i vor c?dea cântând sub frunze suav? simfonie pe buze pâlpâind miresme ?i pieptul însetat ascunde îmbulzeal? a mâinilor prelinse lâng? corp înfiorate de ascu?imea cuvântului ce n-a ???nit la timp s? risipim p?mântul ce se-nghesuie-n privirea copilului din noi si de putem s? r?t?cim în noapte s? ?esem pe-al sferelor acord izvor de lini?te ?i pace ?i-apoi rostindu-se în noi prietenia ?i iubirea s-o a?ezam pecete pe o carte ReVino la str?vechea ta lumin? poezie [ ] ,,în îngerii ei de iarn? ne înghea?? privirea'' - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-11-13 | | poetul ?tie în farmece s? î?i a?eze pasul cu noul cântec ce privirea-nghea?? ?i-a? umple pieptul de s?ruturi tandre ca un Mefisto alergând prin noapte ?i-i nobil doar cuvântul transpus în ?oapte ?i firea-?i schimb?toare nebun? de triste?e în ifose de domni?oar? dantel?rii r?zle?e ?i se prelinge chipul r?sfrângeri peste ape nu c?uta aiurea v?p?i de aripi nici mândra-nf??i?are doar fantezia mai hr?ne?te aroma din gr?din? ?i în?elesul ?erpoaicelor ce mu?c? cu limbi ca o s?geat? t?cera apelor gonit? în pustiu Petrecerea Fecioarei în Sfânta Sfintelor poezie [ ] fil? de actist - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-11-21 | | bucur?-te loca? al dumnezeiescului dar închinat cu podoab? împ?r?teasc? bisericii lui Hristos copil? a Israelului binecuvântat? Fecioar? chivot însufle?it ?i-ai plecat genunchii înaintea Împ?ratului Ceresc Mângâietorul duhul adeveririi întru lauda îngerilor cântare în psaltire ?i al?ute bucur?-te harul des?vâr?it mai presus decât îngerii cetele fecioarelor cu f?clii întâmpinau intrarea întru cele sfinte uitarea poporului ?i casa p?rintelui întru dorirea împ?ratului u?? a vie?ii bucurie ?i veselie s?dire în muntele cel sfânt cântarea psalmilor de la prima pân? la a cinsprezecea treapt? înal??-ne spre bucuria celor înalte copil? fiind s-a ar?tat în tine putere mare lumina Duhului Sfânt a cuprins inima lui Zaharia cântând cântare de bucurie u?? pecetluit? ce dezlegi blestemul lui Adam întru fecioria ta ai înnoit cele învechite luminând întunericul g?sindu-?i loca? de rug?ciune în Sfânta Sfintelor Contempl?m singur?tatea dintre noapte ?i zi poezie [ ] t?i?ul clipei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-11-24 | | m? dezbrac în fiecare diminea?? de umbrele nop?ii trecute cor?biile duc pe spinarea lor dorurile fragile pesc?ru?ii cu ?ip?tul strident spintec? lini?tea clipei ne vom reg?si în mormântul cuvintelor îmbr??i?a?i în pas de tangou fericire ?i de??rt?ciune se adun? vremelnic în inim? î?i ?tiam nechibzuin?a pasului ?i privirea abrupt? unde morile de vânt ?i-au g?sit loca? flutur? în zare întunericul min?ii în delir m? ascul?i îmi ascund um?rul sub criv??ul nelini?tilor scriu un r?va? în versuri poate vine într-o zi po?ta?ul pe-un ritm nedescifrat ?i poate îmi vei rosti o poezie drumul s-a n?ruit sub piatra strivit? de pa?i cuvintele sunt doar pentru drum lung glasul meu ca vuietul vremii ce trece t?râm nem?surat de nisipul prin care ne croim drum cu fiecare noapte mai aproape cu fiecare zi vremea ne bate haotic în piept lumân?rile se jertfesc în t?cere sfin?i privesc din icoane cu ochii adânci pustiul pune-mi ?i mie o b?utur? tare s? uit culoarea cerului din ochii t?i Umbrele nop?ii poezie [ ] în c?utarea aripilor r?t?cite de trup - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-11-27 | | cerul î?i revars? pântecul peste flori morminte ?i pietre nu mai am nici tat? nici mam? doar eu cerne u?or peste mine viscolul împletind s?lciile curgerea apelor într-un hohot prelung zvon printre frunzele ce s-au a?ternut pe caldarâmul ud nu ?tiu nici o limb? în care s? m?-mbrac nu ?tiu nici un cuvânt s? te pot îngâna doar luna printre brazii albi?i a?teapt? criv??ul de miaz?zi îmi vine s? plâng nici nu mai ?tiu s? m? rog strivesc sub genunchi cuvintele poemul se na?te sufocat de sub strea?ina casei toamna rece ?i pustie num?r? puii ce ?i-au luat demult zborul peste ocean ?i uite a?a din nimicuri efemere se nasc pove?ti privesc prin ochiul de fereastr? pustiul din mine mâzgâlind apusuri cenu?ii urletul lupilor s?l??luiesc întunericul m? s?geat? prin coaste trupuri ce se rostesc prin mine geamurile se las? grele ghirlande brodând vederea gândesc adânc ce departe e?ti iar prim?vara ?i mai departe adev?rurile plesnesc pe la cus?turi mândria î?i caut? adep?ii iar eu eu doar ast?zi m? v?d o femeie frumoas? cu pielea tulbur?tor de alb? oricât a? vrea s? r?stignesc zilele nimeni nu mai caut? pe la por?i îmi simt pântecele de?ertat r?t?cesc bicisnic? prin timp mâine vom birui trecutul vom asculta chemarea ne vom vopsi inimile în stacojiu ne vom salva în valuri cum noaptea se a?terne peste zi fluturii umbl? aiurea colorând privirea nebunului a început s? ning? Pasiuni n?scute în intimitate poezie [ ] alt?dat? doar tânguitul mierlei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-11-29 | | s? ducem noaptea cât mai departe voi destr?ma toate ve?mintele s?-mi las goliciunea peste câmpul br?zdat de fl?c?ri tremur? firul ierbii cople?it de mângâierea trupului taina nenuntit? de cuvânt ia forma ?oldurilor pe linia vie?ii câteodat? m? str?dui s? alung frigul din oase înghi?indu-mi am?r?ciunea ca într-un gând plictisit de culoare viseaz?-m? dac? po?i a?a cum m? descrie cuvântul o strun? r?sun? noaptea prin castani ?i tu îmi spui vreau s? m?-ntorc acas? nici o mi?care doar ceasuri bat în inimi ?i speria?i de gânduri se simte cenu?iul deasupra noastr? primejdii se fr?mânt? neîncetat o de-ai putea pe drumul l?untric în poem s? intri vom schimba cuvinte în ?oapt? nu vom mai escalada haosul sloiurilor s-apleac? trist? s?-mi vegheze umbra lumina nesfâr?it? cum odinioar? g?urile din inim? le-am asupat cu imagini f?r? frâu degetele î?i pierduser? abilitatea de a-mi cuprinde mijlocul n?rile tremurau ?i se dilatau sub trosnetul focului din vatr? prive?te-m? tu poetule cu imagina?ie fecund? alung? orice team? orice modestie s? salv?m aparen?ele Când umbra nop?ii se a?terne poezie [ ] opre?te-?i o clip? respira?ia - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-12-01 | | ascunzi paloarea ochilor fiecare cuvânt promite mult? dragoste îmbr??i?eaz?-m? cât vrei în punctul culminant al intimit??ii s? te pot citi de la un cap?t la altul de gând s? bem din lichidul acesta aburind a scor?i?oar? întinzând mâna ca un orb s? pip?i inten?ia silabelor dragostea tr?ie?te din sacrificiu nu ?tiu ce m? leag? realitatea sau cerurile rânduind sfin?ii întru rug?ciune pentru robii ?tiu?i ?i ne?tiu?i rafinament de voluptate cheam?-m? în fiecare noapte s? frângem pâinea întru s?vâr?irea a ceea ce-a mai r?mas S? nu ?tie stânga ta ce face dreapta ta poezie [ ] sub semnul Sfântului Nicolae - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-12-06 | | tu cel ce te-ai lep?dat de slav? lumeasc? d?ruind-o s?racilor Mira Lichiei te-a primit ca pe un milostiv neînfricat ?i în?elept arhiepiscop singur?tatea ?i t?cerea întru dorin?a ta nu s-au s?vâr?it ca s? fii încununat poporul î?i era nevoin?a zidurile ?i întunericul temni?ei n-au putut st?pâni înv???tura ta marele Constantin te-a slobozit de la osânde ?i cazne pentru c? adev?rul era pecetea buzelor tale mântuind oamenii din necazuri bucurie ?i voie bun? se a?eternea în inima lor privindu-te te-ai mistuit în ardoarea dragostei în?l?ându-te c?tre piscuri cu fruntea mereu spre cer ai izgonit demonii prin dumnezeie?tele cuvinte astupând gura ereticului Arie cu v?paie dumnezeiasc? mare f?c?torulule de minuni chipul blânde?ei l-ai a?ezat în s?cule?ii cu galbeni daruindu-i ca zestre celor trei fete hran? postitorilor lumin? r?t?ci?ilor c?l?uza celor ce merg pe mare m?rg?ritar mult luminos laud? î?i cinstim c?runte?ea în?elepciunii duhovnice?ti vino ?i ast?zi dreptule ?i milostivule prive?te c?tre neamul acesta a?eaz? pe t?lpile lor drumuri curate îndestulându-i cu binefacerile tale s?-?i poat? agonisi ?ederea în loca?ul Celui Preaînalt Noi suntem noi poezie [ ] M? r?sf?? acum închipuindu-te închipuindu-m?! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-12-08 | | s?rutând p?mântul i-ai iubit pe to?i dimpreun? mi s-au r?nit degetele ce-mi poart? pe obraz bucuriile ?i treiste?ile ca într-un monolog m? cufund în t?cere chiar de îmi vei ucide cuvintele r?mân închipuirile vorbesc cu mine s? m? conving c? exi?ti cu adev?rat în strig?tul înghi?it de noapte z?p?ceala din primul moment ne-a prins inima în palme ca într-o rug?ciune între cutele adânci de pe frunte adun?m tremurul mâinilor cu fiecare cuvânt adâncim izvorul roste?te-m? repet cuvinte f?r? noim? m-ai golit de voin?? s?pându-mi printre cuvinte umbra p?r?sit? prea des în rostire îmi fac mormânt în inima ta s?-mi g?se?ti privirea c?utându-ne cuprinzi p?mântul s? m? sim?i aproape pe drumurile frânte ale nop?ii s-au mistuit cuvintele în halucina?ii poate c? exist? clipa când chipul ?i se r?sfrânge pe alb prin sufletul ud cuvintele ro?esc de inima ce arde s? scrim pe lespedea unui vers f?râme de iubire primenindu-ne trupul întru sim?ire deznod?mânt Poemul acesta î?i poart? ve?mintele poezie [ ] Jurnalul unei nop?i - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-12-10 | | ia-mi respira?ia la ce mi-ar mai folosi prin trupul t?u gol am f?cut cros cu nop?ile ?uvi?ele reci îmi înghea?? gândurile f?r? veste îmi r?sar în minte întâmpl?ri petrecute la început de zori prostii îmi spun cu pruden?? privesc spre h?u prea multe femei mi se cuib?resc în inim? prea multe îmi vor sufletul genunchii mimeaz? o rug?ciune în nisipul umed semnifica?ia cuvintelor se pierde în valurile oceanului m? abandonezi în fiecare noapte în goliciunea visului nu-mi pot împ?r?i iubirea biologic virtualul m? fascineaz? închpuindu-mi b?rba?i peste care trupul meu calc? în fiecare noapte ochi peste ochi gur? peste gur? nici unul nu-mi spune te iubesc distan?a dintre ochi se m?soar? în ore de a?teptare privirea arz?toare în t?ceri dureroase mângâind conturul sticlei poate vei fi prototipul portretelor mele coapsele întinse la soare sângele de cele mai mult ori o ia razna nu mai poate fi ?inut în frâu umbrele proiecteaz? alte umbre prin decolteul adânc al surâsului furtuna ia cu asalt cântecul de iubire cât de greu îmi vine de dup? pânze privirea ?arpelui de mare m? atrage în larg ajun?i la ?in? ne r?sturn?m ca un torent respirându-ne lacomi peste trupurile altor femei despletite între ziduri desf? repede bra?ele s? po?i cuprinde tot cerul din mine plutim peste nori cea?a ne acoper? hai s? ne pierdem în deschiderea albastr? vreau s? te cred altul mereu altul cuprin?i de frenezia jocului subtil urletul nop?ii se strecoar? între noi am?giri primejdioase explor?ri ale t?lpilor pân?-n cre?tet vremea culesului se apropie piatra a?ezat? în capul unghiului ne prive?te oare toat? povestea s? fie o înscenare mii de ochi îmi în?eap? inima cuvintele cad ca tr?snetul peste degetele amor?ite de ger palmele cuprind sânii vreau s?-mi îmb?t sim?urile cioburile unui portret privind prin lentile stau împr??tiate pe str?zile în care în fiecare diminea?? caut chipul celui cu care am f?cut dragoste o noapte întreag? preg?tesc totul în tain? în fiecare sear? îmi a?ez rochia albastr? pe scaunul de lâng? fereastr? când nu e?ti cu mine s? po?i privi oceanul cum î?i mistuie iubitele sub ape locuim în odaia trupului devenit unu singur?tatea poart? în priviri ispitele chipului îmi trebuie înc? o via?? de atâta minciun? r?t?ce?ti în toamna t?rzie siluetele se contureaz? pe fundalul de lumin? deasupra pânzelor sângele n?v?le?te în obraji pe fa?a-mi palid? albul z?pezii trage brazde sl?biciunea bolii blestemul adânce?te cutele de pe fruntea înalt? poate sim?i cum pustiul din tine n?v?le?te peste coapsele neînduplecate de mângâiere din câteva tr?s?turi de penel schi?ezi chipuri ce se aseam?n? între ele vederea mi se împ?ienjene?te mii de z?brele îmi închid copil?ria în diminea?a aceasta nu mai vreau s? v?d nu mai vreau s? aud nu mai vreau s? simt nu mai vreau s? mângâi nu mai vreau nu mai vreau s? mint nu mai vreau s? tr?iesc nu mai vreau s? aud nu mai vreau s? nu mai vreau nu mai nu nu ai înneeeeeeeeeebuuuuuuuuuniiit? Dup? toate ar urma iubirea poezie [ ] din t?cerile nop?ii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2008-12-12 | | pe t?i?ul zilei umbra st? întoars? s? ne gr?iasc? e prea mult fum înv?lm??indu-ne în cercuri ne c?ut?m în dezordinea gândurilor tropotul hergheliilor ne tulbur? amintirea copilului din noi dimine?ile precum fecioarele albe se rostogolesc peste trupul poemului mângâindu-i sânii în tumultul nop?ii ce ?i-a lep?dat ve?mintele peste mâinile pictorului de-ai fi aici ne-am înf??ura în trecerea timpului de multe ori eu tu doar o dat? de-ai privi printre gene m-ai descoperi în orice femeie mi-ai cânta pe strune de vioar? doar la întret?ierea amurgului de te-ai gândi la mine totdeauna l?sând cuvintele în palmele nop?ii mi-ai picta chipul pr?bu?indu-se sub valuri s?-l po?i îmbr??i?a la vremea fluxului e toamn? unduirea vântului printre frunze trmite spre noi raza lunii ce ierneaz? peste strugurii grei culege-m? rod alungându-?i triste?ea cu bucuria s?lb?ticit? c? visul poate deveni realitate o dung? alb? marcheaz? dep?rtarea de jur împrejur doar fo?netul pesc?ru?ilor mimând l?comia incon?tient? a s?rutului s-a r?cit nisipul sub noi ne aveam deplin ca într-un somn dulce proaspe?i ?i neprih?ni?i iar cuvintele nu-?i mai au rostul am întins mâna spre firul de iarb? ce se unduia ca un ?arpe peste umbrele noastre Esen?a lucrurilor poezie [ ] în cumin?enia exprim?rii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-01-10 | | pe altarul fiin?ei se umflau pânzele unui râs de copil între maluri iubirea abandoneaz? anotimpurile f?r? nume e dep?rtarea croitor f?r? noim? a uitat s?-mi fac? buzunare - suflet plin de goliciune unde–mi sunt poemele scrise cu inima poate în verdele unei prim?veri de ghea?? cerul îmi vegheaz? ploile în deschiderea liliacului prin gr?dina palmelor îngenunchiate m? ridic spre via?? mi-am azvârlit uitarea în s?la?urile t?cerii mi-am uitat ?i cântecul într-o priveli?te de câmp nev?zut doar tu cu privirea n?p?dit?- b?rbat la?i culorile s? cad? puzderie deasupra apelor ce ne despart la-ntâmplare Mi-am lep?dat ve?mintele în bra?ele nop?ii poezie [ ] vederea din dep?rtare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-01-13 | | pata alb? a c?m??ii se stinge topit? în ochiul nop?ii ca o spiral? alergând de frica s?ruturilor sfin?enia tr?irii te arunc? gol în iarba plin? de rou? aproape c? nu-mi mai amintesc de când nu am mai fost femeie liniile fe?ei se amestec? peste frunte pândindu-mi nelini?tea voi dezbr?ca toate hainele s?-mi uit trecutul n-o s? mai ascund regrete ?i îndoieli ciud??enii trezite din somn se vor vindeca toate când macii ne vor acoperi cu ro?ea?a lor m? uit la mâinile acestea au trecut printre atâtea dureri ca prin na?tere poate via?a nu are nici o vin? ea merge mereu înainte de câte ori nu m-am revoltat peste urletul cânt?re?ului mut peste tot tablouri schi?e neterminate de fiecare dat? fa?a seam?n? cu un fruct copt lumina înser?rii împr??tia peste tot umbre m? contopesc absorbit? de tainele tablourilor privirea ta îmi învie imagini moarte nu m? mai recunosc în femeia de alt? dat? p??e?ti printre pânze oare putem statornici între noi via?a î?i mângâi tâmplele cu vorbele cunoscute de toate femeile sunetul vocii nu-?i mai atinge privirea m? înro?esc ca o fecioar? umbra z?pezii de pe chipul t?u te spal? u?or de p?cate vom r?mîne îmbr??i?a?i ca într-o prelungire a gândului greu de exprimat Nu m? iubi ca pe o prad? poezie [ ] din l?untru ochiului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-01-20 | | chipul se de?ir? sub inima-?i necuprins? cuvintele ?â?nesc ca într-un strig?t se fâsticesc mototolite când m? inunzi cu nerostirea privindu-mi trupul am început s?-?i rostec numele cu sângele cu ecoul buzelor mi-ai închis gura îmi sufoci auzul furi?ându-te s?-mi acoperi goliciunea profilul ?i se armonizeaz? perfect cu gesturile mâinilor cuvintele ?in în palme greutatea sânilor ne?tiu?i de întuneric mimând iubirea îmbrac?-m? în poemul acesta cu t?cerea dest?inuirii nu te uita la cuvintele mele scrise repezit plecate spre dreapta sau spre stânga hr?ne?te-te din sfiiciunea trupului neumblat de b?rbat aprinde-?i focul peste t?cerile pustiului modeleaz? fiin?a cu dorul prea aprig din privire umbra se alunge?te sub talpa trupului acum toate r?sar în mine m? cuprinde o spaim? ciudat? am senza?ia c? m? opresc din goana vie?ii hai s? fugim s? ie?im din poezie ascunde-m? sub v?lul nisipurilor mi?c?toare cuprinde-mi singur?tatea într-o clip? de sl?biciune poate am s?-?i cad în bra?e ?i vom g?si sfâr?it sfâr?itului M? înscriu candidat la moarte poezie [ ] lep?darea de sine - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-01-29 | | nu m? pot lep?da de mine cuvintele m? respir? adânc fiecare silab? m? hoin?re?te pe str?zile l?ptoase ferestrele î?i casc? ochii dup? siluetele ascunse în mine cu fruntea încre?it? de necazuri ?i negre presim?iri îmi pierd respira?ia cu fiecare fil? a zilei la început de noapte lumina îmi d? senza?ia de orbire ce lucru ciudat cu femeia aceasta poart? ve?minte negre mâini uscate ur? în priviri îmi ia triste?ele strângând din din?i eu îi povestesc câte în lun? ?i în stele îi a?ez pe umeri nelini?tile îi vorbesc despre desenele mele despre r?zboi despre verde lucrurile iau uneori întors?turi nea?teptate lumina se face noapte via?a m? leap?d? nestingherit? neprev?zutul schimb? mereu cursul întâmpl?rilor toate se rostogolesc peste mine râurile cei treizeci de argin?i sânii ei usc??ivi îmi astup? gura ca un torent s?lbatec coapsele mi le a?eaz? peste palmele zbârcite de geruri îmi sângereaz? fruntea cu jocul ei ciudat Wagner ne acompania sinistra împerechere vocile reptau la nesfâr?it ca într-un ecou iube?te-m? iube?te-m? pân? la pântec iube?te-m? s? te pot na?te iube?te-m? într-o nou? via?? iube?te-m? pân? la pântec s? te pot na?te într-o nou? via?? îmi smulge nemilos ochii mi-i a?eaz? pe o carte ?i-mi spune poetule unde-?i sunt cuvintele S? ne arunc?m în potirul apelor ca într-un botez poezie [ ] nu-mi c?lca pe inim? mai ales noaptea - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-02-12 | | acop?r ochii cu perdeaua norilor lumina îmi cuprinde forma amenin?ându-m? cu vârtejuri de gânduri pas?rea se zbate în apele nelini?tite c?utându-?i lini?tea c?ma?a vine?ie st? sub lespedea de piatr? la atingerea valurilor pielea se crispeaz? ca frunza atins? de ger nisipul înm?rmurit de forma trupului inundat de stropii m?run?i caut? clepsidra în lini?te cu fruntea plecat? mimez bucuria timpului ce-?i face loc printre nop?ile reci fl?c?rile stelelor scurgându-se în dâre sub?iri î?i contureaz? umbra încremenit? peste t?lpile viscolite de vreme prietene ridic? paharul bea din vinul acesta câteva înghi?ituri s?-?i v?d ochii arzând ridic? v?lul neputin?ei rupe-l în fâ?ii ?i a?eaz?-le pe calea lactee trebuie s? ne mul?umim cu firimiturile r?mase de la al?ii? sub privirea-?i blând? defileaz? umbrele atâtor n?luci doar ea sprijinindu-?i coatele de marginea inimii poart? pe umerii goi noaptea nedeslu?it ?i sfâ?ietor te a?tept pârguindu-ne mâinile ne vor c?uta în ne?tire Aud cântarea poemului tânguirea clopotelor poezie [ ] zâmbetul dormind - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-02-14 | | ispita ochiului ar r?mâne necunoscut? neatins? de timp dac? nu am culege roadele ve?niciei sunetul nop?ii str?bate cuvântul a?ezându-l ca vers trupul umbrit presimte clipa ce se fr?mânt? în imaginara lume la umbra nucului b?trân se cuib?resc doar amintirile printre merii pârgui?i tinere?ea mu?c? n?prasnic travestit? silind t?cerea s?-?i aplaude discursul peste tot nelini?ti ce r?spândesc ecoul acum trec?tori ?i lumini aparen?e ce-?i p?streaz? necontenit prima imagine o atingere de mân? promisiunea unei îmbr??i??ri sub privirea blând? din icoan? mâinile în mâinile celuilalt se iubesc frenetic ca vântul în prag de prim?var? cuvintele î?i ?optesc în miez de noapte incertitudinea unui nou început s? ne iubim în noi ne ag???m de fiecare cuvânt a?a cum lumina însufle?e?te m??tile întunericul cu ultima zbatere de via?? adun anotimpurile în intimitate h?ul e apoape adun ?i nop?ile peste zile ca la început condensând copil?ria la r?scruci cine ?tie ce gând a c?zut din înalturi via?a e schimb?toare minunea c? exist?m ne tulbur? zilele se usuc? la soare a?a cum floarea de tei î?i despic? limba la pogorârea duhului s? fac? sfat cu nemurirea anii cu râsul lor ning pe la tâmple în?elepciunea nebunului venit pe înserat s? binecuvânteze blânde?ea versului f?cându-?i mormânt într-un poem adun fior dup? fior lumina alearg? de la un cap?t la altul al zilei bronzându-?i chipul usc??iv în amurg genunchii mângâie p?mântul adunând în palme ce-a mai r?mas speran?a S?rutul dragobetelui poezie [ ] în a?teptarea prim?verii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-02-24 | | cântecul prim?verii învie natura r?scolind sim?irea p?mântului în firul ierbii spiritul Dragobetelui coboar? peste lume s? nunteasc? anotimpurile cu oamenii mesagerul nop?ii ne întunec? min?ile ne logodim inimile topind om?tul florilor de fragi sub surâsul zânelor mirosind a tâmâioas? peste tot mesaje de bucurie c? mâine în ceruri î?i unesc vie?ile punându-?i coroane de logodnici tinerii ce s-au prins în hora destinului alergând prin p?durea trezit? la via?? c?ut?m simbolul imaculat descântând iubirea viorelele se jertfesc la icoana sfin?ilor înflorind în noi ardoarea zilelor ce o s? vin? drept m?rturie a s?rutului de prim?var? trupul fream?t? feciorelnic sub rochia alb? î?i ascult povestea l?sîndu-m?-n mîinele-?i moi iar ochii pe ochii t?i îi las ?i nimeni nu va ?ti c? am tr?it o clip? de-agonie cu amprenta buzelor în dezmerd?ri pe nurii ca un boboc de floare inima valseaz? pe acorduri de Vivaldi îmbr?cându-m? cu tine în noaptea ce coboar? ?i ochii t?i vitralii de culoare m? fericesc m? tulbur? ca valul trezind a cerului binecuvântare ViS poezie [ ] dedicat poetului Doru Dorian David * AR* - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-03-01 | | Motto:It is a nice foreigner, send him fucking home it is too dark his fucking face and song It is too night in his eyes but first love him in the rain love him and send him fucking home…It is too nice this raining song… nu te recunosc decât printre metafore descompuse simbolic pân? la confesiune mâna deseneaz? culori aprinzându-le cu privirea luna cu petale galbene îmbrac? copacii a prim?var? fiecare liter? este atins? de dalta creatorului într-un nou început melci ?i femei femei în alb femei în albastru femei în ro?u femei femei… a?ezate în sufletul poetului ca într-un Eden fiecare poveste e ca un poem mi?cat l?sând urme sub ghea?? valurile oceanului se a?tern peste timpul uscat ca o doinire umbrele se rostogolesc în cercuri peste pânzele în?irate la soare din care se de?ir? trupuri de femei pe tâmplele albite de gânduri nop?ile se aliniaz? fragmentar zelele a?tern peste ape poduri mii de oglinzi î?i întind bra?ele s? ne cuprind? nostalgia ?i triste?ea se prefac în p?s?ri c?l?toare zborul s? nu uit?m zborul dincolo de întunericul ce ne ascunde disperarea timpului a?terne la început de martie simbolul în?elepciunii ursitoarele torc din iernile geroase fir alb de m?tase iar pictorul desc?tu?eaz? limbile focului dându-le lini?te în coloana ineriorizat? a infinitului era mai bine s?-?i tr?ie?ti via?a dinspre moarte spre copil?rie într-o nebunie de culori S? fie ceasul veriga ce ne leag?? poezie [ ] (pentru cel ce nu ?tie s? asculte) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-03-12 | | în seara asta î?i voi vorbi despre mine mirosul vag al neîmplinirilor îmi r?scole?te amintirile cu broboade de gânduri pe frunte îmi place s? ascult cântecul inimii îmi place versul chiar cu nimicurile lui efemere oricât a? vrea s? sting în mine dorul în amurg noaptea îmi plânge sub icoan? numele t?u ?i-a? vorbi poate de ceasul tainic cînd triste?ea se reflect?-n lun? iar eu retr?iesc apusuri de nostalgii dospite în t?ceri ?i despre visul ascuns în rug?ciune poate despre cumin?enia trecutului tânjind dup? o be?ie de s?ruturi ar fi mai bine ca toate acestea s? ?i le spun când u?a-?i voi deschide? dar dac? îmi vor r?mâne slovele închise într-o tain? de frica pasului ce vine dinspre tine? | Dezlega?i de iubire poezie [ ] insomnii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-03-14 | | soarele cu aripile sale dep?rteaz? norii f?r? cuvinte ploaia fulguind a martie se rostogole?te peste p?mânt îmbr?cându-l în alb visul se împr??tie în ??nd?ri pl?smuind nostalgii târzii salcâmii î?i uit? rodul în iarna târzie mii de frunze precum vorbe lipsite de în?eles zac sub nisipul adus de vânturi din pustiu sau de ce nu ca vinul toamna în pahare izvoarele ?i-au r?sfrâns malurile pe sub salciile ce-?i plâng trecutul ocolind singur?tatea f?r? chip în drumul lung spre dezlegare la cuvinte mi-am propus s? m? spovedesc cerului dar sufletul ?i-a uitat cârma doar t?cerea surprinde zâmbetul lunii în nop?ile în care necunoscutul e în noi vremea trece agale hoin?rind printre cuvintele îmbr??i?ate de un dor neîmplinit dorin?e adânci se strivesc de piatra decapitat? din stânc? nedumeri?i st?m pe marginea unei pove?ti vr?jind petalele unei flori de nu m? uita peste fierbin?eala frun?ii vântul alearg? dinspre zori spre noaptea târzie via?a mi-o conduc uneori spre r?t?ciri u?oare patimi din suspin se desprind nu conteaz? anotimpul azi înv?? s? mor dezleag?-m? de focul ve?niciei las?-m? s?-mi scriu gândurile pe hârtie a? vrea prin vorbe imaginare s?-?i pot cânta a? vrea s?-mi fie calea pres?rat? cu flori purtîndu-mi prin inima ?ov?ielnic? un col? din anotimpul acela când te iubeam nu mai trece nimeni v?zduhul î?i destram? anii înc?run?ind nem?rginirea îngenunchez pe lespedea alb? a?ternând durerea unui mâine târziu îmi iau îngerii aproape nu voi zbura nici nu voi muri trec?tor ?i firav este zbuciumul gândurilor le scriu pe frunza ruginie de toamn? dezleag?-mi focul ve?niciei am înv??at s? mor tocmai azi vrei s?-mi faci daruri des?vâr?ind versurile cu o floare alb? a? vrea s? mai pot bea din tinere?e acelui mai a? vrea s? m? îmbln?vesc respirându-ne întru adev?r s? trecem dincolo de acel col? de anotimp când î?i eram ciutur? nem?rginirea taie adânc via?a peste cre?tetul oamenilor se desprinde cerul stele cad izbindu-se asemeni destinului între pere?ii zugr?vi?i întru adev?r a?tept semne s? m? reînve?e mersul în doi s? mai pot bea din frumuse?ea acelei clipe s-o pot l?sa s? zbuciume poemul ca o închipuire de fericire mor pe o fil? Scrisoare c?tre un destinatar cunoscut poezie [ ] Pentru Teodor Dume - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-04-04 | | S? nu crede?i c? sunt indiferent atunci când pieptul îmi este plin de cântec singura amprent? schimb?toare e timpul ce m? imit? în nop?ile f?r? stele pl?m?diundu-mi o nou? închipuire sub cre?tetul zilei m? simt de fiecare dat? condamnat între dou? puncte privesc uneori îmi spun c? am s? mor singur în mijlocul versurilor mele mi-am împ?r?it pân? ?i respira?ia ca un gest s? mai pot trece prin copil?rie doar o singur? dat? s? m? strig pe numele de botez sunt clipe când tâmplele obosite de trecerea vremii dincolo de orice obsesie memoreaz? ce a fost ieri ?i îmi ?terg fruntea cu c?ma?a chinuit? de sudoare scufundându-m? de prea mult? singur?tate în amintiri doar atât cât s?-mi sugerez o imagine prim?vara cu florile zdren?uite de culoare întorc capul ?i se întreab? în ?oapt? al cui e chipul ce prive?te ?i intr? pe ascuns în inimi nu ?tiu cât de mult ar conta dac? ?i-a? spune …………… c? înl?untrul ai ?i început o rug? pentru mâine Ia-?i bilet de voie pân? mâine în zori poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-04-26 | | Motto:It is a nice foreigner, send him fucking home it is too dark his fucking face and song It is too night in his eyes but first love him in the rain love him and send him fucking home…It is too nice this raining song… în cercuri concentrice cerul î?i deap?n? misterul nu mai crucifica p?s?ri înnoptând peste zborul lor de fiecare dat? când îmi aplec fruntea pe pern? noapte de noapte închipuirile se petrec în mine zgomotul ploii alearg? prin nelini?tea prim?verii în jur doar incertitudini ia-?i bilet de voie pân? mâine în zori las?-m? s? m? strâng la pieptu-?i ?i nu-mi mai vorbi în limbi necunoscute sub cearc?nele nop?ii revars?-?i frumuse?ea ochilor ?optindu-mi la nesfâr?it poeme închide-m? sub arcada frun?ii tr?gând o linie deasupra apelor îmbrac?-m? în alb s?-?i fiu ecou sub privirea pierdut? decheie nasturii stelelor în clipele de r?gaz s?-?i aduni în suflet toate femeile p?mântului s? le îmbraci în cuvinte ca apoi s? te joci cu destinele lor dar mai ales cu noi în?ine str?ine a? zidi în mine un tu de tine de noi ?i într-o strâns? îmbr??i?are s? uit?m de timp s? uit?m… de...s? uit?m s? ne zidim amestec de lumi adunate ?i s? ne bem dorin?ele din pocal gesturile ne arunca brutal în realitate …bate ceasul a miez de noapte genunchii se apleac? întru iertare a început s? plou? ne desparte doar un anotimp PreText de iubire poezie [ ] în zi de maiTrei - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-05-03 | | te chem lumin? g?zduindu-mi chipul ?i vom uita trecutul cu umbre prin unghere î?i scriu dintr-o ?ar? îndep?rtat? singur?tatea e ca un c?u? în care po?i ghici multe dintre vorbe sunt pete de culoare pentru clipa de fa?? r?scolesc prin zodii deprimând t?cerea carnea cuvintelor doare la atingerea versului m? las la voia fructului necopt r?t?cind dup? lumin? s-au perindat atâtea anotimpuri s-au albit tâmplele ca într-o ve?nic? iarn? culorile au deveni sterpe strivesc în palme firul ierbii s? pot afla calea în acest anotimp vreau s? deschid toate c?ile tainice a?a cum frunza tremur? sub mângâierea lin? a soarelui r?suflarea norilor s?-?i revarse dorul peste în?elepciunea câmpiilor cerul se r?stoarn? în cascade peste umbrele pa?ilor s? ne recunoasc? mersul redeschid bra?ele a îmbr??i?are s? pot da visului o form? la prima trezire între zi ?i noapte nu e decât o linie ?erpuit? durerea distan?elor ne înfrâneaz? inimile În chipul limbilor de foc - Duhul f?c?tor de via?? poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-06-07 | | din cer f?r? veste s-a f?cut un vuiet în chipul limbilor de foc râuri de ap? vie vor curge în pântecele apostolilor în nevinov??ia lor încep s? propov?duiasc? în toate limbile p?mântului de sub cer din pescari frico?i au devenit purt?tori ai Duhului Sfânt visteria bun?t??ilor s-a de?ertat din sânurile Tat?lui îndumnezeind firea s? ne fac? în?elep?i cântând cântare de bucurie iubitorule mângâie cu duhul t?u necazurile noastre s? putem da din darul t?u sunetul venit din cer f?-?i s?la? întru noi s? purt?m în bra?e flori de tei aprinde-ne evlavia roditoare s? ne pov??uim pe cale surp? duhurile întunericului cu suflarea Ta ast?zi ne-am îmbr?cat cu puterea duhului rispind patimile trupului cu n?dejdea învierii f?-ne aur cur??it în foc acoper? cu ve?mânt alb chipul nostru precum fulgerul ce spal? v?zduhul cu lumin? binecuvinteaz? fiecare început ?i te s?l??luie?te întru noi Bunule pecetluie?te-ne cu bucuria mântuirii nepieritoare din ceruri necuprinzând cu mintea taina las Duhul Sfânt lucr?tor al min?ii pov??uindu-m? cu sfin?enie s?-?i pot cânta: Aliluia! Mâng?ietorule preabune d?-ne cuget neîntinat s? ne bucur?m de apa vie?ii închinându-ne în duh ?i adev?r E?ti prietenul de n?dejde dar nu scurta distan?a e bine când te ?tiu departe poezie [ ] cu mâinile acoperindu-mi fa?a - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-06-29 | | în luna mai s?mân?a în floare se preface ?i nu pricepi iubirea ce-n pagini lin se-a?terne te las? deci sub mângâierea parfumului de tei cu sufletul scurgându-se în zbor de vise de îmi vei cere speran?a în priviri s-o cape?i nu e târziu e poate cea mai lung? zi n?dejdea în palmele surâsului se-a?eaz? chiar dac? vrei destinul pe-o floare ca s?-l schimbi te cuib?re?ti nesigur în privirea-mi ?i nu mai ?tiu de sunt femeie sau doar umbr? din orizonturi vl?guit vibreaz? un cântec lin înduio?ând cuvântul de bucuria zilei sfâr?it?-n doi Departe de lume ca o noapte pribeag? poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-07-03 | | picioarele scrâ?nesc din încheieturi dup? lupte epuizante foamea ?i disperarea m? arunc? în fa?a inamicului no?iunea timpului nu mai poart? leg?tura cu întregul de unde s? ?tii c? e noapte sau zi osta?i în armuri apas? cu ?eava pu?tii peste obrazul zdrobit senza?ie de ame?eal? continu? caut s?-mi fac loc prin lumea chinuit? revelând paradoxul c? totul are o logic? imagini în?el?toare se perind? pe sub pleoapele abia deschise vocile puternice se îndeamn? haide?i face?i jocul cât se pune zece mii nu dou?zeci greu îmi fac tunel pe sub mor?i - vreau ap? fântâna î?i leag?n? g?leata deasupra colacului toate drumurile vin doar spre mine nici o întoarcere în jur casele albe cresc printre cadavre ?i ea tot în alb î?i întinde bra?ele ca r?urusca peste ziduri e toat? îmbr?cat în zâmbet vântul îi mângâie sânii apoi coapsele ?i se pr?v?lesc în iarb? e nebun? poate de bucurie vreau s? o prind dar mâinile îmi cad pe lâng? corp picioarel se întind peste clipele lene?e zdrobind macii pietrele grele atârn? de toat? fiin?a alcoolul r?scole?te în r?runchi r?zbunarea fumul trece cu nesa? în pl?mâni m? pr?bu?esc în hohote tot corpul zvâcne?te în horc?ituri cineva m? strope?te cu ap? nu m? atinge?i foc cu degetele m? pip?i încet dinspre inim? spre gur? caldarâmul de cele mai multe ori îmi este a?ternut peste care cad inert cu fa?a mereu înainte stropi mari se întind peste fa?a-mi ars? întunericul îmi d? fiori încerc s? m? ridic dar suli?e înro?ite îmi înfiereaz? trupul nu nu vreau s? mor nu m? omorâ?i a?ternuturile erau mototolite sub mine ea st?tea undeva deasupra mea peticul de cer era ca de smoal? m? îndemna s? zic Tat?l nostru care e?ti în ceruri ……………………………………………. Rochia mea albastr? poezie [ ] ............................ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-07-10 | | în zori când lini?tea î?i revars? lacrima peste ape vivaldi într-un anotimp al iubirii eterne orchestra cântecul pesc?ru?ilor pescarii mrejele peste dep?rtarea purpurie mi-am întins bra?ele s? te prind din nou s?-?i simt b?taia str?lucirii tu mândru priveai peste gândurile mele nu-?i mai p?sa de rochia mea albastr? Trimite bani spre cer s?-?i r?scumperi mândria poezie [ ] numai azi e dezlegare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-07-27 | | te-am primit ca pe un cântec necântat înc? ochii sorbeau cuvintele precum pu?c?ria?ul libertatea visurilor dintre ziduri li s-au pus z?brele un capitol e prea pu?in s? dezline durerea adunat? în caerul în?elepciunii când Dumnezeu exist? în noi îi c?ut?m cuvintele ?i vorbim într-o limb? comun? fericit este cel ce î?i g?se?te gândul cântat de aproapele mândria pune obroc luminii dac? o ai tu nimeni s? nu mai ajung? la ea dac? î?i vine ?ie bine ce le mai trebuie la al?ii dac? te folose?ti de ea nu înseamn? c? întunericul min?ii e tridimensional lipse?te albastrul acela intens s? ne îngenuncheze trufia atunci s?-?i v?d ochii mustr?tori sângerând cuvintele Acatist de sear? poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-08-15 | | Bucur?-te Fecioar? ! c? Fiul t?u te-a mutat întru cele cere?ti ocrotind lumea cu binecuvântarea-?i genunchii se apleac? întru slav? m?slinii duc parfumul lor ca ofrand? Ierusalimului mormântul ?i-a deschis bra?ele s?-i descopere lui Toma cununa Bucur?-te chivotul sfin?eniei ! corabie celor înc?tu?a?i de valurile vie?ii nemurile te pream?resc întru Adormire ca din izvorul harurilor s? ne împ?rt??im cu bucuria ve?niciei cântând : Aliluia ! Î?i voi trmite mesaje în albastru poezie [ ] ,,o sa-mi fie dor de atât dor de tine '' - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-10-18 | | ne mi?c?m în lumina zilei nopatea îmi ocole?te privirea întorcere în h??i?urile visului cu ochii lipi?i de tavan îndulcesc t?cerea-?i gândurile se încurc? în i?ele clipelor cu team? în suflet c? a? fi furat ceva îmi potrivesc cuvintele neclintite de dor mâinile se agit? dement a?a ca explozia mugurilor în prim?var? fiin?a-mi aproape necunocut? în strig?tul dimine?ii dezvele?te sufletul ascuns în dorul dorului de dor o c?ldur? puternic? se ridic? din mine înro?indu-mi obrajii fluturii de noapte prevestesc iarna cu zgomote surde dac? în?elegi î?i voi trmite mesaje scrise în albastru la începutul nop?ii î?i a?ez în palme doar gândurile goale s? le po?i înveli la piept m? vei întreba ce se întâmpl? cu noi între tine ?i singur?tatea mea între mirosul de fân cosit al p?rului t?u ?i r?suflarea mea aproape de b?rbie mai ?ii minte în câte nop?i mi-am plecat capul pe um?r s? m? încredin?ez c? exi?ti mi s-a strâns inima de cuvinte schi?at? pe ?evaletul pictorului diletant în miezul nop?ii o b?taie de arip? învie jum?tatea din noi singur?tatea mi se îneac? în gât înainte s?-mi zâmbe?ti limpeze?te apele dep?rt?rilor Delirium poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-10-21 | | apa rece ca ghea?a stinge focul ce m? încojoar? zidurile se pr?bu?esc ca într-o goan? înspre p?mânt moartea r?scole?te prin cenu?? bântuind prin unghere o febr? ciudat? r?t?ce?te la întâmplare pe str?zile cenu?ii vârtejul nop?ii m? prinde întunecându-mi privirea îmbr?c?mintea impecabil? cap?t? iz de cimitir alunec spre abis cerul î?i de?art? mor?ii peste str?zile ora?ului solda?ii v?zduhului triumf? venele mi se încol?cesc în jurul gâtului îmi sugrum? auzul strig?tele se de?art? furi?ându-se în trupu-mi mii de capete rânjesc prin porii pielii m? divizez în fii fiilor mei paralizându-mi cuvintele suflarea ?i mai ales strig?tul par o victim? neajutorat? mama m? prive?te zâmbindu-mi c?ldura mi se urc? spre cre?tet prin oasele m?cinate de be?ie mi se scurg ma?ele în bra?ele-i melancolice umerii tremur? sub greutatea hainelor transpirate degetele sunt ca ni?te perfuzoare conectate la pvini?ele hidratante moi unghiile în sângele pruncilor strivi?i de ?enile desenez s?ge?i aruncându-le spre cer imaginile rup realitatea s?mân?a otr?vit? încol?e?te sub epiderma capului în înv?lm??eal? disting chipul feciorelnic urm?resc cu ochii iscoditori silueta-i zvelt? p?rul îi acoper? umerii ca într-o mantie exicitat de elegan?a ?i frumuse?ea umbrei zdrong?ie pa?ii peste le?uri respira?ia ?i scâncetul se strivesc sub trupu-mi ochii ie?i?i din orbite m? lovesc peste obraz ca ni?te crengi uscate am posedat-o de câteva ori a?a f?r? suflare nu mi se mai împotrivea spre diminea?? am a?ezat-o în bra?ele râului preg?tit? de ceremonie ?tergându-mi urmele abia am reu?it s? m? uit la mine ?tefan – rispitorul vr?jm??iei poezie [ ] zilele cr?ciunului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-12-27 | | plin de Duh Sfânt ?i în?elepciune marginile lumii le-a sfin?it dezv?luind cu privirea istoria de la Adam ?i Moise bra?ele lor ?i-au deschis u?a spre ceruri pietrele î?i c?utau loca? de împ?care cuvânt?torule de Hristos trupul t?u a?ezat în lemn de Persia ?i-a g?sit odihna sufletelor învr?jbite mucenice ?tefane! î?i vom cânta cântare de bucurie! Bulg?rul de via?? poezie [ ] în acel an z?pezile cre?teau - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2009-12-31 | | z?pezile î?i îngr?m?deau albul sub a?ternutul vremii luna î?i schimbase paloarea îmbujorat? de mirosul de ambr? se îngâna pe atunci ziua cu noaptea în clinchet de clopo?ei mâine anul se înnoie?te din bolt? stelele se a?ezau ca m?rgelele pe a?a timpului z?pezile pe atunci î?i în?l?au frun?ile pân? la strea?in? copii aduna?i î?i r?sturnau privirile num?rând colacii ?i nucile rodul ur?rii mâine anul se-nnoie?te în acea noapte când z?pezile acopereau întinderile îmbr?cate de nunt? când mirosul de brad acoperea dorin?ele doar în acea noapte z?gazurile toate s-au rupt în tine femeie trupul lupta din r?sputeri s? prind? lumina lumii copilul de-atunci ?ipa cu gândul naiv s? îmbr??i?eze via?a z?pezile în acea noapte î?i în?l?au privirile peste v?rfurile mun?ilor cu ochii închi?i ascultam împreun? mâine anul se-nnoie?te Era într-o sear? de decembrie poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-01-09 | | dimine?ile ne poart? anii prin lumin? ?i întuneric arderile ?i-au g?sit trecutul spânzurat de lun? nimic nu s-a schimbat de atunci doar relele le-am învins adunând rid dup? rid în despletirea apelor ne-am cl?dit sc?ri s? c?lc?m gândurile nepotrivite bra?ele leag? ?i dezleag? pariurile pe via?? a?a cum pictorul întinde culoarea pe pânz? în seara aceasta cineva m? prive?te drept în ochi nu-mi mai simt trupul de atâta ur? iar nelini?tea izvorât? din nimic se pierde în fiecare apus zvonul de ploi se graveaz? pe flautul f?r? sunet c?l?uzind acordurile într-un ritm mut demult nu mai visez realitatea st? a?ezat? pe o banc? purtând e?arfa uitat? în buzunarul t?u ca un dar al aducerii aminte trec?torii î?i întorc privirea zâmbesc ?i pleac? mai departe nu mai plou? nici nu mai ninge pe alt? banca o alt? realitate st? cu picioarele înghe?ate de a?teptare Te aduc aici ca amintire poezie [ ] gândul hoin?re?te - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-01-27 | | m? mir cum anotimpurile trec prin mine cuvinte mâna m?-ndeamn? s? trag cerurile spre apusuri îmi scap? esen?a mi?c?rii e felul meu de a în?elege alergarea licuricilor prin univers uit ?inta în visare vezi uneori zborul ne-n?eal? imaginea m? fac vale ce are nevoie de pomi vei p?trunde prin frunzare ?i vei purta crengu?a de m?slin din tot ce-am fost pe când credeam c? sunt ?i-a? d?rui nerisipit un gând inima încinge m?dularele f?cându-le org? secundele m? ating ?i timpul se prelinge chimval r?sun?tor m? strâng gândurile pe din?untru num?rând nop?i ?i fire de argint ca pe un strig?t de ecou m? îmbarc pe carul mare pentru c?l?torie fac lasou din idei si prind stelele om?tul poate topi totul eu n-am venit s?-?i cer cuvinte dar nici iubire Cuvântul ne leag? tu scrie-?i mai departe poemele întoarce-le în cântec vremurile se scurg ascult?-mi secunda din mine! | Taina ascuns? din veac poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-02-02 | | nu pot s? tac când ?tiu ce dulce e Cuvântul când cel vechi de zile nedorind nimic în bra?ele sl?b?nogite de reverie ?i t?cere se-a?eaz? ca un miel nevinovat s? strâng? doar în el durerea dezbr?cându-se de sine albit de timp b?trânul Simeon prime?te pe spicul vie?ii ca pe o tainic? rug?ciune lumina împr??tie ademenirile întunericului întru noua împ?r??ie cuprins? în Cuvânt o lung? t?cere se a?ez? peste sufletele fl?mânzite de Înviere bucuria cerului rev?rs? dincolo de temelia p?mântului harul purt?tor de lumin? f?ptura se umple de izvorul iubirii întru Întâmpinarea întregii lumi cerurile se veselesc Toate ar putea s? mai fie poezie [ ] la început de bun? vestire - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-02-21 | | Florile trupului t?u îmi vor a?erne covor peste care îmi voi pleca genunchii toate drumurile le voi face ghem sub aripile vântului a?teapt?-m? dincolo de anotimpuri s? culegem împreun? argintul tâmplelor nu-?i risipi inima las? loc cerului s?-?i r?stoarne sfin?ii prin ungherele locuite de stâncile col?uroase bobocului ce vrea s? devin? floare fii r?d?cin? de r?scump?rare a timpului pierdut cu atâta cruzime s? ?tii c? nu mai vreau s?-mi cumperi vise doar o rochie galben? ca floarea soarelui dezlegând misterele nop?ilor petrecute în t?cere s? ne acord?m inimile într-un preludiu pentru pian Intre un ieri ?i-un azi suntem noi poezie [ ] eul - genul - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-03-22 | | am zidit un vers spre eterna lumin? c? tu e?ti ?i eu voi fi dincolo de cuvinte motiv de iubire voi purta în suflet cerul ca un copil ce mângâie sânul Speran?a dincolo de cuvinte poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-04-02 | | Imi este dor nu de tine suferin?? chiar daca nu sunt uciga? ?i-a? ?intui inima ?i te-a? spânzura pe cruce s? atârni în b?taia vântului ?i-a gerului s? te batjocoreasc? trec?torii lovindu-te peste obraz cu flori de crin s?-?i aminte?ti c? dragostea poart? plete albe nu- mi place nimic la tine nici m?car privirea cea de miel preg?tit de sacrificiu mâinile cu degetele ca ni?te r?d?cini de copac înfingându-?i adânc seva în carnea celor slabi ?i-ai îndesat picioarele adânc peste r?suflarea lor pe cei mai mul?i i-ai dat întunericului legându-le gândul de parul dezn?dejdii ce-?i pas? ?ie de drama l?untric? a celor ce privesc doar un petic de cer sau de cei ce c?l?toresc spre Golgota cu trupul plin de r?ni sufletul meu arz?tor te-a topit de atâtea ori ?i nu te-ai mul?umit ai folosit acela?i ?iretlic- realitatea de cele mai multe ori devii o tain? neîn?eleas? nici m?car de filozofi oare ce putem face s? nu mai fim prieteni... te las aici poate nu ne vom mai vedea niciodat? ?i î?i spun r?spicat: îmi este dor doar de Cuvânt s? m? înve?i cum pot accepta suferin?a! Vom r?t?ci între da ?i... da poezie [ ] nocturn? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-05-04 | | ?i-a? spune da dar stai pe gânduri ?i tainic asfin?itul îl fr?mân?i în visuri ?i nu mai vrei s? por?i în alte maluri zborul mi-ai spune nu dar ochii t?i ca vulturul în suflet mi se-avânt? s? caute o mâng?iere ?i te-a? iubi dar na?terea-?i întâmpl?toare nem?rginit?-n amurg de toamn? mai caut? înc? o cale m-ai putea iubi s?-mpline?ti a visului menire dar între noi nu poate fi decât o toamn? poate prea târzie ai putea s? fi un da din da un cântec cu fior de tinere?e senin pe cerul dimine?ii o simfonie a nop?ii în toamna rece ?i pustie de-ai fi tu eu dar niciodat? tu Palmele tale înmuguresc vise poezie [ ] nocturn? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-05-09 | | ochii t?i vor prinde noaptea în bra?e ?i vor ?opti mi-e dor de c?ldura mâinilor tale palmele mele î?i vor mângâia inima cu atingerea buzelor e?ti cel pe care-l strig din limpede izvor trup renovat din umbre s?-mi faci amintirile prezent lumina se r?sfrânge dintr-un col? de cer peste umbra a dou? inimii printre copacii plini de floare sunt cea din albastru tu cel ce îmi r?spunzi cu numele ce înc? nu l-am scris Mi te-am adus aproape poezie [ ] dup? poemul Întrupare 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-05-09 | | lini?tea se r?ce?te o simt înfiorându-mi pielea t?cere doar t?cere gândurile cad peste lespedea întunecat? de vreme sufletul ca o întindere de ape peste somnul prelung de dincolo vom r?t?ci în t?cere ?i tac îmi a?ez poemul acesta c?p?tâi poate îmi voi aduce aminte de câte ori degetele scriau pe nisipul fin semne în t?cere vântul adie peste chemarea cuvintelor ?tiu c? nu sunt chemat? poemul poart? în mu?enia lui numele femeilor ce-?i petrec privirile printre ceasurile nop?ii r?scolindu-te din adâncuri cu semnele lor… de iubire l?sând la întâmplare urma trupului de?ertat în nisip în r?t?cirea nop?ii descoperim conturul plec?rilor ?i venirilor orice plecare are un nume poemul acesta se întrupeaz? pe marginea fiec?rui crâmpei de gând iubirea poart? miresemele nop?ilor m? a?teptai cuvintele se petreceau ca într-o chemare eu aici acolo tot eu în a?ternuturi mototolite cântecul stins al nop?ii Împlinirea Cuvântului poezie [ ] la În?l?are - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-05-13 | | ridica-voi ochii mei întru slava în?l??rii Tale ca într-o rug?ciune ghenunchii se înfr??esc cu lespedea peste care împ?r?teasa Elena a în?l?at Eleona m?slinii ?i-au ridicat ramurile primind revela?ia ca un strop de mir picurând peste r?ni întru cinstirea neamurilor ca dar al libert??ii peste veacuri cuprinzând lumea în bra?ele Sale binecuvântând s-a în?l?at biruitorul mor?ii înv?luit în nor n?dejde pân? la marginile p?mântului Noaptea în degrade poezie [ ] impresie de culoare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-05-13 | | e atâta iubire încât stâng?ciile î?i uit? mâinile peste rodiile date în pârg nu nu te roag? nimeni s? mu?ti din m?rul Evei e doar o p?rere imagina?ia ca un delir te desparte în fiecare noapte de cîte o lume te arunc? în apele unei mor?i înainte de vreme pletele împletesc coame albe deasupra valurilor albastrul cerului pete de mormânt f?r? nume frigurile p?mântului se adun? doar într-o inim? cine ar fi atât de smintit s?-?i aplece capul peste versurile ce se pr?bu?esc în gol amestecare de cuvinte de mâini ?i de coapse întru înfr??ire cînd soarele va alunga negurile nop?ii barca f?r? vâsla? va fi demult în larg Îmi e?ti poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Prochipiuc [Decembrie ] 2010-05-25 | | s? ne convertim emo?iile chiar dac? vom fi prigoni?i s?lb?ticia ca un du?man nevrednic va înfige ura a?tept?rii c?tre noapte din ghemul vie?ii fecioarele î?i ?es c?m??i de borangic din când în când firele se încâlcesc în iadul lumii acesteia cineva mai demult îmi spunea: via?a e ca o ceap? degerat? anii trag cu coada ochiului câte o linie ba pe la col?ul gurii ba printre sprâncene te treze?ti cu sufletul devastat pe o mare în care nu ?tii s? îno?i ?i cu un cap plin de idei din care nimeni nu mai vrea s? ia doar tu femeie e?ti ecoul tuturor durerilor mele fericirea dezastru ?i echilibru lumii doar tu femeie tr?ie?ti vie?ile noastre te a?ezi între cuvinte le dai sensuri în?elesuri î?i schimbi chipul în fiecare poveste doar tu femeie cu mîinile tale pl?m?de?ti istoria unui neam tu femeie în veselia florilor deschizi intrarea paradisului nu-?i trebuie o via?? eu Not?: inspirat dup? http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1394085 8/_Pove%C5%9Fti_sferiforme |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate