agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-09 | |
Puteau să meargă ore în șir, să bată străduțele,
să bea Coca-Cola sau un cappuccino, să intre în cameră deschizând televizorul, să caute un taxi de o anumită culoare sau ea să-și dorească un pachet de țigări și el să se ducă să i-l cumpere, orice s-ar fi întâmplat ea nu-i vorbea, nu îl băga în seamă, îl asculta neatentă (dacă îl asculta) și din când în când își scotea pătratele divers colorate de hârtie din buzunar, scriindu-i un mesaj cât se poate de misterios în ivirea lui neașteptată, neanunțată de semne exterioare, un tușit sau ruperea tocului unui pantof, de exemplu. Pe el aceasta îl făcea fericit, chiar daca nu era prea sigur în privința semnificației pe care i-ar fi putut-o (eventual) găsi. .......................................................... Buzele mele tac, pentru că ele se prefac a păstra apăsarea unui sân, rotunjindu-le și umflându-le de sânge proaspăt. sau Nu te mira, iubite, că degetele mele stângi au unghii atât de roșii, e un ritual întreg pe care eu ca fată trebuie să-l îndeplinesc din când în când pentru a atrage bunăvoința zeilor ce ar vrea să mă fure de pe această stradă, din acest oraș, din hainele acestea ce au păstrat și amestecat în fibrele lor atâtea parfumuri, toate doar încercări eșuate. sau Hai să traversăm înapoi strada, hai să căutăm din nou ultima bancă pe care am stat, hai lasă-ți din nou palma deasupra genunchiului meu, neștiind, atât de încântător neștiind dacă să apeși sau să o faci să alunece ușor, tot mai sus. sau Mi-e chef de nori. Poți să-mi aduci un nor pe care să-l turtesc cu palmele și în care să te îndes bine, doar capul, până la gât, în rest să te gâdil? sau Ah, la naiba! Le-ai văzut pe tipele ălea două îmbrăcate ca două stricate, râzând ca două stricate, cu genele vopsite gros în negru? Nu, tu nici nu le-ai observat!... Ești insuportabil, știam bine. sau Astăzi nu te-am ascultat deloc. Astăzi m-am gândit numai și numai la cum ar fi să mergem mâine la plajă, da, undeva la mare, nu te arăta mirat. Și e absurd, doar amândoi știm că pe mine plaja mă plictisește. În plus, tu ți-ai dori să îmi vezi sânii, dar eu rezerv acest drept numai unui anume cearșaf. sau Am văzut în vitrina acelei librării o carte pe care tu nu mi-ai cumpărat-o niciodată. Te iert însă, dar ca pedeapsă te rog, mai scrie-mi azi unul din poemele tale lungi și plicticoase cu care rămân noaptea în pat, căscând de zor și schimbând posturile la radio. sau /21.02.2003/
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate