scormonesc cu avidul degetelor
printre marmore de fragmente,
descercand sa desfac in 8
piatra frazelor mele.

pe carpetul persan
primit de la mama
se prabuseste din inaltimi
trupul tau implinit,
dezradacinat
din 1001 nopti arabe.

costumasul tau cel rosu
de mult a cazut,
te caut acum prin parul
ce nu ti-a crescut.

in spatele tau e-o vedere
cum rar poti intalni,
ochii i-am pierdut uitandu-ma
fara a privi.

nu ti-am inteles inca taina
spatiului dintre picioare,...
caut sa gasesc raspuns,
dar nu pot,.... si asta doare.

cand ai sa mi-o dezlegi?