Fiorul de lemn batandu-mi in geam,
melancolic pana-n cea mai frageda
frunza,
ce tot e napadita de uitare.




Ranile-s calde si-mi incalzesc
la taciunii mocniti
ai durerii
gandirea.



Din sange-mi cad pietre in
suflet,
la rastimpuri cu ele ma-ncumet
sa-ncalec
noaptea
strunind-o-n capastrul visarii.






Petala-si frange grumazul in buza
de spin
Ca pana si vantul sfarseste strivit
intre doua unghii lungi
de indiferenta.