Cu o nerabdare centripeta,
dintr-un ascensor, mama
a strigat prima data pentru mine
astfel ca gravitatia pamantului
a ramas cu gura cascata oarecum de uimire
ursitoarele mi-au daruit un timp cu oameni
fara de care el ,timpul,
era ca ouale Faberger
fara galbenusuri,
nastea alt timp,
dar nu putea naste oameni.
Cateodata sunt intr-o vineri.
Ma scufund adanc intr-o baie fierbinte,
ma descult de miriste,
imi dezleg sireturile la cuvinte,
spre seara bate un vant
ma tin de poalele papadiei
camerele imi spun Marilyn
doar tu stii
eu nu sunt decat o ciuleandra,
o frunza de dud,
o despletire
un chin.

Dupa un timp de privit
o sa ma iubesc cu galbenusurile tale
de-o puzderie de copii
toti ca tine.