agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-15 | | Înscris în bibliotecă de Adina Stoicescu
Ca un răget luminos, în creierul meu
a explodat o celulă; de străinătatea prea nouă în care se afla rătăcind de la începuturi. Mințile mi s-au umplut de un miros de stea moartă, de animale gândite în vis, de funingine bolborosind roșcata înțepenire a pietrei. Eram atât de rari, – (mi s-a părut că aud) – atât de foarte rari încât cu toții la un loc n-am fi putut să umplem unul. Unul, era departe în viitor pregătit de împietrirea noastră numai. Aveam un nume, fiecare alt nume aveam; trebuia să fi murit îndelung trebuia să fi pierit profund ca numele vreunuia dintre noi să devină cuvânt. Nume lângă nume și lângă nume era strigarea. Definitiva moarte numai ne lega ca un cuvânt. Capul mi s-a umplut de un miros, oasele, pe dinlăuntru mi s-au umplut de un miros de moarte mai veche decât viața. O neputință de a spune doi, o neadunare cu nimeni, o neadunare cu nimicul, – ca un răget luminos mi-a explodat în creier.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate