În curând vor cădea amintiri
Peste distruse si albastre priviri,
Tăcerea-si face popas
Apropiându-se de noi pas cu pas.

Îmi pare că-a murit cuvântul
Când taci, mi-aduc aminte ; .....
Doamne, câte morminte sfinte
Ai făcut din aceste ucise cuvinte.

Străpuns de vraja luminii
Zace în bălti necuprinsul iubirii
Hotare pierdute în noaptea uitării
Se strigă acum în disperarea miscării.

Cad frunze pe adormite simtiri
Te îngropi, mă îngrop în frunzare,
E atâta lume si totusi atât de pustiu,
Ne pierdem unul pe altul căci e târziu.

15 ianuarie 1991