linistea inconjura cuvintele cu ape albastre
decorate cu un orizont din penel abia schitat.
orice rasarit se lovea de mana fina
a zeitei Sarmis
si Soarele cobora in mare imediat sub palma ei.

noaptea
mii de lumini loveau blajin corabiile
aduse in portul tacerii
insa tarmul incendiat lasa sperantele in larg
pentru inca o zi .
Sarmis astepta semnul ploii sa strearga pasii mei
de strain
din sala tablourilor interzise.

era tarziu cand noii oameni
au calcat vechiul tarm bantuit
de focul trecutului si pustiit de seva copacilor -
un cristal de chihlimbar
eternizand un fluture.