agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-18 | |
esti ori de cate ori te vad
un amestec ideal de indiferenta si tandrete implinit intr-un ritual absons undeva spre seara. esti dupa-masa si seara absorbita de tine, eu nu mai exist , poate decat intr-un colt al rapsodiei romane fluturand glorios palaria sperietorului de ciori. esti paraginita spre margini, jumulita de miscarile masive de pamant de la capul bunei sperante, intocmesti state de plata pentru paienjenisul de la colturile camerelor -de ce dracu’ spun camere cand e de fapt doar una?- si rabufnesti cu saliva pe pereti cand din gresala daram taramul acela efemer cu badarania mea de prost gust- de parca ar exista alta- si ma privesti dezgustata de hidosenia mainilor mele care nu stiu altceva sa faca decat sa te mangaie. esti intunecata sus, sus, acolo sus spre soare tu te luminezi doar cand atingi cu talpile, frumusete de talpi, varfurile rotunjite ale conurilor de brad, te si inrosesti si inrosesti si camasa si fusta si pielea mea cand mirosi din plin sentimentul de fraguta ce coboara de la mine din soapte din penumbre din umbre din sarutul fugar si copilaresc ce ti-l dau inainte de masa. esti ori de cate ori te visez si reusesc sa rotesc asa cum vreau eu, sa dansez vals cu tine cu picioarele tale pe picioarele mele cu mainile tale pe mainile mele cu sanii tai pe sfarcurile mele cu chipul tau pe masca mea anemone, anemone, anemone m-ai batut mar cand am strigat cu vocea de piatra ca eu de fapt nu sunt ca eu exist doar prin propria ta inchipuire mi-ai spus sa nu-ti iau visul dintre degete, sa nu-l mananc, el nu e salata verde, eu nu sunt salata verde, te-am ascultat ca un bou si-am ramas tintuit pe vata de zahar a balerinei de portelan undeva, intr-o vitrina, langa o librarie in care statea chircit volumul meu de versuri dedicat tie. esti nu ori de cate ori ci de fiecare data cand eu nu sunt, participi solemn la intonarea imnului si apoi scuip seminte prin coltul gurii imitand hilar copilaria mea, a noastra, a copilului. esti de fiecare data cand ma privesti in ochi cu buzele, cand prin zambetul tau vad ceva ce numai eu pot vedea esti de fiecare data cand iesim in oras sub stele licarind noi sub noi licarind stelele esti de fiecare data esti fir-ar mama ma-sii sa fie de verb. anemone, anemone, anemone esti in parc, pe leagan in somn pe gleznele mele murdarind pantalonii cu petale de pink floyd esti si-n pennsylvania si-n pantomima mai esti suparata acum pe mine?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate