Inotam
in miros de moarte,
iar florile-mi putrezeau
vesnic
in glastra.

Urcau nefericiri
pe brate-mi
chinuindu-mi fruntea,
miscand
nemiscarea ideii
ca dorm.

Flutura patimi de viata.
Iar din miezul lor
coclit
se intrupeaza marea.
Din vers
pasesc, muscand
din fructul pacatului
si te intreb
"De unde atat de multa viata?"