Și umbrele cerului înaintau
Peste nepăsarea copacilor
Tropotind a înserare

Râul curgea răsucit
Între cele două vârste ale pietrei:
Stânca de o parte, nisipul de cealaltă

Un colț de zăpadă neîncepută
Împerecheat cu trupul bătrân al punții
Oprea trecerea desculță a gândurilor

Doar cărarea pierdută în spatele nostru
Șerpuia înainte mințindu-ne
Că ziua e încă mai lungă

Priveam zborul încrucișat al păsărilor
Tăind aripa uriașă și moale a vântului
Care nu venea, atunci, de niciunde

Fără să ne întrebăm de ce
Trăiam împreună același vis
Ascunși în globul aceleiași secunde

Legați de cuvintele repetate
Ale ultimului vers schimbat
Când ziua aluneca-n alt anotimp

Și umbrele cerului înaintau
Peste nepăsarea copacilor
Tropotind a înserare