Din existenta
eu ma retrag in mine
sa imi ascult
durerea, disperarea.
Evadez in iubire
si soptesc in ganduri.
Acum
eu ma cunosc si ma simt
pe cand tu locuiesti in minciuna.

e totul in jurul meu ceata si amar
si eu erup in surdina.
mi-ascult disperarea cea muta si grea
ma-ngrop in mormane de mila.

as vrea sa plang, sa urlu, sa tip
dar Dumnezeu nu ma lasa.
caci imi sopteste continuu
vorbe lipsite de sens.

sufletul l-as smulge,
memoria as rupe-o
inteligenta as arde-o

si as fi si eu
in sfarsit
fericita.