adormi-ti-ar ochii stramb,
sa pot sa ma pot strecura-ntr-un gand,
sa-ti proptesc geana mai deasa,
sa-ti aburesc coltul de ferastra,
sa-ti adulmec fericirea,
sa-ti plamadesc din vise nemurirea,
de-a fi menit sa strigi prin ganduri,
sa nasti tot ce-a mai ramas oamenilor singuri.

copil al nimanui, cernut cenusa alba,
in lumea dintre noi.