"Uite ca s-a intunecat,
Tata,
si cantul sirenelor
e din ce in ce mai stins.
Mi se albastreste nimbul
si-i cresc spini.
Si uite , Tata, cat gol
e-n Lumina", spuneam.
Imi ating fruntea
caci din ea cresc
broboane grele de sange,
iar Duminica mi se infioara in piept
Si-Ti spun :
"Uite, Doamne, cum imi car crucea vietii
pana-ntr-o zi
cand voi Invia."