IUBITA MEA DIN URMÃ


Mă-ntorc spre geana ta precum un zbor
Ce-și ninge primăvara cu roua tinereții.
Tăcut, pe rana serii, mă nasc și mă omor
Cum în furtuni de păsări se izbăvesc poeții.

Ochiul meu nins de-atâtea amintiri
Îmi lăcrimează mai la nord pe mers
În urna inimii se mai aștern iubiri
Cum limpezit în sânge e fiecare vers.

Zeul din flutur se ajunge-n taur
Când spart e de lumină înghețul meu din vis.
E moartea-ngenunchiată în templul meu de aur.
Iubita mea din urmă ! Sunt mirele promis.

Ion Corbu Movileanu