Se facea ca era o lume inestetica
si un Dumnezeu, inestetic si El
si eu eram prizonier pe o scara,
ce nu urca, nici nu coboara
^intre ape si cer^. Vara, dandu-se
in parga, o devoram, incet, cu dintii
moi de lapte, inmuindu-o in zori
tot prin smarcuri de flori si prin
containere cu fructe coapte. Iar
noaptea, iepuri cu picioare amputate,
se milogeau pe ulite de tei, strangand
florile scuturate si plamadind din
clar-obscur femei. Dar in fiecare
dimineata venea un lup fara de
minte sa-si ascuta pe cugetul meu
ultimul dinte, ce nu era de fier;
si anul ajunsese la fine de prier,
'cepuse timpul sa-si inspume coroana
lui fierbinte si eu n-am mai avut rabdare
si am venit pe lume cu-o viata mai-nainte!