Adolescența ne zace-n litanii și moartea prin locuri proclete. Pierdut-am la cărți Aquitanii, am dat pe țigări arbalete, fecioarele slabe în spete ne-așteaptă acasă cu anii.

***

Un roman e călătoria noastră cu tramvaiul 40! Treceam prin stepe cumane în vagonul înțesat de zevzeci cocoșați de brățări și pampoane, îți spuneam poezii cu bomboane și-ți strângeam rău falangele reci. Cum mânai bidiviii, vatmane! Cum ai tras la depou, să ne-îneci!

***

Îl știam de undeva.
Îl mai vedeam uneori.
Niciodată n-am vorbit prea mult.
Întotdeauna era trist.
Dar toată lumea credea că-i vesel.
Și credea în existența lui ca într-un termen de garanție.
Azi îi port hainele.
Diminețile culeg din oglindă tristețea aceea ciudată.
Îmi privesc fiul
și aștept.