Te iubeam de dimineață,
în comoditatea ceștii cu ciocolată,
și la amiaz’ la fel,
în pastele cu sos și piper.

Te adoram spre seară, uitată
moțăind în fotoliu, decolorată.

Te-nlănțuiam în miezul nopții
cînd iubirea ta-mi lăsa semințe
fară glas, în jarul poveștii
fară inceput și sfârșit,
ce-o spun mereu...între apus și asfințit...