agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-16 | |
Adorm neostoit
În închisoarea trupului – ca demon – Nemistuită jertfă de-mpăcare Cu felul meu de-a fi neîmpăcat Mă culc Pe așternutul gândului de Mâine Respir cu frică Sper că n-a fost Azi Și ce n-aș da Să zac și să visez Și m-or trezi ferestrele Doar Mâine Căci Azi e vers întors Și-mpiedicat Și cu meteahna drumului pe apă Și adă, Doamne, Ziua cea din urmă Și lasă cerul negru Fără lună Și lasă, Doamne, Ieri Căci Ieri e-un psalm. De m-ar uita nevinovat Înaltul Și m-ar lăsa să tac Precum un ceas ne-ntors Să nu mai număr Ore, zile, nopți Ci să rămân Cu brațele-amândouă În căutarea clipei De răgaz Ca poticnite Fară-a se atinge Mereu țintind la miezul negru La miezul nopții fără un minut Să fiu eu primul Primul om lăsat, uitat, De Ieri Să mă petrec într-un minut Între ieri și azi e-o veșnicie, Un somn adânc, Un trup aprins în patimă sau cânt; Un gând sărac în flori, fără lumină, O stea sau poate cerul peste toate… O ceață de iluzii, o fantasmă Închisă, ca și viața, înspre sine Purtând pecetea rostului de piatră… Ori un altar ce arde-n veșnicie, Iar peste el un fum de apă vie Stropind în flăcări rugă ne-nchinată… Mă culc pe așternuturi reci Tăioase Nereușind să sper că voi visa Fiindcă știu că mâine Va fi Mâine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate