amiaza s-a impachetat demult
sub siesta gandurilor noastre.
ce facem, ce facem acum?
vanzatorul ambulant ne-a parasit
in culcusuri sterile
umbrite de frunze cu clorofila.

parca am vrea sa recunoastem in afara viata
asa s-a gandit
asa ne-a vandut
ultima reteta de ingemanare intre noi.

picioarele tale au fost frecate cu menta
iar dintii mei smaltuiti
ni s-au pus coroane grele cu safire si aur
sarbatoarea aduce paduri de stamine
sa ne impanzeasca pieile.
caminul nostru a fost inramat
iar odaia de somn are in tavan struguri,
din care picura.

atata viata atarna pe crestetele noastre
atatea oase invelite cu cele mai alese carnuri
iubitule, sa fugim
e prea mult adevar aici.

mai bine soarele sa ne aplece
pleoapele obosite
furtunile de sare vor impietri in noi ceasul
in care ne vom fi pierdut urma,
pe furis.