prin tunelul ecvestru
ma simteam violet,
ma scurgeam violent
spre pamant, spre ciment...

de parca puteau cuvintele sa moara
le-au ingropat, pompe funebre,
sicrie si lacrimi acerbe
varsate in vant...

de parca poetii s-ar naste analfabeti
ne-njurati, ura fata de poeti,
ura spate de bufeti
si rime prinse strans la epoleti...

prin tunelul ecvestru
inotam mesomacru-
nu-i vina mamei, nu-i vina tatalui soarelui
ca cercul s-a scurs, in afara mea...

veniti, poeti cusuti la gura,
sa ma desfac, sa ne desfacem
de lumea lor cea vorbitoare,
de setea lor pentru omor...