Lumina mea, învață-mă să plâng
cum n-am mai plâns în viață până acum
să plâng ca un nebun în târg
țintind spre-abis de-o creangă de alun.

Învață-mă să plâng ca și ființa mea
ascunsă până astăzi tuturor,
zbătându-se în van în lumea rea.
Învață-mă și lasă-mă să mor.

Să plâng așa ca pruncii când se nasc
când medicii legiști îi țin de nas,
când moartea mamei n-o demasc
minciuna doar fiind ce-a mai rămas.

Esența mea m-ai învățat s-ador
dar ura pentru mine e prea mare
când vocile din mine cântă-n cor
că sufletul mi s-a 'necat în mare.