COMERCIANTII DE INGERI

Au trecut prin orașele noastre
comercianții de îngeri,
vindeau îngeri,
împreună cu mături,
dacă luai și pământul de flori.

Îngeri, ultimii îngeri,
din recoltele spontane, împreună cu ceva lucruri
de uz imediat.

Unde să-i ținem? Ce să facem
cu îngerii, în vremea aceasta?
Așa și este, ce să facem cu îngerii?
Îngerii sunt o mare problemă
în toate așezările profane.

Ce-o să zică nevastă-mea
dacă rămân cu îngerul în casă,
când ea pleacă la orele șase
la servici, iar eu am recuperare.

Bine, dar îngerul nu-i femeie,
de ce s-ar supăra tovarășa,
nu are motiv, îngerul nu-i femeie
și nici nu va fi niciodată.

Nici chiar în orele mele libere?
Nici chiar?
Și-atunci de ce să-mi iau înger,
când și sectoristul va deveni suspicios?

Luați dumneavoastră, doamnă,
luați un înger, e foarte ieftin,
vă va trebui, când bărbatul
va fi plecat!
Doamne ferește,
nu știți cât e de gelos!
Bine, bine, dar îngerul
nu numai că nu e femeie
pentru bărbatul dumneavoastră,
dar nu e nici bărbat
pentru dumneavoastră.

Nu e? Zău? Și-atunci?
Ce-o să zică biata soacră-mea,
copiii, când or veni, ce-o să zic eu?
Or să se uite vecinii la mine,
așteptând explicații.
Eu o să mă roșesc, bărbatul meu
o să dea în darul beției,
lumea o să ne ocolească,
vom plăti o persoană în plus
la încălzire, la chirie, la apă,
nu, nu, ingeri- nu,
mai bine o pasăre,
sau chiar, Doamne iartă-mă,
un purcel, văd eu cum l-oi crește,
însă îngeri- nu!
Și îngerii nu putură fi văzuți,
dârdâiau în căruțele amărâte
pline cu pământ de flori și mături,
comercianții de îngeri îi pierdură,
în lupta cu fiscul,
caii se treziră în abatoare,
iar ei, îngerii, trimiși special din ceruri
zburară ce zburară
cu mături și pământ de flori,
cu căruțele amărâte cu tot,
încât orașele
sunt astăzi murdare
și sterpe de orice înflorire,
în vreme ce prin tribunale
nu se mai termină procesele intentate
comercianților de îngeri
care nu au nici o dovadă
însă au numeroase aripi
care le spintecă
hainele îndelungatei lor detențiuni.