CUVÂNTUL ȘI TÃCEREA


La început a fost Tăcerea, adâncă, singură și fără de viață, dar și fără de moarte
Chiar dacă întunericul îi lumina spiritul, ea era umbra a ceea ce va fi fiind în cele din urmă Cuvântul.
Cuvânt care crucificat fiind, va muri pentru a renaște din nou Tăcerea…
Însă o altfel de Tăcere, născătoare de sens, purtătoare de Adevăr, punte spre ceruri, focul nestins ce va arde mocnit în ființa din noi,
Destul spre-a ucide timpul și nălucirile scornite de minte-i bolnavă
Iar din revărsarea prea plinului ființei sale, după îndelungi căutări născându-se supremul gol…
Cuvântul e cel ce va ieși în cele din urmă triumfător din marea încleștare,
Cel ce va constitui pentru omenire calea spre
Marea Trecere, trecerea Dincolo
Acolo de unde nimeni și nimic nu ne mai poate ispiti,
Acolo unde neantul se contopește cu infinitul, acolo unde ne vom cufunda, sau mai bine zis, ne vom pierde pentru a ne regăsi, în oceanul primordial.
Ne vom regăsi paradisul pierdut, îl vom reîntâlni pe El, Creatorul a toate
Demiurgul universului, făuritor a celor ce au fost, ce sunt și vor mai fi,
Matrice a celor văzute și nevăzute, arhetip al celor ce ar fi putut să fie, dar și al celor ce n-au fost să fie.
Precum și a celor ce vor fi fiind în etern,
Născătorul, trăitorul, susținătorul și distrugătorul tuturora, fără deosebire…
Ne vom fi regăsit esența, și nu doar pentru o clipă,
Asemenea adoratorilor mistici, ci pentru totdeauna
Vom fi devenit fărâme de lumină în lumina cea veșnică, Notele muzicale ale Simfoniei eternității.
Și cu toate astea nu ne vom fi pierdut iarăși sufletul
Nu, nu ne vom fi topit în sânul energiei pierind asemeni unor boabe de spumă,
Vom rămâne totuși noi înșine, alături de Celălalt
Împreună cu El, iată în fapt marele miracol al Îndumnezeirii noastre, care chiar dacă pare greu de crezut, cu toate acestea este Adevărul, este Darul lui
Dumnezeu pentru noi Oamenii.
Dar plătit prin jertfa Cuvântului, prin moartea lui pe Cruce și suferința Tăcerii…
Abia atunci în clipa cea sublimă, Clipa marii treceri Dincolo, slăvit fiei numele în veci de veci
Abia atunci în momentul eliberării vom cunoaște ceea ce acum doar dacă bănuim,
Îl vom înțelege și-l vom simții în mod deplin pe El
Pe Celălalt, care spre marea noastră uimire va devenii una cu Noi, iar în cele din urmă nu va mai ființa un
Celălalt, ci Noi împreună cu El vom alcătui Ființa Deplină formată din Energie pură,
Energia Totului împreunată cu cea a Nimicului,
Energia Cuvântului îngemănată cu a Tăcerii,
Energia Sufletului înfrățit cu Spiritul.