CHEMAREA SPRE NEANT


Spre necunoscut mă îndeamnă soarta s-apuc
Spre nicăerea sufletu-mi pașii mi-a îndreptat
Nici unde n-ajuns-am cu firea-mi cea schimbătoare
Așa a fost să fie, să nu-mi găsesc în nimic alinare.
Va fi fiind totuși măcar o rază de soare, ce stă să se-aprindă în bezna cea neagră și stearpă,
O voce mă cheamă speriată din neantul plin de confuz
Și totuși glasul ei îmi sună prea cunoscut s-o refuz
Ea știe, din mlaștina scârbei sufletul meu se adapă.
Fără gânduri îmi cere mintea să cercetez nemurirea
Lipsită de orice fărâmă de sentiment dorește inima-mi
Să cunosc amarul, deznădejdea, amăgirea și fericirea,
Am ajuns la concluzia că totul e neant, chiar și iubirea
Abia stingerea tuturor celor contrare înseamnă eliberare,
Eliberarea de sub jugul fantasmei dualității urzită de Maya, cea mai presus de toți zeii, născută înainte de nașterea timpului,
Căci toți vom fi fiind doar himere și vise din visul Universului stingher
Și suntem toți creații pentru-o clipă, baloane de săpun
Plutind în efemer.
Atunci nu-mi mai cere-ți să cred sau să sper, că viața un rost ar fi având
Doar Neantul e cel ce stinge contrariile, dar nu prin anulare sau anihilare, cum prost s-a crezut, ci altfel.
Tocmai Iubirea e sortită să aneantizeze, să egalizeze
Ceea ce ar fi să însemne că prea plinul ființează golul,
Vidul, neantul.
Așadar chemarea spre Neant semnifică în fapt chemarea Absolutului, văzută doar dintr-un alt unghi
Diferit de cel cunoscut îndeobște, văzută prin prisma unificării, însă nu orice fel de unificare, ci unificarea
Prin cuprinderea celor părelnic contrare.
Neantul nu se opune defel Absolutului, ci dimpotrivă
Doar prin chemarea la sine, în sânul nemișcării mute
Absolutul devine ceea ce este.
Astfel, chemarea spre Neant înseamnă fuga de repaus
Dorința unei perpetue transformări, voința unei eterne schimbări, chiar dacă pare ridicol, la prima vedere.
Dar pentru cel trecut Dincolo e limpede ca lacrima
Absolutul ființează Neantul, iar acesta la rândul său completează lipsa Infinitului,
În același timp și sub același chip Absolutul devine prin Neant, iar Nemicul stinge, și nu oricum, ci într-un mod paradoxal,
Stinge Totul aprinzând Lumina din Întunericul
Infinității Iluminate.