TÂLHARUL ȘI MAYA


Ultima treaptă a devenirii, dacă putem spune așa, cu toate că acum nu mai există nici urmă de vreo clasificare, toate pălind în comparație cu straniu-i chip,
Este cea a Tâlharului care a devenit pe deplin liber, Libertate obținută prin însușirea puterilor Mayei…
L-am cunoscut pe Tâlhar, într-un final de basm
O poveste fără de sfârșit și fără de început, dar fără de care totul e straniu vis, închipuire de nebuni… Semăna cu Tâharul de pe Crucea Golgotei, era aidoma Noului Adam cel înviat din Moarte, părea a fi însuși Celălalt, și totuși era un altul…
Privind la el cu recunoștiință, începeam să-mi dau seama că eram eu însumi privit ca într-o oglindă magică în care se oglindeau toate chipurile prezente, trecute și viitoare…
Acesta este în fapt prototipul Învingătorului, Triumfătorului asupra destinului, chipul Supraomului devenit Dumnezeu și Om deopotrivă,
Odată cu nașterea sa izbăvitoare toate celelalte chipuri efemere ale Mayei au dispărut ca prin farmec,
Odată pentru totdeauna…
De ce numele de Tâlhar din moment ce tot ceea ce obținuse era realizat prin trudă și jertfă,
Prin propriile strădanii , de ce ?
Răspunsul aveam să-l aflu altădată, momentan nu înțelegeam mai mult.
Știam doar atât, mă aflam pe treapta supremă a evoluției spirituale,
Pe nivelul vibrațional numit relativ "thor"
Restul abia mai târziu…
Tâlharul îmi vorbea cântând, cuvintele sale deveneau note muzicale exprimând muzica sferelor, divina muzică celestă auzită doar de spiritele elevate :
" Eu sunt Tu, Tu ești Eu, Noi suntem Dumnezeu,
Nu există scop, nu există finalitate, Totul curge spre El,
Eternitatea n-are sfârșit, Omul e liber necontenit,
Þelul e El .
Doar forța lipsită de scop e eternă, totul e straniul joc al Mayei, ce viața o scoate din magica-i urnă,
Să nu te mai rogi ci mai bine să binecuvântezi
În tine și-n Celălalt doar să crezi…"