imi spunea candva bunicul
cat de periodica e viata
cum te doare, si te urla,
si te minte-n fata, hoata,
doar o lacrima tacuta
tine loc de te iubesc
a brazdat nenorocita
multe cearcane, si-un vers,
cute adanci pana la os
imi spuneau ca de dorinte
prea curand eu fi-voi stors.
ochii negri ca iubirea
s-au spalat de-atata soare
ochii negri ca iubirea
imi spuneau ca viata doare
“scarile care coboara
le-am urcat pe toate eu
scarile care coboara
mi-au fost mama, Dumnezeu
si sa stii ca dupa toate,
viata doare, fiul meu.”