Pe aleea veche dintre anotimpuri
S-au asternut ninsorile uitarii
Numai gandurile mele in rastimpuri
Incearca sa alunge linistea cararii
De cand paseam tacuta pe alei
In stralucirea diminetii fara nor,
S-au scuturat de floare tei
Visele s-au scrijelit in coaja lor
Dorintele s-au mai schimbat acum
Dar sub copacul din hotarul morii
Iarba-i la fel de verde-n drum
Ca si atunci se scutura toti norii
Si banca mea de sub cununa verde
M-asteapta-n drum sa-mi sopteasca
Povestea ce-n trecut se pierde:
O fata s-un baiat sa se iubeasca.
Si mierea lunii s-o coboare-n gand
Iubindu-se ca-n prima zi de vara
Si sa-si uneasca visele in crang
Fara sa ceara lumii socoteala.
Acelasi Soare era atunci stapan
Sub Luna ne iubeam pe furisate
Si-acuma e acelasi Soare bland
Dar Luna mea s-a rupt in jumatate
Am fost candva copii de pe carare
Ce alergau la-ntrecere cu vantul
Dar vremea a lasat aleea fara soare
Si doar eu o mai strabat cu gandul.


Aprilie 2003