nu mai bate caii, tata, prin tacerea care vine
doar ei singuri mai asculta de cu noapte pana-n zori
ce a fost candva sa fie - ca si cum printr-o minune
te-ai fi coborat din ceruri pe o funie de nori

nu mai bate caii, tata, este semnul de-mpacare
intre ce a fost sa fie si n-a fost adeseori
dincolo de vorba lumii o ciudata revarsare
de scaieti in plina floare pre copita alba-a lor

nu mai bate caii, tata,
e tarziu
peste pustiu
ce a fost n-a fost sa fie
in pamantul fara flori
nu mai bate caii, tata,
ei asculta doar de mine
si in zori
te voi ajunge
singur
pe spinarea lor