cinicul n-a scuipat marți
Marțea este cea mai nepotrivită zi pentru autoportretre
Marțea nu vine primăvara niciodată
nu este devreme iar mai târziu nu se face
toate cuvintele sunt duse ca toate păsările migratoare
cu gâturile răsucite spre toate dezorientările Rozei Vânturilor
Marțea curcile sunt preocupate de teoria numerelor
florăresele modifică prețurile modelelor de pe fuste
taximetrele devin navete Columbia
primești din trei în trei trei ore aceeași decizie de trimitere în șomaj
creioanele sunt boante iar markerele sunt uscate
sticlele nu mai au dopuri iar dulapul de haine îți refuză destinul
iubirea vieții tale se uită cu lungimea maxim-posibilă a privirii la tine
cuprinsă de vocație actoricească
recită din cartea tehnică a mașinii de săpălat rufe (marca Brown):
“evitați conectarea la viața sexuală, spălați rufele murdare în familie”
după care îți aruncă în brațe ultimul roman al Sandrei
știind prea bine că nu citești la closet decât programul tv.
când circumstanțele sunt favorabile iar literele nu au purici
afară s-a eternizat circul național
șapte sau opt sau nouă perechi de vârsta morții se plimbă prin parc
se simt bine pentru că unul singur inoportunează împingând căruciorul
copilul de țâță se gândește la nimic!
gardianul public te vede întins pe jos nu te bate pe umăr
sugerază să încerci azi-Marți la: 911, serviciul nou introdus
faci fețe-fețe într-un somn sceptic din care te trezești
ridicat de guler de un fel de zeiță
nu contezi mai mult decât o insectă dând voioasă din picioare
manifestându-te fericită că te-a remarcat
îți dă drumul vorbind singură despre Cip&Dale
despre faptul că sunt cu adevărat fericiți în box office-ul afacerilor
- alune castane dulci migdale amare & Co.
rămas întins pe burtă pipăi dalele
epidermic e MARTI precum cifrele latine
ajunse la marginile dispărute ale zilelor
autoportretul e făcut din excrementele muștelor
singurele capabile să decodifice să cerceteze sau să bâzâie
sinapsele altor posibile zile.


30 aprilie, 2003