De ce n-aș scrie acum
când mii de clopote se-aud, deși nu bat,
- nu-i nimeni să tragă de sfori -
vuiesc de undeva de departe cu ecourile lor
plesnind apa
arteziene

De ce n-aș încerca
lumânarea pe dos
ca poziție alternativă pentru fitil
descoperind că arde mai încet, mascat,
că te înfășoară în lumină,
ca o aură ștergându-ți conturul
să nu te mai recunosc

De ce n-aș gusta odată
din fructele alea zemoase, interzise,
natură moartă pe farfurie zăcând,
ca să spun în sfârșit
că m-am îndestulat și nu mai am nevoie
de nimic altceva

3. 05. 2003