Știți voi ce înseamnă
să exiști la capăt de fir
subțire, aflat în prag
de destrămare?
Știți voi ce preț
au gesturi mărețe
precum:
a râde,
a te plimba prin grădină,
a împleti un mâine cu lână de vise,
a iubi?
Poate că știți...
Dar de nu...
(eu nu mai pot veni
cu pușca și cu trei copoi,
să știți...).
De nu...
atunci să nu vi se pară bizar
că mi-am trimis păienjenii
să plămădească muchie de iță
cu viteza luminii...
Numai așa,
voi mai putea povesti
pe mai departe...
Știați?

...într-o duminică de patru mai