Singurele coloane de granit,
Stau agatate pe podeaua rece,
A suspinului meu.

Singurele vorbe desarte,
Stau infipte in limba colorata,
A vartejului meu.

Singurele statui de un alb mat,
Stau si asteapta in pamantul gri,
A planetei de marmura rece.

Astep singur,
singuratatea sa-mi sfarseasca privirea,
la apusul rasaritului de luna.