Necunoscuta
Ma privea din oglinda.
Ciudat,
n-am recunoscut nimic,
poate doar
suvita aceea rebela
ce pe frunte
obosita mi s-a culcat.
Pleoapele-i,
devreme carunte,
intoarse catre pamant
jumatate
incearca sufocate si triste
simfonia ochilor
sa-mi asculte
pe furate.
Zadarnic!
Semnele-i de-ntrebare
ciudat innodate
mi-au rasucit sarcastic
nenascutele vise
cu mainile la spate!