Soarele ce apunea in valuri purpurii
M-a chemat si i-am urmat arcadele aurite
Pana am auzit doar lumina inimii
Sfasiind in franjuri silabe ratacite

Se zbatea marea in valuri stravezii
Mi-a soptit si am ascultat-o tacand
Am fost si am atins striate cochilii
Mi-au ramas in palme vise agonizand.

Ma cheama adancul si valul ce se sparge
Sarutul spumei pe o stanca ma ademeneste
Stii, ti-am cuprins neasemuitele catarge
In visul meu inainte de a ma naste.

Candva ti-am fost o lacrima topita
Ce s-a pierdut rostogolita in univers
Si mi s-a intrupat in suflet ostenita
De ce aicea s-a ascuns,tot n-am inteles.

Nu pot si simt ca sufletul mi-e greu
Cand fug, pret de un vis nimic mai mult
Si iar ma intorc invinsa la malul tau
Tu marea mea, eu valul candva pierdut.


Mai 2003